Festivalul de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc: între efemer şi etern | Informația Harghitei - jurnal independent
marți , 18 septembrie 2018
Home » Cultură » Festivalul de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc: între efemer şi etern
Festivalul de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc: între efemer şi etern

Festivalul de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc: între efemer şi etern

În fiecare vară, la început de iulie, oraşul Miercurea Ciuc devine scena celui mai vechi festival de muzică veche din România, unde poveştile unor veacuri trecute recapătă consistenţă graţie vocilor şi instrumentelor ce fac auzită muzica acelor vremi.

În 1980, o mână de oameni tineri, îndrăgostiţi de muzica unor epoci apuse, au înfiinţat Festivalul de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc, cunoscut astăzi drept cea mai veche manifestare de acest gen din România şi unul dintre cele mai apreciate festivaluri muzicale europene. De atunci, în fiecare an (cu excepţia perioadei 1986-1989, când a fost interzis din motive politice), festivalul a fost locul de întâlnire al unor vocalişti, instrumentişti şi compozitori de excepţie, care au reuşit ceva miraculos: să aducă muzica medievală, renascentistă şi barocă cât mai aproape de publicul larg.

Magia se repetă şi în acest an, când artişti importanţi ai genului, români şi străini, vor face auzite, la cea de-a 38-a ediţie (ce va avea loc între 8 şi 15 iulie) sunetele fermecătoare ale unor secole îndepărtate.

Pasiune. Dacă la ediţiile precedente, festivalul a avut drept teme muzica germană veche sau muzica barocă franceză, anul acesta tema festivalului este muzica veche spaniolă.

Ţara pictorului Diego Velázquez, a scriitorului Miguel de Cervantes, a arhitectului Antoni Gaudí este, se ştie, tărâmul în care se întâlnesc tradiţii şi influenţe diverse, ce ţin de catolicismul romano-catolic, dar şi de universul islamic maur. Spania este însă şi leagănul unor creaţii muzicale unice, caracterizate de un ritm aparte, un mixt original de elemente provenite din mai multe culturi şi, nu în ultimul rând, de o pasiune devenită proverbială. Aşa încât nu este deloc surprinzător că motto-ul acestei ediţii este „Música apasionada”/„Muzica pasională”.

Tiento (gen muzical caracteristic jumătăţii secolului al XV-lea, asemănător cu italienescul ricercare), passacaglia (formă muzicală care a apărut în Spania la începutul secolului al XVII-lea), canario (dans renascentist popular în întreaga Europă la începutul secolului al XVII-lea), zarzuela (gen spaniol de operetă care datează din secolul al XVII-lea şi care corespunde vodevilurilor franţuzeşti) sau fandango (stil muzical în care se regăsesc, în mod tradiţional, chitare şi castaniete) sunt doar câteva din genurile muzicale din Spania secolelor XVI, XVII şi XVIII, pe care le vom putea asculta în timpul festivalului.

Les Paladins (Franţa), Barozda şi Kájoni Consort – care au pus bazele acestui festival – Trionfale, Orchestra Barocă a Festivalului, Corul Festivalului, Codex (toate din România), Quoniam (Italia), Capella Esterházy (Ungaria), IlCigno (Germania) se numără printre ansamblurile care ne vor familiariza cu repertoriul vast al muzicii vechi spaniole şi cu instrumentele sale caracteristice (instrumente cu corzi ciupite, precum lăuta, vihuela, chitara, harpa, sau cele cu arcuş, precum viola da gamba).

Fascinaţie. „Atunci când ascultăm sau cântăm muzică purtătoare de valori eterne, ne confruntăm cu propria efemeritate şi râvnim eternitatea”, spunea anul trecut Ignác Csaba Filip, directorul artistic al Festivalului de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc, exprimându-şi astfel convingerea că „fiecare om poartă în sinea lui contradicţia dintre efemer şi etern”. Este, poate, citatul perfect care vorbeşte despre mesajul acestui festival, ce aduce în contemporaneitate nu doar muzică medievală, renascentistă sau barocă, dar şi poveştile acelor epoci cu personajele lor fascinante, cu dramatismul, umorul şi intrigile lor.

Vom înţelege relaţia profundă dintre muzică şi credinţă graţie Orchestrei Baroce a Festivalului, care va interpreta celebrul oratoriu „Patimile după Matei”, de J.S. Bach, dar şi datorită Ansamblului Barozda, care va interpreta minunatele cântece dedicate Fecioarei Maria, din culegerile „Cantigas de Santa Maria” (sec. XIII) şi „Llibre Vermell de Montserrat” (sec. XIV), sau a celor de la Kájoni Consort, care ne vor face să vedem o „Punte între cer şi pământ”.

Les Paladins ne propune o călătorie în timp cu ajutorul muzicii şi dansului spaniol, din secolul al XVII-lea şi până în zilele noastre, lucrarea „Viva Espańa” introducându-ne în bogata cultură spaniolă prin poveşti spuse pe ritmuri de flamenco, jácara, canario, folia, chaconne, zapateado şi espańoleta.

Vom afla, ascultând „Pomul roditor – Muzica epocii Huniazilor”, al celor de la Musica Historica (Ungaria), cum sunau cântecele de la marile curţi europene (precum cea a lui Ioan de Hunedoara şi a fiului său, Regele Matia Corvin), într-o perioadă în care era la mare căutare polifonia renascentistă.

Ne vom delecta, graţie celor de la Modo Antiquo (Italia), care vor interpreta „Viaţa cotidiană în muzica secolului al XIV-lea”, cu melodii ce descriu scene de viaţă din acea epocă: scăldatul, scenele de vânătoare, focul de tabără, spălatul de rufe şi reţetele de lasagna.

Diversitate. Însă, Festivalul de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc nu înseamnă doar concerte – care vor aduce muzica veche aproape de noi în forma ei cea mai pură datorită lipsei de microfoane, ingineri de sunet sau echipament electronic – ci şi multe evenimente adiacente, ce au rolul de a accentua însemnătatea epocilor trecute şi a luxuriantei culturi spaniole.

Universitatea de Vară de Muzică Veche din Miercurea Ciuc, singura de acest fel din ţară (ce compensează lipsa muzicii vechi ca obiect de studiu din învăţământul românesc), este unul dintre cele mai aşteptate evenimente ale festivalului. Ajunsă la a 11-a ediţie, aceasta ajută la o percepţie autentică a muzicii vechi prin cursurile sale de măiestrie (flaut, viola da gamba, canto, lăută, percuţie, chitară, dans), dar şi prin prelegerile unor profesionişti precum Angela Şindeli („Zarzuela barocă – vocalitate, dramatism şi senzualitate”) şi Steffen Schlandt („Codul Bach – O introducere în limbajul muzical şi simbolistica barocă a oratoriului Patimile după Matei”).

Filmul face şi el parte din magia festivalului, menit să puncteze interconexiunea dintre arte şi să ofere noi dimensiuni muzicii vechi. „Erbarmedich – Matthäus PassionStories/Doamne miluieşte – Povestiri despre Patimile după Matei”, regizat de Ramón Gieling, este, spre exemplu, un documentar de forţă, ce împleteşte, într-un mod aparte, firele subiectului biblic al acestei capodopere baroce cu poveştile personale ale artiştilor implicaţi în proiect.

Evenimente organizate cu prilejul anului jubiliar dedicat Regelui Matia Corvin (575 ani de la naştere şi 560 de ani de la urcarea sa pe tron) vor face parte, de asemenea, din programul festivalului, ce va fi găzduit de spaţii precum Cetatea „Mikó”, Capela Sfânta Ana (Siculeni), Colegiul Naţional „Márton Áron”, Cinematograful Miercurea Ciuc, Piaţa din faţa Teatrului Municipal „Csíki Játékszín”, Biserica Milenială.

Culoare şi pasiune, poveşti de la curtea regilor şi din viaţa oamenilor simpli, iubiri pământeşti şi dragoste divină – acestea şi multe altele, încapsulate în creaţii muzicale unice, ne vor purta, preţ de câteva zile, în universul fascinant al lumii spaniole. Un univers din care ne vom întoarce murmurând, poate, melodii de passacaglia şi dansând în paşi de pavana şi canario.

Oana BORVIZ

Foto: Ádám Gyula

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.