Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Astăzi: Andrei Proca sau Robin de la Robin and the Backstabbers
După ce ultima dată am făcut cunoştinţă cu Vladimir Proca, toboşarul formaţiei Robin and the Backstabbers, acum vă propunem interviul cu Andrei „Robin” Proca, cel care a pus bazele trupei.
Cariera muzicală a început-o în anii de liceu, când a făcut parte din formaţia Nivelzero, o trupă apreciată pe atunci în rândul tinerilor din Miercurea Ciuc. Apoi, încetul cu încetul a început să se contureze şi succesul pe care îl are acum. După o colaborare cu Partizan (formaţia înfiinţată de Artan după despărţirea de Timpuri Noi) s-a concentrat pe proiectul său început anterior. Un proiect intitulat Robin and the Backstabbers şi care avea să fie foarte apreciat în rândul iubitorilor de muzică rock.
Formaţia are în componenţă 6 membri: Andrei (voce şi chitară), Vladimir (tobe) – cei doi harghiteni – Andrei Fântână, Eugen Nuţescu, Florentin Vasile şi Radu Moldovan. Albumul de debut, Stalingrad (2012), a fost foarte apreciat în rândul publicului şi al specialiştilor, drept dovadă stând premiile ce au urmat un an mai târziu: artistul anului şi cel mai bun rock alternativ. Apoi a mai urmat un al doilea album discografic – Arhanghelsk – o continuare a celui apărut cu 3 ani anterior.
De la interpretări Pink Floyd, la urcarea pe scenă alături de Artan şi Partizan
– Cum şi la ce vârstă te-ai apucat de muzică? A fost chitara primul instrument la care ai învăţat să cânţi?
– Am cântat câţiva ani la pian, după care m-am apucat de chitară pe la 12 ani, ca să impresionez o fată. Încă nu ştiu dacă a rămas impresionată.
– Când ai început să cânţi, te-ai gândit că vei avea formaţia ta? Sau acest plan a apărut mai târziu?
– A apărut din prima. Formaţia mea se numea Pink Floyd. Adică petreceam mult timp cântând împreună cu primul lor album.
– Ştiu că ai avut o colaborare cu Partizan şi Artan, înainte ca Robin să devină atât de cunoscut. Cum a început colaborarea?
– Am avut un concert împreună, a cântat el un cântec de-al nostru şi după aceea mi-a dat de înţeles că aş putea merge la probe pentru postul de basist în Partizan, adică formaţia mea preferată a tuturor timpurilor! În vremea aceea, cel puţin.
– Cât de importantă a fost în privinţa viitoarei tale cariere muzicale acest timp în care ai cântat alături de Partizan?
– Le sunt recunoscător lui Artan şi Răzvan pentru tot ce am învăţat de la ei. Am fost primit prieten într-o casă mare.
– De ce nu ai mai continuat cu ei?
– După o vreme copiii pleacă din casa părinţilor.
Proiect înfiinţat la Capu Corbului
– Spune-ne cum a luat fiinţă Robin and the Backstabbers şi de ce Robin?
– A luat fiinţă la Capu Corbului, Harghita, pentru că nu se mai putea fără. Robin, pentru că aşa mi se spunea acolo la Borsec.
– Pe pagina de Facebook a formaţiei, la localitate e trecut Capu Corbului. De ce comuna Corbu şi nu Miercurea Ciuc, ştiind că la concerte vă prezentaţi ca fiind din Miercurea Ciuc?
– Capu Corbului este un loc magic în care lucrurile magice sunt mai uşor de observat. Miercurea Ciuc este un loc pe care o să îl iubesc veşnic şi a cărui importanţă e prea mare pentru a fi redusă la o formaţie, chiar dacă acea formaţie este viaţa mea.
– Când ai simţit că formaţia va ajunge foarte celebră în ţară, reuşind să umple la refuz multe săli din marile oraşe?
– Am simţit că vom ajunge celebri la puţin timp după ce am ajuns celebri, cred. Eu mă prind foarte greu de lucruri.
– Versurile melodiilor le scrii tu? Dacă da, din ce te inspiri?
– Mai fur din când în când versuri din poeţii pe care i-am studiat la liceu (mulţumesc, doamna Holitska!) şi mă inspir din versurile mai tuturor poeţilor.
– Descrie-ne cum se naşte o melodie în cazul vostru. Este cineva anume din formaţie care vine cu primele acorduri şi apoi fiecare completează cu ceva anume? Sau vine o persoană cu toată melodia scrisă?
– De obicei cineva trimite un mail care conţine o armonie, o structură, ceva care poate fi dus mai departe.
– Ce formaţii vă inspiră în crearea muzicii?
– Cred că tot Pink Floyd, prin felul în care dezvoltă foarte studiat o idee apărută spontan, exploatarea prin muncă a unui moment de inspiraţie.
„De fiecare dată când cântăm în Ciuc, eu am impresia clară că visez şi urmează să mă trezesc”
– Alături de cine ai vrea să urci pe scenă?
– Cu tata! Şi cu formaţia lui de pe vremuri! Mă bucur mult atunci când urc pe scenă cu formaţia mea.
– Care a fost cel mai frumos concert pe care l-aţi susţinut? Sau care vi s-a părut cel mai de succes?
– De fiecare dată când cântăm în Ciuc, eu am impresia clară că visez şi urmează să mă trezesc.
– Povesteşte-ne o întâmplare care ţi-a rămas mult timp în minte din cadrul unui turneu sau concert...
– Am plâns prima dată când am auzit publicul cântând un cântec scris de mine.
– Este viaţa de rocker aşa cum se ştie din filme: multe petreceri (ca să nu zic sex şi alcool)?
– Deloc, dar este exact aşa.
– Reuşiţi să trăiţi numai din muzică? Sau aveţi job-uri stabile, iar muzica e un hobby?
– Reuşim, ceea ce este o fericire nesperată.
Consemnare de LIVIU CÂMPEAN
