Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

Fenomenul abstractizării în artă | Informația Harghitei - jurnal independent
vineri , 29 martie 2024
Home » Cultură » Fenomenul abstractizării în artă
Fenomenul abstractizării în artă

Fenomenul abstractizării în artă

Neîndoielnic, o gândire orientată spre abstract, cu scopul de a crea ceva nou, se educă. Aceasta se formează în timp, bazându-se pe mult studiu şi exerciţiu. Mulţi artişti de-a lungul istoriei au mărturisit că au învăţat întâi să deseneze imitând cât mai fidel natura ori obiectul reprezentat şi că doar o astfel de performanţă poate educa o gândire care să surprindă esenţialul, creând un produs abstract. Cu precădere în rândul artiştilor, o gândire educată să surprindă esenţa lucrurilor este indispensabilă mai ales în arta zilelor noastre, când abstractizarea este căutată. De la complex la tot mai simplu, pare a fi deviza. Pus în raport cu concretul, care corespunde modurilor realităţii, abstractul aparţine spaţiului conceptual şi transformă concretul. Teritoriul concretului este mai vast decât al abstractului, mai simplu şi mai uşor explicabil. Din înţelegerea sensului concretului putem extrage semnificaţia abstractului.

Dar, punctând pe latura psihologică, ce înseamnă acest proces al abstractizării? Cum se formează, în timp, gândirea abstractă şi cum poate ajunge la apogeul de a crea mereu ceva nou?

Victoriţa Croitor: Cel mai complex stadiu în dezvoltarea cognitivă descrisă de Jean Piaget este caracterizat de adaptare, flexibilitate şi utilizarea conceptelor şi generalizării. Prin exerciţiu, stimulare a creativităţii şi evident lectură.

Bazele gândirii abstracte sunt reprezentate de gândirea critică. Creaţia liberă, prin unicitatea dată de autorul ei, formează premisele unei dezvoltări durabile a, filozofic vorbind, trezirii conştiinţei de sine.

O reducere la esenţial, la ceea ce contează cu adevărat pentru fiecare individ, o stabilire a priorităţilor, este o nevoie a fiinţei umane, aplicabilă pe toate laturile vieţii. La fel este şi în artă. Ajungi la concluzia că esenţa e totul şi că lucrurile simple sunt de fapt cele mai complexe. Este, poate, un mod de a pune ordine în lucruri. Acesta să fie motivul pentru care tindem spre abstract?

Pornesc de la afirmaţiile lui Heidegger: „Opera de artă deschide într-un fel specific fiinţa fiinţării. Pentru că de fapt în operă survine această deschidere, adică ieşirea din ascundere, adică adevărul fiinţării. Arta este punerea-de-sine-în-operă a adevărului”.

Pe de altă parte, Stephen Hawking crede că „dacă nu vom avansa în profunzime, vom avansa în complexitate şi ne vom afla mereu în centrul unui orizont al posibilităţilor care se lărgeşte”.

Disciplina interioară e o nevoie dezvoltată la nivel superior de cei care transformă creativitatea în artă, prin procesul abstractizării.

Lucrările abstracte pot spune foarte multe lucruri despre autorul lor. Pot fii ele văzute ca nişte veritabile teste psihologice? Cu siguranţă că o încercare de interpretare a lor poate conduce la o serie de posibile interpretări în misiunea de a desluşi intenţia, implicit mesajul artistului. Iar interpretarea nu se întâlneşte prea des cu intenţia acestuia, însă în cazul artei abstracte tind să cred că intenţia artistului este tocmai aceea de a oferi cât mai multe interpretări posibile. Aşa să fie?

Da, operele de artă pot fi considerate tehnici proiective de autocunoaştere a trăirilor afective cele mai complexe. Dar să nu uităm că la bază acestea prezintă de cele mai multe ori un sens enigmatic. Ioan Slavici spunea: „Ceea ce îi dă operei de artă viaţă este efectul ei”.

Intenţia artistului este aceea de a da ocazia consumatorului de artă să ofere propria lui interpretare. Lucrările de artă, tematică sau abstractă, diversifică accesul la nivelurile psihice cele mai profunde, spre exemplu inconştientul.

Lumea „digitalizată” de astăzi reduce accesul la gândirea reflexivă, însă arta abstractă o favorizează şi o dezvoltă durabil. În orice instituţie care oferă educaţie ar trebui să existe programe şi activităţi de dezvoltare a creativităţii.

Cosmina Marcela Oltean

leon

León Ferrari, Planet, 1979

 

 

 

pollok

Number 14 gray, Jackson Pollock

 

 

 

villem

Willem de Kooning, Untitled I, 1977, tehnică mixtă

 

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.