Singur în Estul Europei…

Oameni, locuri, întâmplări

Nu ştiu dacă vă mai amintiţi, stimaţi cititori, că acum o lună, sau poate două în urmă, începusem să caut o fermă ecologică de bibilici din Harghita, şi iată că, spre bucuria mea, am găsit-o: este situată undeva aproape de cer, pe o pantă sudică bătută toată ziua de soare, cam la un kilometru şi ceva distanţă de satul Târnoviţa…

Şi pentru că acum, după ce am păşit deja în incinta ei, alături de un tânăr de la care ai ce învăţa cum să te ridici şi să o iei de la capăt dacă destinul ţi-a pus o piedică în cale, cred că ar trebui să completez informaţia spunându-vă că această fermă este de fapt un laborator, unul dintre puţinele existente în ţară şi singurul din Europa de Est, în care poţi verifica ce simplu este să te întorci din nou cu faţă spre Natură, locul în care îşi are obârşia izvorul nesecat al Sănătăţii!

 

Simplu, dar trebuie să vrei…

…şi domnul Baricz Imre Róbert a vrut, chiar dacă s-a născut la oraş şi a cutreierat Lumea în lung şi-n lat, acumulând, după cum avea să-mi mărturisească, experienţe de viaţă dintre cele mai frumoase.

După ce le-a adunat una câte una, le-a pus la păstrare într-un colţ de suflet şi a revenit pe plaiurile natale, cu banii strânşi prin alte ţări, de pe alte continente, hotărând să pună pe roate o afacere unicat. Şi astfel Imre, cum îi spun prietenii, a mai făcut un pas important pe marea scenă a vieţii, asumându-şi un rol pe care nu-l mai jucase până atunci, acela de fermier în propria sa fermă de bibilici…

De ce bibilici?! „Pentru că în lanţul alimentar lipsea, în Harghita, chiar această verigă!”. În plus, din ceea ce citise până a se apuca de treabă, tânărul fermier aflase că frumoasele păsări de care avea să se ocupe, mâncau cu plăcere Gândacul de Colorado. Asta ar fi însemnat că, prin deplasarea bibilicilor pe culturile de cartofi ale prietenilor săi din zona Gheorgheni, tot omul ar fi avut de câştigat: producătorii scăpau de cheltuiala cu insecticidele, consumatorul de cartofi de „otrava acumulată în tuberculi”, iar el, proprietarul păsărilor, un adept convins al unei alimentaţii sănătoase, de multe din grijile cotidiene. Când s-a convins că cel mai complicat lucru ar fi fost nu dusul, ci adusul aripatelor acasă, a renunţat la idee, dar a verificat dacă, cu adevărat, duşmanul de temut al cartofului este preferat de bibilici. Şi este!

 

Primul nucleu matcă…

…ce avea să populeze ferma din Târnoviţa, trebuia să se constituie dintr-un lot de 800 de pui de bibilică, cumpăraţi din Ungaria în 2012. Dar, spre necazul lui Imre, n-a fost să fie pentru că puii s-au îmbolnăvit şi au murit, supunându-l pe entuziastul investitor la o grea încercare. Pierduse mult, dar nu pierduse încă speranţa, chiar dacă, aşa cum îi spuneau şi cei apropiaţi, majoritatea oamenilor aflaţi în situaţia lui ar fi lăsat totul baltă.

El însă nu s-a dat doborât, a găsit puterea de a o lua de la capăt şi astfel, în 2013, a făcut rost de un alt nucleu: 70 de bibilici adulte, cărora li s-au mai adăugat altele cumpărate de pe la gospodarii din zonă. Aşa a reuşit ca în 2014 să obţină din efectivul matcă 700 de exemplare destinate tăierii…

În acelaşi an, de undeva din Capitală, a făcut rost şi de nişte puişori dintr-o rasă mai grea şi de nişte cocoşi de munte, ridicând astfel nucleul fermei „California Ranch” la 350 de bibilici sănătoase şi frumoase, aşa cum aveam să mă conving cu ochii mei.

Acum, în 2015, pe lângă acest nucleu mai sunt peste 6.000 de pui cu vârste diferite, apăruţi pe lume în funcţie de rulaj şi de spaţiile disponibile la un moment dat.

Sigur, e lesne de înţeles că, pentru a obţine 6.000 de pui nu-i o treabă atât de simplă, dar lucrurile s-au simplificat odată cu accesarea unor fonduri europene prin Măsura 112, cu care d-l Baricz a achiziţionat un incubator de mare capacitate, în care intră 7.700 ouă de bibilică. „Pentru mine a fost o minune şi, în perioada de vârf a ouatului, aproape că l-am umplut. Cât priveşte perspectiva anului 2016, dacă reuşesc să mă dezvolt bine cu produsul finit, sper să-l pot umple”.

 

Curtea e mare, foarte mare…

…şi tot ce se petrece în interiorul ei se împleteşte atât de armonios cu natura, încât nici nu-ţi vine să crezi că omul are vreun amestec acolo. Şi vă spun asta fără să exagerez, întrucât, pe mai bine de jumătate de hectar, din 1,5 câte are ferma acum, cele 350 de bibilici umblă în voie, ciugulesc iarba verde, mai decolează scurt după câte o gâză, beau apă proaspătă de la pârâu, se bucură de soare sau se retrag la umbra vreunui copac şi scot nişte sunete inimitabile, care le trădează temperamentul şi comportamentul. Iată de ce această fermă este o fermă ecologică, „recunoscută deopotrivă de specialişti şi televiziuni”, cum nu mai găseşti nicăieri altundeva în ţară sau în Estul Europei.

Fără să vreau, m-am gândit cum şi cine o fi reuşind să adune ouăle ascunse printre pietre şi ierburi, mai ales că în afară de Imre nu mai zărisem pe nimeni în jur. Apoi nu credeam că aceste păsări cu penajul lor perlat se mulţumesc doar cu ceea ce găsesc acolo, că nu păreau deloc să sufere de foame. Când l-am întrebat pe cel ce îmi era gazdă despre aceste lucruri, răspunsurile au venit de parcă erau pregătite: „Bibilicile ouă doar din aprilie până în august, mai mult dimineaţa, aşa că în perioada respectivă le ţin în adăpostul unde sunt cuibarele, cam până în jurul prânzului, după care le las în curte. Cât priveşte hrana, seara, înainte de culcare, le dau boabe de porumb, grâu şi orz, pe care le cumpăr de la un fermier din judeţul Mureş, în care am încredere că îmi furnizează furaje de calitate”.

Din aproape în aproape am mai aflat că o bibilică produce într-un sezon cam 100-120 de ouă, că în 2015 două serii de pui au fost mixate, că iarna rămâne în viaţă numai efectivul matcă şi că, tot iarna, domnul Baricz apucă să se mai odihnească cât de cât. „Sunt deocamdată singur pentru că, neînregistrând încă profit, nu-mi pot permite să mai angajez pe cineva”.

 

Dar doctorul e acolo!

Supărat din cale afară pe medicii veterinari care nu l-au ajutat să-şi salveze primii 800 de pui, d-l Baricz s-a consultat cu un prieten, fost director la Avicola din Odorhei, după care, urmându-i sfatul, s-a îndreptat către doctorul Orbán Csaba, „licenţiat în creşterea păsărilor”, cu care colaborează foarte bine. „Pot să vă spun că aici, în ferma mea, s-a specializat în bibilici şi, de când lucrăm împreună, nu mai am pierderi în efectiv. E pasionat de ceea ce face şi, cred eu, e unul dintre cei mai buni practicieni din ţară în ceea ce priveşte păsările despre care vorbim”.

Aminteam mai devreme despre suprafaţa fermei şi revin pentru a vă spune că tot terenul a fost cumpărat, că unitatea dispune de un sistem de alarmă, de camere de supraveghere şi de gard electric, în spaţiile puilor existând lămpi cu infraroşii pentru încălzirea celor mici şi instalaţii adecvate pentru alimentarea cu hrană şi apă. „Şi pentru că din toate punctele de vedere este o fermă ecologică, eu sunt într-o situaţie de monopol pe piaţa comunitară şi tocmai acest monopol nu am voie să-l pierd”.

 

O ofertă refuzată…

Când vestea privitoare la isprava harghiteanului s-a dus în lume, conducerea renumitei firme „Scandia” din Sibiu l-a invitat pe Imre la o discuţie şi, după cum afirma el, a acceptat dintr-una oferta ce i-a fost făcută. „Era un preţ foarte bun pe carcasa neprelucrată şi nu înţelegeam de ce, dar, în drum spre casă, am avut vreme să mă gândesc mai pe îndelete – şi aşa am priceput raţionamentul: eu aveam o fermă ecologică, furnizoare de materie primă, iar ei ar fi avut produsul finit şi evident o piaţă lipsită de concurenţă pe acest segment”.

Refuzând colaborarea cu „Scandia”, fermierul nostru din Târnoviţa a găsit soluţia prin care îşi valorifică acum păsările. Mai întâi transportă efectivul destinat sacrificării la un abator autorizat din ţară, după care duce carcasele în altă parte pentru a le transforma, într-o unitate autorizată şi ea, în „Pateu de bibilică organic”, pe care îl comercializează personal.

Aşa se face că nu demult a cucerit cu produsul său publicul din Budapesta, aşa cum la sfârşitul săptămânii trecute a cucerit publicul din Miercurea-Ciuc, când, prezent pentru a doua oară la Târgul produselor tradiţionale, aproape că s-a văzut în situaţia de a nu reuşi să satisfacă cererea prin cantitatea de pateu cu care venise.

Mă întorc însă la prezenţa sa în capitala Ungariei şi mai reţin din spusele lui Imre că „cel mai important brand al industriei alimentare de acolo s-a arătat interesat de acest produs şi, dacă experţii se vor declara mulţumiţi de rezultatele analizelor la care îl supun, cred că voi fi în cele din urmă un învingător!”.

 

Un punct de vedere autorizat

Întrucât în mai toate cazurile la care m-am referit în rubrica „Oameni, locuri, întâmplări”, cei care au avut iniţiativa de a se lansa într-o afacere de perspectivă au fost tineri, majoritatea interesaţi de fonduri europene nerambursabile, am vrut să cunosc şi părerea domnului dr. ing. Ioan Hîrb, directorul OJFIR Harghita, cu privire la ferma de bibilici a d-lui Baricz Imre Róbert: „Este într-adevăr ceva special şi ceva deloc uşor de materializat, motiv pentru care noi, specialiştii Oficiului, l-am sprijinit atât cât ne-a stat în putinţă, mai ales că prima încercare nu a fost pentru el una tocmai fericită. A reuşit totuşi să o ia de la capăt şi iată că încet, dar sigur, efortul îi va fi răsplătit. Este un model de perseverenţă şi sper ca exemplul lui să fie urmat şi de alţi tineri din judeţ, indiferent de domeniul în care vor să se afirme…”.

ŞTEFANA DRĂGHICI

Comentarii:

comentarii