Ia ca simbol în artă şi cultură

De câţiva ani, din iniţiativa comunităţii virtuale numite La Blouse Roumaine, pe 24 iunie se sărbătoreşte Ziua Iei Româneşti. La noi, aceasta nu este o sărbătoare naţională oficială, dar în Republica Moldova, de pildă, a fost notificată oficial de Ministerul Culturii. Deşi este promovată şi la nivel internaţional, ia este un brand de ţară neoficial. Aceasta nu a fost încă inclusă în patrimoniul UNESCO. Institutul de Etnografie şi Folclor a adunat într-un album, cu ajutorul unor specialişti, mii de cămăşi populare din peste 800 de sate. Acest album face parte dintr-un demers mai amplu, pe care autorităţile îl pregătesc pentru UNESCO, în speranţa că ia va fi inclusă în curând în patrimoniul mondial. După Marea Unire din 1918, ia a fost promovată ca un simbol de unitate al românilor.

Ia, cămaşa populară românească ce-şi are originea în portul tracilor, geţilor şi al dacilor, este celebrată anual pe 6 continente şi în peste 50 de ţări. Unii istorici au motive să creadă că ia a fost purtată pentru prima dată în perioada culturii Cucuteni (aprox. 5500 î.e.n. – 2750 î.e.n.), una dintre cele mai vechi civilizaţii din Europa, răspândită pe teritoriul de astăzi al Moldovei, nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei şi Basarabia. Ia apare reprezentată pe Columna lui Traian şi pe monumentul de la Adamclisi, iar cea mai veche şi mai autentică reprezentare a costumului popular se poate vedea în Cronica pictată de la Viena, din 1330, cele 147 de ilustraţii ale documentului fiind o sursă pentru istoria culturală din secolul al XIV-lea.

 Ia în arta românească

Ia a fost redată sub diferite forme pe pânzele mai multor pictori români. Registrul rural şi tema iei româneşti sunt prezente în lucrările pictorilor români din a doua jumătate a secolului XIX şi până la sfârşitul perioadei interbelice. Nicolae Grigorescu, pictorul a cărui artă s-a construit în jurul oamenilor simpli şi a vieţii de la sat, a acordat un loc privilegiat iei în pânzele sale. Frumoasele fete şi femei, reprezentate cu măiestrie de pictor, poartă cu mândrie cămaşa populară românească în pânze care emană privitorului frumuseţe, viaţă şi naturaleţe. Un astfel de tablou semnat de Grigorescu este Ţăranca din Muscel. Grigorescu este pictorul vieţii satului, cel care caută, găseşte şi imortalizează doar ceea ce contează cu adevărat: omul în simplitatea lui, viaţa aşa cum e ea şi frumuseţea în stare pură. Dar mulţi alţi pictori au pus ia în centrul unor compoziţii picturale cu subiect istoric sau rural. Constantin Daniel Rosenthal şi Theodor Aman au făcut din ia românească simbolul României revoluţionare de la 1848, respectiv a Unirii principatelor din 1859.

Pentru portretul alegoric România revoluţionară, realizat la Paris în 1850, Rosenthal a avut-o ca model pe Maria Rosetti, englezoaica ajunsă prima ziaristă din România, soţie a lui C.A. Rosetti. Bluza românească apare şi în reprezentarea alegorică a identităţii naţionale imaginate de Gheorghe Tattarescu. Tematica rurală evidenţiază reprezentarea iei şi în operele lui Nicolae Vermont, Nicolae Tonitza, Ştefan Dimitrescu, Camil Ressu, Francisc Şirato, Dumitru Gheaţă sau Ion Theodorescu-Sion.

Ia în cultura universală

Aşa cum bine ştim, cel care a făcut ia cunoscută în toată lumea prin opera sa este Henri Matisse. În aprilie 1940, cel mai important colorist al secolului al XX-lea, precursor al mişcării foviste, finaliza tabloul La Blouse Roumaine, care avea să devină simbolul unei mişcări artistice universale. Pictorul a început lucrarea la Paris şi avea să o termine la Nisa, 6 luni mai târziu. Evoluţia lucrării în acest interval a fost surprinsă de către pictor prin 11 fotografii-document, expuse împreună cu lucrarea originală în cadrul vernisajului de la Paris. Se pare că Matisse avea o întreagă colecţie de bluze tradiţionale pe care le primise cadou de la pictorul ieşean Theodor Pallady, cu care a fost bun prieten. Dar faimosul tablou i-a fost inspirat lui Matisse şi de prietenele sale românce aflate atunci la Paris, este vorba despre Elvira Popescu, Elena Văcărescu, Anna de Noailles şi Martha Bibescu. În arta universală există însă şi lucrări mai puţin cunoscute, în care apare ia. Să nu uităm lucrarea lui Auguste Renoir, La jeune femme roumaine, pictată în 1914, sau de lucrările unor pictori precum americanul Frederick Arthur Bridgman sau polonezul Franciszek Teodor Ejsmond.

În ultimii ani, ia a fost o sursă de inspiraţie pentru mai mulţi creatori de modă care au vrut să o readucă în actualitate ori să o reinventeze. Inspirat de tablourile lui Matisse, Yves Saint Laurent a urcat pe podium ia în colecţia din 1981. Creaţia a făcut înconjurul lumii şi a rămas o piesă iconică a mărcii Yves Saint Laurent. Oscar dela Renta a introdus-o şi el în colecţia haute-couture din 2000. Jean Paul Gaultier a adus un omagiu bluzei tradiţionale româneşti în prezentările lui de modă din 2006. Carolina Herrera şi Isabel Marant au reinterpretat şi ele piesele straiului popular din ţara noastră în colecţia din 2013. Iar acestea sunt doar câteva nume. De asemenea, se pare că ia este foarte apreciată de multe actriţe şi cântăreţe din SUA sau Marea Britanie, precum Emma Stone, Jennifer Garner, Kate Moss, Halle Berry, Katie Holmes, Anne Hathaway, Rita Wilson sau Adele. În trecut şi în prezent, în pictură, cinematografie sau modă, ia a fost şi este actuală, câştigând un statut de simbol cultural universal.

Cosmina M. OLTEAN

Comentarii:

comentarii