vineri , 24 noiembrie 2017
Home » Societate » În majoritatea cazurilor, în mijloacele media are câştig varianta paranoică…
În majoritatea cazurilor, în mijloacele media are câştig varianta paranoică…

În majoritatea cazurilor, în mijloacele media are câştig varianta paranoică…

Masa rotundă Rolul mediei în evoluţia suicidului (I)

Una din mesele rotunde care au avut loc la Şumuleu-Ciuc, în cadrul Conferinţei Naţionale Sinuciderea şi stavile în prevenirea ei, a avut drept temă rolul mediei în evoluţia suicidului şi a reunit psihiatri specializaţi în suicidologie, specialişti în medicină legală, specialişti implicaţi în proiectele Alianţei Române de Prevenţie a Suicidului şi Cry for Help, ziarişti din presa scrisă harghiteană.

Prof. univ. dr. Doina Cosman din Cluj-Napoca, moderatoarea dezbaterilor, afirma că sunt foarte multe lucruri de discutat privitor la bunele practici în ce priveşte comunicarea unei veşti rele în general şi în speţă a suicidului, aşteptând ca după ce se vor releva şi revela părerile, experienţele, emoţiile, rezultatele, neplăcerile, succesele sau insuccesele participanţilor referitor la această problematică să se nască o concluzie viabilă măcar pentru mass-media locală, dacă pentru cea centrală speranţele ar fi deocamdată prea mari.

 Internetul sau presa nu ne omoară la propriu, ci ne învaţă cum s-o facem…

Dr. Gabriela Costea: Este foarte bine că se dau ştiri, e un fenomen care există. Poate nu ar trebui să se insiste caz cu caz, la suicid trebuie să se accentueze faptul că nu contează că suntem, ca rată, la nivelul UE şi putem să ne culcăm liniştiţi: sunt diferenţe zonale mari, diferenţa bărbaţi-femei este mare, cu predominanţa spânzurării. O problemă care frământă Bucureştiul şi pe mine personal este acel hard suicid, despre care nu avem nici o informaţie decât că cineva a murit şi nu se poate reconstitui nimic. Deşi există o oarecare silenzio stampa asupra metodelor de suicid, imitaţia după mijloacele media este mare, mai ales că Google ne omoară. Toate ştirile despre suicid trebuie făcute ca şi cele despre omor, să se scoată în evidenţă ce e grav, nu să le dăm idei cum s-o facă.

Dr. Bogdan Mălinescu, Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti: Cei din domeniu ştim prea bine că există sinucidere prin contagiune, au fost tineri care au spus că vor să moară ca Mădălina, de aceea presa nu trebuie niciodată să dea metoda de sinucidere. În Japonia, ştirea că cineva s-a sinucis aruncându-se într-un vulcan activ a creat o adevărat psihoză, au urmat circa 300 de sinucideri copiind metoda.

Nu doar presa face gafe ori poate fi învinovăţită din acest unghi de vedere, ci şi cărţile, filmele. Există o carte cu mare dever numită chiar aşa: „Tehnici de sinucidere”. Contagiunea există şi se ştie că în mediile informate sinuciderile sunt mai frecvente. În SUA a existat o firmă care vindea kit-uri de sinucidere, patroana era o bătrânică de 90 de ani. Dr. Doina Cosman accentua că „sunt site-uri care oferă metode de sinucidere, arată care metodă e sigură, care produce suferinţă şi care nu, dozele letale de medicamente etc. Au existat mişcările Emo şi Balena Albastră…”, iar cei de pe „banca presei” au conchis că nu te poţi lupta cu Internet-ul, e o zonă în care inclusiv organismele statale sunt dezarmate.

Degeaba am intervenit de 2-3 ori la d-na Georgescu: nici o reacţie

Zariştii prezenţi la dezbatere, Sarány István şi Márk Boglárka de la Hargita Népe, Barabás Hajnal de la Csíki Hirlap şi subsemnatul de la Informaţia Harghitei, au fost unanimi asupra modului în care sunt relatate cazurile de suicid în presa scrisă harghiteană: obiectiv şi scurt, nu se insistă pe eveniment, nu se dau poze, nu se caută motivaţiile şi nu se dau modele, ziariştii din Ciuc fiind conştienţi că e o problemă foarte sensibilă şi datorită prezenţei unui om de dialog precum dr. Veress, care a avut întâlniri cu presa pe această temă.

Dr. Veress a arătat cât de sensibilă e chestiunea din moment ce şi o operă de artă, „Suferinţele tânărului Werther”, a creat un model imitat, drept care în secolul XVIII cartea lui Goethe a fost interzisă în multe ţări. Dr. Veress a apreciat comunicarea între factori, care e mult mai eficientă în plan local, „spre deosebire de d-na Georgescu de la CNA, când s-a dat ştirea cu avionul dus spre pieire cu 174 de oameni, degeaba am intervenit de 2, de 3 ori, ca să se creeze un dialog cu specialiştii, ca să vedem ce nu se cuvine, ce nu se poate da pe post, nici măcar un răspuns nu a dat. N-a avut reacţie nici când i-am transmis poziţia Asociaţiei Psihiatrilor din Germania”, iar d-na Costea a completat: „Se poare colabora mai bine în plan local decât la nivel central, unde unele televiziuni, până nu frământă subiectul 2-3 săptămâni, nu se lasă: că dacă nu e aşa cum zice Institutul de Medicină Legală, că dacă nu e sinucidere, că dacă… şi în loc de colegi psihiatri, se consultă cu vrăjitoare”.

Sarány István a precizat că CNA are prevederi severe, iar în Hotărârea 120 care reglementează funcţionarea mijloacelor audiovizuale, în articolele 41, 44, 45 şi 47 se face referire expresă la cum trebuie prezentate ştirile; apoi a dat un exemplu mai vechi, cazul Kosa, care a fost incorect relatat în presa locală, cu lux de amănunte. Actualmente, a precizat vorbitorul, Uniunea Ziariştilor Maghiari are ca punct de plecare, în asemenea cazuri, recomandarea dată de Uniunea Mondială a Sănătăţii, despre cum se relatează aceste ştiri despre suicid, iar d-na Costea a întărit ideea, amintind de recomandarea UE privind dreptul la imagine, care e valabil nu doar în timpul vieţii, lucru de care nimeni nu ţine cont. Legat de această idee, subsemnatul a făcut observaţia că atât la români, cât şi la maghiari, la înmormântări participă tot satul, deci e un eveniment, iar televiziunile care storc rating inclusiv din evenimente morbide le tratează ca atare, de aceea avem înmormântările unor persoane cu anumită notorietate transmise cap-coadă, lucru considerat absurd de culturile non-balcanice.

 Mădălina a comis gestul pe un fond de boală care a fost tot timpul ascuns de familie, dar toată lumea a mers pe varianta paranoică emisă de Păunescu

Dr. Doina Cosman: S-a întâmplat să intru la un post TV cu cazul Mădălina, fac profilul sinucigaşului şi ajung în dezbatere cu regretatul, pentru mine, Adrian Păunescu, arăt că – pe lângă un fond de boală tot timpul ascuns de către familie şi de către artistă – a existat acolo o mare voinţă de a muri, căci 400 mililitri de substanţă înseamnă cel puţin zece înghiţituri; am mai adus şi alte elemente, după care vine Păunescu că nu se poate aşa ceva, că a fost împinsă sau i s-a turnat substanţa pe gât şi toată ţara a mers pe varianta lui, deci a avut câştig de cauză varianta paranoică. În alt caz, cel cu dezinfectantele Hexi Pharma, sunt invitată la fac profilul psihologic al sinucigaşului cu acele faze de dinainte de traumatizaţie, acea perioadă de trecere de la ideaţie, motivaţie, postură, presiune, impulsivitate, până la momentul când o face, el a deliberat cum procedează ca să reuşească – era o persoană care a dorit să controleze tot, vedem asta şi din declaraţiile fostei soţii – mă străduiesc deci să fiu cât mai ştiinţifică şi strictă, şi vine altcineva în emisiune cu mitul conspiraţiei cosmice şi tot ce am spus eu pe baze ştiinţifice cade. Deci când apar situaţii de acest gen sunt întrebată ca suicidolog şi specialistă în acest domeniu, dar părerea mea nu contează, se disipează, se dizolvă în derizoriu.

Dr. Bogdan Mălinescu: Niciodată o ştire deja lansată în mediul audio-vizual nu poate fi dezminţită sută la sută, deoarece la televiziuni, orice ai face, nu mai prinzi acelaşi segment de public; trebuie să fii profesionist până o lansezi

(Va urma)

Consemnare de M. GROZA

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*