Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

Ineu, satul ciobănaşului cu 500 de oi… | Informația Harghitei - jurnal independent
vineri , 29 martie 2024
Home » Agricultură/Ecologie » Ineu, satul ciobănaşului cu 500 de oi…
Ineu, satul ciobănaşului cu 500 de oi…

Ineu, satul ciobănaşului cu 500 de oi…

 …sau, de ce nu?, satul în care un specialist demonstrează că ştiinţa poate face acolo regula!

Cu o zi înainte de a cădea zăpada am avut ocazia să cunosc un om deosebit pe care, dacă mi-ar sta în putinţă, l-aş numi consilier al ministrului Agriculturii, chiar împotriva voinţei lui…

Tot atunci am făcut şi imaginile care ilustrează textul fără a bănui ce va să vină, dar m-am resemnat uşor, ştiind foarte bine că vremea şi vremurile sunt în continuă schimbare…

Plecasem de acasă spre Ineu, satul în care undeva, pe un picior de plai, aveam să-l întâlnesc pe inginerul Lorand Aurelian Ţăpuc, absolvent al Universităţii ,,Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Agricultură, specializarea Montanologie, care, mărturisesc, m-a cucerit din prima clipă, pasiunea sa pentru ceea ce face răzbătând dincolo de cuvinte. Acest tânăr, acum masterand, s-a bucurat recent şi de recunoaşterea Ministerului Agriculturii, care i-a acordat titlul de „Fermier al Anului” pentru întreaga activitate depusă în 2015.

 

Ciobănaşul cu 500 de oi…

…aşa cum îmi place mie să îl alint, sau mai corect spus inginerul de clasă, care demonstrează că într-un sat frumos de munte ştiinţa poate face regula, a pornit pe drumul de costişe în 2012, an în care a cumpărat un nucleu de oi tinere, mioare din rasa Ţigaie, pe care şi-a propus să o amelioreze. Ştia că nu e uşor, dar la fel de bine ştia ce are de făcut, genetica, ameliorarea şi selecţia numărându-se printre disciplinele sale preferate.

Drept urmare, peste ţigăile autohtone, robuste şi adaptate la condiţiile pedoclimatice din Harghita, a introdus berbeci din rasa Romanov, pentru a creşte prolificitatea. Era prima fază…

Dar ca să nu uit, am să mai spun aici că banii cu care a achiziţionat terenul pentru fermă, plus o parte din animale, acareturi şi utilaje i-a câştigat, în cea mai mare parte, prin străinătăţuri…

Acum, inginerul Ţăpuc are un efectiv total de 500 ovine, 450 dintre ele oi mame, cărora le-a adus ca parteneri de viaţă berbeci din rasa Ile de France, o rasă profilată pe producţia de carne. Cu asta s-a consumat şi a doua fază…

Ce urmează? Iată: în luna ianuarie 2016 vor veni pe lume primii miei care au mame ţigăi şi taţi ajunşi în fermă tocmai din regiunea pariziană ce le dă numele, taţi-vedete aş putea spune, înscrişi cu acte în regulă în Registrul genealogic de control al producţiei…

Pentru a-i cumpăra însă, tânărul fermier a beneficiat de un Program minimis şi asta a contat foarte mult, sprijinul financiar acordat de Guvern urmând a deveni vizibil chiar de la cea dintâi generaţie (F1), la ultima dintre ele (F3) putându-se vorbi deja despre „o rasă pură, adaptată locului ca rezistenţă, cu un spor de creştere în greutate mai mare decât cel al rasei autohtone, care valorifică excelent furajele din zonă”.

Prin această infuzie genetică în doi paşi, prolificitate + greutate, fermierul a urmărit, pe de o parte, eliminarea mulsului, „cunoscut fiind că e foarte greu să găseşti personal calificat pentru aşa ceva”, pe de altă parte achiziţionarea de segmente noi de piaţă în Europa, pe care nu există concurenţă privind cererea de carcase de miel de nivel premium. Asta desigur, fără a lua în calcul ţările arabe…

 

Priorităţi imediate!

Continuându-şi ideea, interlocutorul meu a mai spus că „pentru a face acest lucru, noi, fermierii din judeţ, trebuie să ne asociem, iar ministerul, autorităţile locale şi asociaţia judeţeană a crescătorilor de oi trebuie să ne sprijine, altfel nu vom fi niciodată fermieri adevăraţi!”.

Eu mă întorc însă la valorificarea produselor, pun un accent pe piaţa internă de desfacere a lor şi iau în obiectiv un moment de vârf al activităţii, acela în care „vin samsarii şi cumpără la un preţ de nimic atât mieii, cât şi caşul”, de lână nefiind interesaţi. Dar lucrurile par a apuca pe calea cea bună pentru că oameni de afaceri dintr-un alt domeniu au început să se arate interesaţi de ea, descoperindu-i calităţile de izolator bio în construcţii.

Nu pot să trec totuşi la o altă idee fără a mă gândi la asociaţia judeţeană a crescătorilor de ovine, care, cu puţin efort în plus, ar putea schimba cât de cât situaţia. Afirm asta gândindu-mă la fermele de carantină obligatorii în cazul exportului ce ar putea fiinţa sub directa ei coordonare şi, nu în ultimul rând, la acel om care să ştie ce buton trebuie acţionat din interior, atunci când se află la pupitrul de comandă. De ce nu se întâmplă aşa? „Nu pot să vă spun pentru că nu ştiu răspunsul. Eu personal am propus în fiecare şedinţă să angajăm un specialist care să se ocupe de astfel de probleme, măcar două ore pe zi pentru că nu i-ar trebui mai mult, dar… Oricum, eu sunt optimist şi cred că într-o zi vom fi acolo unde dorim, foarte bine organizaţi, aşa ca în străinătate, spre a ne putea impune punctul de vedere dacă e necesar!”.

În ceea ce mă priveşte, îmi este greu să apreciez dacă d-l Ţăpuc ar dori să fie el acel specialist, ori are în vedere un alt coleg de breaslă, fiindcă nu l-am întrebat, dar pot să apreciez că modul în care se dăruieşte profesiei sale îi ocupă până şi timpul dedicat vieţii personale. „Zi de zi am grija animalelor şi grija oamenilor care stau lângă ele şi de care, pot să vă spun, sunt foarte mulţumit. Ştiu ce vreau şi îmi asum întreaga responsabilitate pentru ceea ce fac. În plus, fiind în ultimul an, mă pregătesc şi pentru master…”.

 Tepuc01Aşa oi, aşa paznici! Ce ziceţi, vă plac?

Dincolo de orizontul zilei de azi…

…speranţele domnului Lorand Aurelian Ţăpuc se leagă de schimbarea legislaţiei şi mai cu seamă de noul premier care a fost comisar european pentru agricultură la Bruxelles şi care ştie, în opinia sa, cât de necesar este acest lucru. De unde ştie?! Din experienţa acumulată, pentru că, susţine tânărul inginer: „Oriunde în lume activitatea agricolă este una non-profit şi, spre a te motiva, statul îţi acordă o subveniţe pentru a produce mâncare ieftină şi de calitate, pe care să o poţi pune pe masa oamenilor”.

Cu convingerea că ocupaţia de fermier trebuie făcută de un specialist în agricultură ori zootehnie, inginerul Ţăpuc scrutează cu încredere perspectiva, convins fiind, asemenea multor tineri din ziua de azi, că schimbarea este posibilă. Peste tot, inclusiv acolo pe păşunea pe care pasc oile sale din Ineu, întrucât, un studiu elaborat întru susţinerea disertaţiei pentru masterat, reprezintă un argument de necontestat. Dar acest studiu, cred eu, poate fi fructificat şi de către localnici, crescători de animale din Ineu sau Cârţa, dacă autorităţile locale sunt interesate de el şi desigur de amenajările pastorale…

ŞTEFANA DRĂGHICI

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.