Harghiteni cu care ne mândrim. Astăzi: Corneliu Ţepeluş | Informația Harghitei - jurnal independent
duminică , 27 septembrie 2020
Home » Cultură » Harghiteni cu care ne mândrim. Astăzi: Corneliu Ţepeluş
Harghiteni cu care ne mândrim. Astăzi: Corneliu Ţepeluş

Harghiteni cu care ne mândrim. Astăzi: Corneliu Ţepeluş

Născut la Miercurea Ciuc, într-o zi din iarna anului 1973, Corneliu Ţepeluş a făcut şcoala în Voşlăbeni, Gheorgheni şi Braşov. Tot în oraşul de la poalele Tâmpei a început să lucreze în turism, însă după un timp a decis să plece peste Ocean, unde şi-a continuat studiile de film şi turism. A stat vreo 10 ani în Canada, SUA, după care s-a întors pe bătrânul continent, în Anglia. Revenit în ţară, s-a apucat să pună în practică ce a văzut şi învăţat pe la „case mai mari”. Aşa a început cu filme de câteva minute de promovare a unor localităţi şi zone din judeţul nostru. Încetul cu încetul şi-a făcut un nume în acest domeniu, astfel că acum este chemat în mai multe locuri din ţară pentru a le arăta oamenilor cum se realizează partea de promovare.

O parte a poveştii lui Corneliu Ţepeluş vă invităm să o aflăm împreună din interviul pe care ni l-a acordat.

„Nu cred că a fost sat mai promovat ca Voşlăbeniul în ultimii doi ani”

– Cum ai ajuns să lucrezi în turism?

– Unchiul meu, fost profesor de istorie în Voşlăbeni şi la Liceul „O. Goga” din Miercurea Ciuc, era directorul staţiunii Poiana Braşov, iar după ce am terminat liceul, m-am dus direct acolo să lucrez ca instructor de schi. Aveam 18 ani şi am fost cel mai tânăr instructor de schi din Poiana Braşov în 1991.

– De la a activa în turism, a vinde servicii, până la a promova turismul, nu pare a fi fost un drum lung, pentru că nu cu mult timp în urmă ai realizat primul film de promovare a Voşlăbeniului. De unde ideea, cum ai început?

– Am stat foarte mult în Canada şi SUA şi acolo am văzut cum se face promovarea. Toate ideile mi-au venit din străinătate. Se promovează prin oameni care nu sunt de acolo, iar filmările se fac într-o modalitate foarte dinamică – se folosesc crane-uri, macarale, drone – şi cu muzică „înălţătoare” tip Hollywood, Disney. De acolo mi-a venit ideea să fac filme de promovare de acest gen.

– De ce Voşlăbeni?

– Taică-meu e din Voşlăbeni şi eu am făcut primele clase primare în Voşlăbeni. Lucrând în Braşov, m-am gândit să aduc cât mai mulţi turişti nu numai în Voşlăbeni, ci peste tot în judeţul Harghita. Să le arăt străinilor şi zona aceasta, pentru că e un pic scoasă din liniile normale de turism din România, pentru că toată lumea din Bucureşti vine spre Braşov şi de acolo o ia spre Sibiu sau Sighişoara şi puţini vin în nord, spre Harghita. Atunci am vrut să promovez nu numai Voşlăbeniul, ci judeţul Harghita în principal.

– Ştiu că filmul l-ai realizat împreună cu o actriţă din Brazilia. Cum ai ajuns să colaborezi cu ea?

– Lucrând în turism, am cunoscut multă lume. Am făcut odată un calcul şi la nivel personal am cunoscut în jur de 60.000 de oameni; la nivel personal, nu numai salut-salut. Cunoscând foarte mulţi turişti, văzând cum se fac afară filmele de promovare, m-am gândit să promovez anumite localităţi prin anumiţi turişti, personalităţi din alte ţări, care să vorbească despre frumuseţile noastre.

Pe actriţa din Brazilia am cunoscut-o la schi, în Poiana Braşov, i-am povestit de satul meu şi aşa am făcut unul dintre primele filme care s-au realizat în România. Nu cred că a fost sat mai promovat ca Voşlăbeniul în ultimii doi ani. Judeţul Harghita a fost foarte expus, nu numai prin asta, ci prin mai multe proiecte.

– Ulterior, filmul a fost promovat şi în Brazilia…

– A fost proiectat la diferite festivaluri şi a fost difuzat la câteva televiziuni locale. Dar toată povestea ţine de colaborarea mea cu Alin Constantin Popescu, care e compozitor de muzică de film, cu care lucrez şi acum. El compune o muzică care nu prea s-a mai făcut în România, tip Hans Zimmer sau John Williams. Am combinat turişti străini sau personalităţi din străinătate care promovează cu muzică de film şi imagini în mişcare – multă dronă, multă macara şi slidere.

„Toată povestea cu promovarea a pornit de la a te implica ca om fără prea mulţi bani”

– După Voşlăbeni au urmat alte proiecte pentru judeţul Harghita…

– Am mai multe proiecte de promovare. Toată povestea porneşte de la a ridica comunităţile şi de a crea comunităţi de idei, de a pune în valoare oamenii şi de a-i învăţa cum se face promovarea. Ţine foarte mult de educaţie. Începând multe proiecte, unele au rămas la anumite persoane care le-au continuat, cum e Soul and Solidarity. S-au făcut la Izvoru Mureşului, la Borsec, la Tuşnad şi în mai multe zone din Harghita.

– Simţi că toate aceste proiecte, aceste filme de promovare turistică a localităţilor au ajutat turismul din judeţ?

– Eu aşa zic. Eu mă gândesc în primul rând la educaţie, oamenii să fie expuşi şi să ştie ce trebuie să facă, să poată să-şi ridice comunităţile. În afară de asta, pe partea de social media, televiziuni, s-au difuzat foarte multe din aceste filme şi lumea chiar a auzit; oriunde mă duc în ţară, lumea mă cunoaşte şi vorbeşte de Harghita, Voşlăbeni, Tuşnad.

Dar sunt şi aspecte negative, cum ar fi oamenii cu care lucrez. Lucrez foarte mult pe voluntariat, lucru care trebuie să se dezvolte în România. Mulţi oameni cu care lucrez se aşteaptă la bani prea mulţi, nu au tragere. Trebuie cumva să se facă educaţie pe partea de voluntariat, ca fiecare să-şi dedice o zi-două din lună pentru comunitatea lui, indiferent că este politician, strungar sau că lucrează în turism. Să nu trebuiască să aştepte tot timpul bani şi să fie totdeauna frustrat, să aibă impresia că i se cuvine totul.

Lucrez cu foarte mulţi voluntari din străinătate. De câte ori am adus voluntari din străinătate (din SUA, din Anglia, din Germania, Italia) n-a cerut nici unul măcar o cană de apă, pentru că ştiu ce înseamnă voluntariatul. Şi asta trebuie să înveţe mult oamenii, oricare din ţara asta, nu numai cei din Harghita, să se uite la voluntari şi să nu mai aştepte totul, să se implice în comunitate, să facă şi un pic de voluntariat.

Toată povestea cu promovarea a pornit de la a te implica ca om fără prea mulţi bani. 

– Pe lângă aceste filmuleţe de promovare pentru câteva localităţi harghitene, au urmat şi altele făcute prin Braşov. Îmi poţi spune câteva?

– Lucrând de foarte mulţi ani în Poiana Braşov, am fost invitat să promovez diferite afaceri, mai ales pe partea de parapantă şi zbor. Am prieteni la un aerodrom la Prejmer, care au câteva avioane şi fac agrement sau instructaj de zbor. Am fost contactat de o televiziune din Israel, de una dintre cele mai mari vedete de televiziune, Gil Hovav, care are o emisiune culinară, unde am prezentat mâncarea din Româna.

Sunt contactat de foarte multă lume din sate, din oraşe, care au mici afaceri (hoteluri, restaurante), ca să le fac o mică prezentare, mai ales în limba engleză, pentru turişti.

Un film de lung metraj, cu o poveste tip Hollywood

– După aceste proiecte, să le numim mai mici, ai început să te dezvolţi foarte mult pe Braşov, cu proiecte din ce în ce mai mari. În prezent, la ce lucrezi?

– Am pornit cu proiecte mai mici şi acum sunt chemat în mai multe locuri din ţară, mai mult pe partea educaţională, pentru a le arăta oamenilor cum se face partea de promovare, de a aduce idei noi, de a aduce străini, de a aduce oportunităţi de afaceri.

Chiar dacă mă axez pe filme de lung metraj (am două proiecte mari, unul dintre ele fiind un documentar de lung metraj), ţin tot de promovare, pentru că se fac în România şi presupun acelaşi lucru: comunităţi de idei, cu mulţi tineri care sunt expuşi la idei noi, la educaţie. Deci şi filmul de lung metraj şi documentarul ţin tot de promovarea României.

– Poţi să ne vorbeşti puţin despre cele două? Sau încă e devreme?

– Filmul de lung metraj este un thriller românesc, se lucrează cu tehnologie de ultimă generaţie (cum ar fi RoboCrane), povestea este făcută tip Hollywood, scenariul este scris tip Hollywood, colaborăm cu oameni care au lucrat foarte mult în străinătate şi care sunt cei mai buni din ţară la ora actuală. Este o peliculă care are muzică de film, ceea ce este destul de rar în România; are coloană sonoră nemaiauzită în România, pentru că filmele, chiar dacă sunt bune, nu au coloană sonoră. Muzică amestecată cu imagini, toate în mişcare, totul va fi dinamic, suspans, lumi paralele.

– Şi despre documentar?

– Se va lucra cu cel mai mare promotor al României în ultimii 28 de ani. Va fi un film în care va fi expusă fauna, ecosistemele din România într-un fel în care nu s-a mai făcut. Noi o să punem în valoare pădurarii şi lucrătorii silvici. O să le dăm camere video celor care lucrează în păduri, o să le facem un instructaj cum să le folosească şi ei vor filma ce văd. Acele imagini le vom combina şi vom face un film documentar.

– Ştii câte filme, filmuleţe de promovare ai făcut?

– În jur de 35 de filmuleţe, unele mai bune ca altele şi acum, prin proiecte, am şi multe interviuri cu oameni din străinătate care s-au mutat în România şi fac ceva pentru comunităţile de aici: oameni de afaceri, artişti, oameni care prin ceea ce fac ridică România şi fac ceva pentru imaginea ţării în străinătate.

Toată povestea de promovare a pornit de la calitatea umană, pentru că oamenii în România sunt foarte de treabă, dar, din păcate, nu sunt expuşi la multe lucruri şi nu au educaţie spre partea de a da mâna celui de lângă. Trebuie să scăpăm de partea asta a frustratului care crede că totul i se cuvine şi stă ca mocofanul. Dacă nu creăm comunităţi de idei şi nu ne ajutăm unii pe alţii, nu o să iasă nimic. De acolo a pornit totul, nu a pornit de la a arăta eu că vreau să fac nu ştiu ce film de promovare. Financiar nu am câştigat mare lucru şi toate proiectele au pornit fără bani.

E normal că, dacă mergi într-o localitate, te primeşte foarte bine primarul sau agenţii economici, dar asta nu înseamnă că eşti obsedat de bani. Sunt unii oameni cu care am lucrat care sunt obsedaţi de bani şi din această cauză nu s-au făcut câte proiecte am vrut să fac.

Lumea trebuie să se deschidă cumva. Oficialităţile şi agenţii locali au fost foarte deschişi. Cea mai mare problemă sunt oamenii care au capacitatea de a fi buni, a fi deschişi şi a fi de treabă, dar nu au educaţie spre voluntariat, spre a fi pur şi simplu buni – şi nu obsedaţi de partea materială.

Consemnare de LIVIU CÂMPEAN

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.