În căutarea tratamentului adecvat pentru vindecarea unei plăgi dureroase…

În perioada 25 noiembrie – 10 decembrie a.c., sub genericul „Suntem alături de tine, nu eşti singură!”, Compartimentul violenţa în familie şi Centrul de asistenţă şi sprijin pentru readaptarea copilului cu probleme psihosociale din cadrul DGASPC Harghita organizează, pentru a doua oară în judeţ, Zilele împotriva violenţei asupra femeilor şi Ziua internaţională a drepturilor omului, pentru care au şi elaborat un amplu program de manifestări.

Prima dintre ele, o masă rotundă care a reunit în jurul ei reprezentanţi ai Inspectoratului de Poliţie Judeţean Harghita, Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Harghita, Inspectoratului Şcolar Judeţean Harghita, Direcţiei de Sănătate Publică, Fundaţiei „Sf. Francisc” din Deva, Casei „Sf. Ştefan” şi Asociaţiei AVP – Filiala Alternative împotriva violenţei, a avut loc miercuri, 25 noiembrie şi, recunosc, problemele abordate m-au captivat, poate chiar prin faptul că atunci şi acolo aveam să înţeleg cât de puţine soluţii există întru rezolvarea lor.

Cu menţiunea că în intervalul 25 noiembrie – 3 decembrie, Inspectoratul de Jandarmi susţine o serie de prezentări tematice în faţa elevilor Liceului de Artă „Nagy István” din municipiul reşedinţă de judeţ, iar Inspectoratul de Poliţie efectuează, până azi, inclusiv, activităţi similare la Grupul Şcolar „Kájoni János” şi, în 2, respectiv 3 decembrie, face acelaşi lucru la Liceul „Venczel József”, mai reţin aici că programul activităţilor în derulare este pe cât de divers, pe atât de bine articulat, dovadă că poţi opta pentru oricare dintre manifestări, fie că este vorba despre Concertul Formaţiei de mandoline Sunshine de la Centrul de Plasament Tip Familial 3, Miercurea-Ciuc, fie că este vorba despre un schimb de experienţă la care va participa şi directorul Institutului Est European de Sănătate a Reproducerii.

Revin însă la masa rotundă din prima zi, prima din seria celor 16, spre a supune atenţiei dumneavoastră o parte dintre problemele ridicate şi discutate în acest cadru. Şi asta întrucât fiecare dintre participanţi a încercat să pună în lumină preocupările manifestate faţă de găsirea unui „tratament” specific, care să contribuie la vindecarea unei plăgi dureroase, cunoscută sub numele de… violenţă.

Şi pentru că aceste probleme au fost numeroase, iar spaţiul tipografic e limitat, voi puncta, cu scuzele de rigoare, câte ceva din intervenţiile celor prezenţi, oameni implicaţi prin natura profesiei lor în aplanarea conflictelor generatoare de violenţă şi în găsirea unor soluţii de ieşire din impas. Şi iată pe scurt despre ce s-a vorbit. Prin această campanie, opinia publică este informată cu privire la violenţa în familie şi instituţiile cărora victimele li se pot adresa: 112, solicitând intervenţia Poliţiei sau 0726/12.33.30 – Compartimentul violenţa în familie, respectiv 0723/54.54.72 – Centrul de asistenţă şi sprijin pentru readaptarea copilului cu probleme psihosociale; de preferat în cazurile de violenţă este scoaterea agresorului din familie şi nu scoaterea mamei şi a copiilor ei; ceea ce îngreunează foarte mult munca echipelor intersectoriale din judeţ este lipsa unui adăpost pentru femeile agresate şi aducerea agresorului la consiliere; apelurile ce se recepţionează la 112 ajung de cele mai multe ori după ce conflictul în familie a explodat; violenţa are foarte multe feţe, de la cea economică, psihologică ori socială, la cea verbală şi sexuală sau violenţa pe Internet; legislaţia în domeniu „este cum este” şi metodologia de aplicare a ei lasă mult de dorit; „ordinul de restricţie e o treabă bună, dar e numai pentru 6 luni. Întrebarea e, ce faci după aceea?!”; educaţia în şcoli joacă un rol foarte important în modelul de comportament în familie, motiv pentru care ea trebuie făcută de la o vârstă cât mai fragedă; se simte nevoia unei politici coerente, care să sprijine familia şi implicarea membrilor unei comunităţi în susţinerea victimelor violenţei de toate felurile; multe dintre femei refuză să depună o plângere sau, dacă au depus-o, se răzgândesc invocând existenţa copiilor şi dorinţa de a-i creşte alături de ambii părinţi; divorţurile sunt şi ele o cauză a violenţei în familie, numai că despre ele afli doar dacă faci un studiu axat pe dosarele instanţei; multe din necazurile generate de violenţa în familie ţin de mentalitatea poporului nostru; în România, egalitatea de gen este o lozincă, nu o realitate; în toate şcolile din judeţ, în 25 noiembrie – Ziua împotriva violenţei asupra femeilor a fost marcată de un simbol alb: o eşarfă, o panglică, o floare etc., toate simbolizând pacea, toleranţa şi respectul faţă de celălalt, aşa cum uşor se poate vedea şi în imaginea care însoţeşte textul. O imagine cu 30 de copii ţinând baloane albe în mână, care, în mod cert, au reuşit să transmită cetăţenilor municipiului Miercurea-Ciuc exact ceea ce organizatorii manifestării de debut au dorit: liniştea şi armonia de care avem nevoie acasă, la şcoală, pe stradă sau la locul de muncă, spre a asigura astfel un climat plăcut în care tinerele vlăstare să se poată dezvolta frumos, fără a purta în suflet teama unei ameninţări…

ŞTEFANA DRĂGHICI

Comentarii:

comentarii