„Izvoru Mureşului – satul de la izvoarele legendei” | Informația Harghitei - jurnal independent
vineri , 22 iunie 2018
Home » Cultură » „Izvoru Mureşului – satul de la izvoarele legendei”
„Izvoru Mureşului – satul de la izvoarele legendei”

„Izvoru Mureşului – satul de la izvoarele legendei”

Cu mai multă sau mai puţină dorinţă, am participat, de-a lungul vremii, la o grămadă de lansări de carte, dar niciodată, chiar niciodată, n-am văzut o participare atât de numeroasă, ca duminică, 3 iunie, la Izvoru Mureşului, cu ocazia lansării volumului semnat de Aurel Raţiu şi Gavril Chindea despre această perlă harghiteană. Sala Clubului din Izvoru Mureşului a fost arhiplină, cum era pe vremuri când studenţii – şi nu numai – dădeau năvală aici. Toţi cei prezenţi manifestau o participare afectivă evidentă la eveniment, semn că volumul, căruia i s-a semnat cu această ocazie certificatul de naştere, este totalmente bine-venit.

Cartea despre care vorbim se numeşte „Izvoru Mureşului, satul de la izvoarele legendei” şi s-a născut la confluenţa dintre dorinţa, veche de ani buni, a directorului Complexului Sportiv Naţional Izvoru Mureşului, Gavril Chindea şi dragostea cunoscutului reporter radio şi autor mureşean Aurel Raţiu, pentru aceste locuri pe care le-a adoptat şi l-au adoptat. Volumul poartă, în primele pagini, o cuprinzătoare şi foarte inspirată prefaţă, a lui Mihai Suciu, reporter radio, jurnalist, scriitor născut la doi paşi de Izvoru Mureşului, la Voşlăbeni.

Au vorbit cu această ocazie foarte mulţi din cei prezenţi în sală, unii având propuneri concrete, legate de viitorul, îndeosebi turistic, al staţiunii, alţii ţinând doar să salute apariţia cărţii.

Printre oaspeţii cei mai aşteptaţi la această manifestare a fost prof. univ. Dr. Petru Suciu, născut la Izvoru Mureşului în urmă cu 76 de ani. Domnia sa a mărturisit că, de peste 50 de ani, concediile sale se petrec invariabil la Izvoru Mureşului. A povestit că la un anumit moment – era înainte de ’89 – s-a aflat, împreună cu fiul său în Elveţia şi s-a pus problema rămânerii acolo. Băiatul a întocmit o listă cu toţi cei dragi şi apropiaţi, după care a spus: „Poate că pe toţi cei ce i-am scris pe listă am putea să-i aducem aici. Dar Izvoru Mureşului n-o să-l putem aduce niciodată. Cred că e timpul să plecăm acasă!”.

Dr. Ioan Lăcătuşu, un alt oaspete drag, a subliniat că Izvoru Mureşului s-a îmbogăţit cu un puternic centru de atracţie, Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului”, după cum multă lume vizitează localitatea şi în perioada Universităţii de vară.

Evident, viitorul staţiunii este legat în primul şi în primul rând de turism, reiterându-se şi o informaţie existentă şi în carte: în Izvoru Mureşului, aerul este tot atât de ozonat ca în celebra staţiune cehă Karovy Vary.

Evenimentul s-a încheiat cu o contribuţie artistică remarcabilă, furnizată de Cenaclul „Buna Vestire” din Miercurea-Ciuc, al cărui preşedinte, poetul Ionel Simota, a recitat emoţionantul său poem „Imposibila donaţie”, iar Adriana Balogh a oferit celor prezenţi un moment de intens lirism prin intermediul muzicii folk. Cu sensibilitatea şi inspiraţia care-i sunt proprii, poeta Geta Mănilă, fiică a acestor locuri, a salutat, la rândul ei, apariţia volumului.

∗∗∗

Pentru că s-a conturat clar ideea că viitorul localităţii-staţiune este legat de turism şi că posibilităţile în acest sens sunt remarcabile, mi-am adus aminte de o întâmplare sau, mai bine-zis, de o zi de mijloc de iunie, petrecută cu puţin înainte de 1989. Pe atunci ziarul nostru, „Informaţia Harghitei”, avea, anual, un schimb de vizite cu ziariştii de la cotidianul polonez „Trybuna Opolska”. Era într-o duminică şi ne aflam cu oaspetele nostru polonez, în zona Gheorgheni şi am acceptat invitaţia unor prieteni de a petrece o zi la o cabană. Am plecat pe la km 4 şi ne-am dus undeva spre Munţii Hăşmaşului. Acolo, în preajma munţilor, atmosfera era dumnezeiască în acel început de vară: mirosul inegalabil al pajiştii montane în căldura soarelui, albinele care „munceau” frenetic, rugii înfloriţi, primii fragi rumeniţi. Evident nu au lipsit „bunătăţile” tradiţionale în asemenea ocazii: ţuică adevărată, asortată cu slănină, prăjită după reţeta lui Păcală, caş proaspăt şi urdă dulce, iar la prânz friptură de miel la ţaglă. Mie mi se părea că totul este cât se poate de normal, dar, spre seară, când eram pe punctul de a pleca, colegul polonez, pe nume Tadeusz Tkaczuk, mi-a spus: „Ştefan, a fost una dintre cele mai frumoase zile din viaţa mea”. Puţini sunt oamenii, mai ales dintre cei care nu au parte, în mod obişnuit, de asemenea locuri, care nu şi-ar dori să petreacă câteva asemenea zile în cadrul unui sejur la Izvoru Mureşului.

ŞTEFAN DANCIU

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*