Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Luna trecută, în cadrul unui interviu cu primarul municipiului Topliţa, Stelu Platon, am văzut o parte din motivele pentru care, la aproape 4 ani de zile de la finalizarea magistralei de gaz, topliţenii nu se pot folosi de luxul de a avea gaz în case. Spunea Stelu Platon că, după ce, în 2010, magistrala a fost finalizată, firma Hargaz se angajase să realizeze reţeaua de distribuţie în municipiu. Dar, în 2011, contractul dintre Ministerul Economiei şi Hargaz a fost prelungit, în mod inexplicabil, cu 151 de luni (adică cu peste 12 ani şi jumătate!). „În martie 2010, la recepţie, Hargaz, care deţine licenţa de distribuţie în municipiul Topliţa, licenţă dată de Ministerul Economiei, a semnat un contract cu acest minister prin care erau obligaţi ca în 36 de luni să realizeze investiţia. Din motive pe care nu le cunoaştem, în 2011, Hargaz Odorheiu-Secuiesc a obţinut o prelungire a contractului de realizare a investiţiei de la 36 de luni la 151 de luni”.
În cele ce urmează vă propunem să vedem şi poziţia firmei Hargaz. L-am întrebat pe d-l Kovács Domokos, directorul tehnic al Hargaz, dacă acest termen de 151 de luni este real, care este motivul prelungirii contractului şi când se va realiza investiţia.
– În primul rând – spunea Kovács Domokos – este vorba de bani, de finanţare. Am încercat prin programe europene să obţinem bani pentru introducerea gazului, dar din păcate proiectele noastre au fost refuzate – nu numai pentru Topliţa. N-am obţinut bani din programe pentru finanţare şi bani proprii, deocamdată, nu prea avem acum pentru investiţii.
Ceea ce e interesant este că oraşul Topliţa ar dori gaz, pe vorbe, dar să participe, cu o cotă parte, la finanţare nu are bani. De la bănci, pentru investiţii, nu prea primeşti pentru că se vede că nu e rentabil: industrie nu e, iar pentru consumul casnic nu poţi să faci un program prin care să demonstrezi băncii că investiţia are beneficii şi că poţi să returnezi banii investiţi.
– Revenind la prima întrebare: este reală prelungirea cu 151 de luni a contractului?
– Noi avem în concesiune pentru 50 de ani – sau cât s-a dat în concesiune atunci când s-a început separarea distribuitorilor de la cei doi mari furnizori, E.ON şi Distrigaz Sud. Urmează să găsim modalitatea. Am început acolo ceva, am investit pentru proiect, am făcut SRM-uri (n.a. – Staţii de Reglare şi Măsurare). După posibilităţi ne mişcăm, dar din păcate pentru alţii, este cam puţin.
Interesul din oraş şi posibilitatea orăşenilor de a se branşa, chiar dacă ar exista conducta de gaz, e cam mică. Mulţi şomeri, industrie nimic şi pentru consumatori casnici o investiţie de asta mare nu se justifică deocamdată.
– Încă nu aţi răspuns la întrebarea dacă s-a prelungit contractul cu 151 de luni…
– Termenul de execuţie a fost prelungit pentru că nu s-a realizat când am vrut.
– Dar 151 de luni, adică 12-13 ani…
– Asta nu pot nici să infirm, nici să confirm. Trebuie să mă documentez şi eu, pentru că nu ştiu ce s-a scris atunci în actul respectiv. De la Ministerul Economiei s-a cerut o realizare eşalonată şi nu tot dintr-o dată – peste 70 de km de conductă ar trebui pentru tot oraşul.
– Dacă tot există vorba celebră secolul vitezei, e normal ca o lucrare să dureze 12-13 ani?
– Dar e normal să investeşti bani de unde nu-ţi returnează nimeni şi nu se va obţine beneficiu? 100 de euro e metrul de conductă, de pildă.
– D-l primar din Topliţa spunea că dacă s-ar rezilia acel contract, o altă firmă ar fi interesată să vină în Topliţa să ducă la bun sfârşit investiţia. Aţi fi dispuşi să reziliaţi contractul?
– Nu sunt în măsură să decid, pentru că e o firmă particulară. Cei care au bani investiţi în firmă sunt în măsură să răspundă la ce renunţă; sunt strategii la care nu am acces.
– Aşa cum ziceaţi, nu e rentabilă investiţia. Dar nici stagnarea. În momentul în care s-a prelungit o investiţie cu 13 ani, înseamnă că nu se lucrează deloc. Dacă nu se lucrează, nimeni nu are de câştigat: nici executantul, nici beneficiarul.
– Aşa este.
– Atunci întreb de ce s-a prelungit cu atâţia ani? În beneficiul cui? Al dumneavoastră bănuiesc că nu, pentru că nu luaţi nici bani, deoarece nu se execută nimic. Şi nici al beneficiarului, pentru că nu are gaz.
– E normal. Noi, deocamdată, suntem cu banii investiţi, dar nici nu văd când se vor recupera. Nici proiectul nu e „floare la ureche”, nici SRM-ul care este plătit şi montat pe locaş, autorizaţiile… Până acum am investit destul de mult. Nu e vorba că nu am făcut. Atâta am făcut câtă posibilitate am avut.
– Prea mari speranţe nu le daţi topliţenilor?
– Nu de mult a fost trimisă o adresă către Primărie, să găsim o modalitate de co-finanţare a lucrărilor. Încă nu am primit un răspuns la acest lucru. Singura modalitate de realizare ar fi co-finanţarea – cotă parte noi, cotă parte Primăria.
Dar nici interes din partea localnicilor nu prea este. Că sunt două instituţii – o Judecătorie, o Primărie, câteva bănci şi alte câteva instituţii publice – pentru asta, să construieşti o reţea întreagă, nu rentează. Asta e realitatea.
De vorbit se poate vorbi mult şi frumos că nu vrem şi nu ştiu ce, dar realitatea e alta: investeşti pentru ceva ce rentează.
– Atunci întreb din nou: dacă pentru firma Hargaz o asemenea lucrare nu rentează, nu aduce profit, atunci de ce nu renunţă firma la contract şi lasă pe altcineva?
– V-am răspuns deja la această întrebare: nu sunt în măsură să dispun la renunţarea la contract.
Consemnare de LIVIU CÂMPEAN
