Încă un răţoi la Cotroceni? E posibil, totul e posibil! | Informația Harghitei - jurnal independent
duminică , 27 septembrie 2020
Home » Opinii » Încă un răţoi la Cotroceni? E posibil, totul e posibil!
Încă un răţoi la Cotroceni? E posibil, totul e posibil!

Încă un răţoi la Cotroceni? E posibil, totul e posibil!

Iată că după mai bine de două săptămâni, construcţia politică numită USL s-a prăbuşit prin implozie. Unii sunt de părere că n-ar fi chiar aşa, că acolo şi-ar fi băgat coada Băsescu; alţii, cei din gruparea lui Ponta, sunt siguri că vinovat e Antonescu, politicianul format după chipul şi asemănarea primului om din stat, iar apropiaţii acestuia n-au nici o îndoială că premierul e răul-răilor pentru că el, în drumul lui către Cotroceni, ar avea tot interesul să-l înlăture pe aliatul său.

Eu una, deşi părerea mea nu contează, aşa cum nu contează nici părerea atâtor milioane de români, e că valabilă ar fi ultima variantă. De ce? Pentru că pur şi simplu nu îmi pot imagina cât de mare trebuie să fi fost coada actualului preşedinte, pentru ca, folosită cu schepsis, să producă prăbuşirea unui edificiu la înălţarea căruia atâţia au trudit. Apoi, ce dimensiune poate avea coada unui răţoi, spuneţi şi dumneavoastră, pentru că domnul Băsescu este un răţoi al anilor ’70, aşa cum li se spunea prin părţile locului marinarilor gata să frângă inimile admiratoarelor, acolo pe faleză, lângă nava lor.

Acum n-aş putea să jur că răţoii noştri nu aveau admiratori şi între bărbaţi, pentru că, ştiţi bine, marinarii sunt oameni puternici şi curajoşi, motiv pentru care destui tineri i-au luat şi poate îi mai iau ca modele de viaţă, în speranţa că într-o zi vor prinde şi ei Cotroceniul. Şi dacă astfel se petrec lucrurile, de ce bătrânul lup de mare, aflat acum la cârma ţării, nu ar fi putut fi un model pentru Antonescu?! Păi, dacă nu greşesc, iată cum se strâng rândurile şi cum Dobrogea, prin cei doi exponenţi ai săi, unul mai puţin, celălalt get-beget dobrogean, e pe cale să dea încă un şef de stat, eclipsând sub acest aspect toate celelalte provincii istorice ale ţării. În aceste condiţii, credeţi că mai are vreo şansă domnul Ponta să deţină această înaltă demnitate în stat, aşa cum susţin adversarii lui politici? Sigur, nu!

Dar, mă întreb eu, câte şanse reale are şi domnul Antonescu şi cât se poate baza el pe promisiunile domnului Băsescu, care, după cum susţin pricepuţii în domeniu, ar avea ca interes promovarea unui personaj din anturajul său, sau mai corect spus din nou-înfiinţatul partid al cărui lider din umbră este. Este, sau aşa se spune, nu ştiu şi nici nu mă interesează, mai ales că, dacă mă gândesc bine, de-a lungul perioadei postdecembriste, habar nu am ce mi-a mai rămas prin minte legat de primii oameni din stat.

Şi totuşi am găsit câte ceva: „măi dragă”, mineriadele şi sticla de şampanie aruncată în public după câştigarea alegerilor, aşa cum îi şade bine unui om aflat în fruntea ţării. Dar ce spun eu? Oare nu aşa se lansează la apă o navă? Sigur că da, numai că această navă despre care vorbesc a cam pierdut direcţia şi de ani de zile pluteşte în derivă pentru că timonierii ei, rând pe rând, au adormit, iar unii dintre membrii echipajului au părăsit deja… puntea. Şi nici nu-s de condamnat, pentru că n-au făcut altceva decât să urmeze sfatul comandantului care se pregăteşte să părăsească, cum e şi normal, ultimul corabia. Întrebarea e, cel care va veni din nou la cârma vasului va avea asupra lui busola care să-i indice exact direcţia de deplasare, sau va naviga tot după cum bate vântul?!

ŞTEFANA DRĂGHICI

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.