duminică , 17 decembrie 2017
Home » Opinii » Gest de suflet al militarilor Brigăzii 61 Vânători de Munte
Gest de suflet al militarilor Brigăzii 61 Vânători de Munte

Gest de suflet al militarilor Brigăzii 61 Vânători de Munte

La sfârşitul săptămânii trecute, un grup de militari – Liche Lucian, Stoian Alexandra, Cozma Hunor şi Bocskai László de la Brigada 61 Vânători de Munte „General Virgil Bădulescu” Miercurea-Ciuc – a donat pentru beneficiarii Centrului de Plasament Bilbor produse alimentare, produse de curăţenie, detergenţi.

Militarii de la unitatea sus-menţionată au aflat despre situaţia critică în care se află centrele din subordinea DGASPC Harghita din presă şi de la colegii lor militari care locuiesc în zona Bilborului şi a Topliţei.

Militarii s-au mobilizat, s-a adunat o sumă de bani, s-a donat sânge, iar toate fondurile adunate au fost împărţite între trei centre din Harghita. De bunăvoinţa şi sprijinul acestei unităţi militare au beneficiat, pe lângă Centrul de Plasament Bilbor, centrele de plasament de la Topliţa şi Subcetate.

Pe lângă sumele de bani adunate, militarii au adus din propriile gospodării cartofi, ceapă, morcovi, varză, mere.

Conducerea centrelor mulţumeşte, pe această cale, militarilor cu suflet care au uitat de grijile zilnice şi au venit în sprijinul copiilor în această perioadă dificilă din punct de vedere financiar.

 

n Situaţia rămâne neschimbată

Recent, şeful Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Harghita, Elekes Zoltán, a declarat pentru Agerpres că situaţia instituţiei este în continuare neschimbată, problemele financiare persistând, neexistând fonduri nici pentru a asigura centrele de existenţă şi nici pentru plata salariilor.

„Situaţia – spunea Elekes Zoltán – nu s-a schimbat foarte mult, singura veste pozitivă este că am supravieţuit până acum şi această supravieţuire se datorează unei rectificări de la bugetul central şi pentru că CJ a mobilizat nişte fonduri. (…) Am primit 2,7 milioane de lei, dar numai fondul de salarii este 3 milioane şi ne-ar trebui şi aproximativ 1 milion de lei pentru funcţionarea centrelor, deci nu acoperă necesarul nici pentru o lună”.

Totodată, acesta a arătat că s-a ajuns în această situaţie doar după ce au fost mărite salariile, deoarece până acum instituţia pe care o conduce se încadrase în standardele de cost. După intrarea în criză au fost propuse mai multe soluţii la Bucureşti, printre care şi creşterea sumelor alocate DGASPC de către Consiliul Judeţean, dar preşedintele instituţiei din urmă a spus de mai multe ori că Harghita este un judeţ mic, care nu dispune de venituri mari, şi astfel banii pentru sistemul de protecţie ar trebui să vină de la Guvern.

 

n Între timp, cei care au contribuit decisiv la această situaţie caută vina în altă parte şi caută milă la alţii

Anul acesta, în şedinţe de Consiliu Judeţean, salariile din aparat, inclusiv din cadrul instituţiilor subordonate (printre ele aflându-se şi DGASPC) au fost mărite de două ori. „În primăvară, când am votat salariile, am votat o majorare a salariilor cu 50 la sută (…)”, spunea Borboly Csaba în cadrul unei şedinţe din timpul verii, în cadrul căreia a avut loc o nouă majorare a salariilor.

Majorarea din vară este cea care primise undă verde la Guvern, dar cu următoarea precizare: atât consiliile judeţene, cât şi primăriile, fiind ordonatori principali de credite, pot mări salariile cu cât vor dacă consideră că se vor încadra în buget. Şi, astfel, în toată ţara lefurile au crescut de la o lună la alta, în multe cazuri chiar şi de câteva ori.

Această soluţie au luat-o şi cei 31 de consilieri judeţeni, în frunte cu preşedintele Borboly Csaba, care în şedinţa din vară au ridicat mâinile şi au adoptat creşterea lefurilor.

„În primăvară, când am votat salariile, am votat o majorare a salariilor cu 50 la sută la personalul de execuţie, cei care nu au indemnizaţie de conducere, salariul rămâne la nivelul anului trecut, însă am încercat să aducem contractualul mai aproape de funcţionarii publici şi, la propunerea lui Barabás Csaba, am decis ca între salariul cel mai mic (cazul debutanţilor) de 2.000 lei (în loc de 1.200 cât a fost) şi salariul cel mai mare, diferenţa să fie cât mai mică. (…) Am urmărit ca şi conducătorii instituţiilor subordonate să aibă salarii mai mari. Sunt şi câţiva oameni care pierd ceva la salariu, eu, spre exemplu, în primăvară eram al zecelea, acum sunt pe primul loc din punctul de vedere al salariului, cine a avut salariu mai mare decât preşedintele, acum va avea salariu ceva mai mic”.

Aşadar, cum s-a ajuns ca DGASPC să ajungă în această situaţie? Prin faptul că zeci de persoane au decis majorarea unor salarii fără a avea garanţii asupra bugetului. Şi cine plăteşte pentru această atitudine? Alte persoane care încep să facă acţiuni caritabile.

În mod normal, nu militarii ar fi trebuit să facă acţiunea de mai sus, ci cei care au votat în cadrul şedinţei din vară mărirea salariilor. Şi tot în mod normal, dacă tot s-a votat fără să se ţină cont de buget, aplicând zicala a vinde blana ursului din pădure, atunci un „gest de suflet” ar trebui să vină din partea altor persoane. Dacă, de exemplu, preşedintele CJ, cât şi alţi actori principali, ar spune că în luna iulie am avut salariul Y, iar în august, după mărire Z, atunci diferenţa de X o donez până la rezolvarea problemei, situaţia de la DGASPC Harghita nu ar mai fi atât de problematică.

Din păcate, însă, cei care au contribuit decisiv la această situaţie nu-şi recunosc vina şi aruncă acuzaţii spre Bucureşti, deşi aceasta ar fi fost o şansă pentru anumite persoane de a demonstra buna gospodărire a judeţului în cazul unei autonomii financiare, atât de mult cerută în zonă. (L.C.)

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*