Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

Fără stres, într-o lume care asta a ales! | Informația Harghitei - jurnal independent
vineri , 29 martie 2024
Home » Societate » Fără stres, într-o lume care asta a ales!
Fără stres, într-o lume care asta a ales!

Fără stres, într-o lume care asta a ales!

 

Miercuri, cu noaptea-n cap, preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Harghita, domnul Borboly Csaba, însoţit de câţiva domni şi domniţe, a apucat calea spre Tuşnad Sat cu gândul nemărturisit, dar bănuit, de a prinde acolo, la faţa locului, mirosul inegalabil al pâinii calde, proaspăt scoasă din cuptor. Era, de altfel, şi prima escală a unui traseu pe care îl conturaseră factorii decizionali ai instituţiei judeţene, încercând, ca şi în alte dăţi, să-i impulsioneze pe locuitorii acestor plaiuri să cumpere şi să consume produse tradiţionale sănătoase.

Întrebat dacă alegând doar trei obiective, ca să spun aşa, din care iau drumul către piaţă astfel de preparate, dintr-o listă cu destul de multe nume, nu-i va supăra pe ceilalţi producători, domnul Borboly a răspuns astfel: „Nu, pentru că noi îi ajutăm pe toţi cei care ne solicită sprijinul, ne deplasăm doar acolo unde suntem invitaţi şi unde investiţia are o anumită valoare. Din păcate, în zona de nord oamenii încă nu sunt destul de receptivi şi nu ne solicită ajutorul. Sper totuşi că, dacă şi jurnalul dumneavoastră va populariza experienţele pozitive, vom reuşi să facem ceva şi în această parte a judeţului”.

Sper şi eu, mai ales că nu de resurse umane sau naturale duce zona lipsă, ci, foarte probabil, de iniţiativă, mulţi considerând că e bine şi aşa. Dar toate au un început, dovadă că, arăta domnul Márton István, directorul executiv al Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) Harghita din cadrul CJ, din anul 2013 localităţile Voşlăbeni, Tulgheş, Topliţa, Sărmaş, Subcetate au devenit membre ale ADI şi membre ale Asociaţiei Judeţene de Creştere a Bovinelor, demers pe seama căruia, dacă am înţeles bine, din cea dintâi localitate a şi fost înaintat către ADI un proiect.

Cu gândul că într-o zi şi acolo va fi mişcată căruţa din loc, m-am alăturat echipei curioşilor şi, împreună cu ei, am pornit spre Sândominic, unde am poposit pe plantaţia de coacăze a familiei domnului Albert István. Spun plantaţie pentru că ea ocupă 0,50 ha din suprafaţa arabilă, alte parcele mai mici fiind destinate unui solar cu ardei graşi, ţelinei, căpşunilor şi castraveţilor, cele două iazuri, nu prea mari, e adevărat, populate cu crapi, ţinând mai mult de bucuria familiei şi cea a prietenilor ei. Era frumos şi era o linişte de puteai auzi musca în zbor, dar, mai presus de orice, era o zonă lipsită de stres, pentru că aşa au ales să trăiască domnul şi doamna Albert!

Şi pentru că activitatea principală este axată pe producerea şi prelucrarea coacăzelor, trebuie să vă mai spun că sucul acestor fructe este valorificat la Târgul de produse tradiţionale organizat sub egida CJ, la un preţ frumos, în condiţiile în care pe terenul plantaţiei nu se administrează decât îngrăşăminte naturale, fără a se stropi vreodată cu ceva… chimicale. Este un suc sănătos nu numai prin ceea ce conţine el de la mama natură, ci şi pentru că este bio.

Cu sublinierea că acum, în 2014, trei containere a câte 1.000 de litri fiecare sunt pline cu sucul de coacăze, mai reţin aici că singura sursă de venit a familiei este asigurată pe seama activităţilor despre care vă vorbesc şi că, pentru extinderea lor, cu o sumă obţinută în baza unui proiect depus la ADI, va lua fiinţă şi un atelier de prelucrare a fructelor din zonă.

Pasionat de ceea ce face, domnul Albert a hotărât într-o bună zi să-şi vândă oile, peste 100 la număr, şi să se dedice, permiteţi-mi să spun aşa, sectorului vegetal şi procesării roadelor câmpului, adoptând pe fiecare verigă o tehnică ce are ca ţintă un produs sănătos, pentru un stil de viaţă sănătos, motiv pentru care o parte din banii de pe oi se vor duce către acel atelier ce va deservi, după cum arătam, nu o familie, nu o localitate, ci o zonă, cea a Ciucului de Sus.

Tot în ideea de a stimula iniţiativa, în mai multe localităţi harghitene, prin Asociaţia judeţeană a gospodinelor, au fost înfiinţate bucătării dotate cu o oală sub presiune, de 100 litri, pentru prepararea gemurilor, un storcător, o masă de inox şi toate cele ce se impun pentru a fi obţinută autorizarea, la care şi ADI a pus umărul, de unde pleacă spre consumatori borcanele ambalate frumos, pe a căror etichetă descifrezi uşor fructele folosite: afine, zmeură, mure etc.

De la Sândominic am pornit către Dăneşti pentru a vizita mini-carmangeria familiei Bálint László şi Iren, o unitate, după cum s-a afirmat, „model pentru Harghita”.

După ce afacerea cu materiale de construcţie nu a mai mers, domnul Bálint şi soţia sa au hotărât să se reprofileze şi au ales, fără a bănui la câte teste aveau să-i supună inspectorii sanitar-veterinari ce trebuiau să autorizeze carmangeria. Acum însă au înţeles că totul ţine de siguranţa alimentară a consumatorilor, în condiţiile în care produsele lor, făcute după o reţetă tradiţională, se bucură de foarte multă căutare, chiar dacă materia primă o procură încă de la abatoarele autorizate.

Bine utilată pentru o capacitate relativ mică – 1.000 de kilograme de produse tradiţionale/lună, cât scrie în autorizaţie, această unitate model permite şi sacrificarea puilor. Care pui? Cei pe care familia îi cumpără de la Codlea la greutatea de 0,800 kg, îi ţine trei, patru luni, îi hrăneşte cu porumb, floarea soarelui şi orz şi apoi îi taie, puiul tăiat având 3 kg. Suficient, nu-i aşa?, ca să-i bage în necaz pe cei care, după ce au cumpărat o dată un pui marca Bálint, nu mai ajung prea curând să prindă încă o ocazie decât dacă se anunţă din timp, pentru a ocupa un loc sigur pe lista de aşteptare.

***

Cu bucuria de a face cunoscute experienţele unor oameni racordaţi la cerinţele vremurilor pe care le trăim, eu aştept cu acelaşi interes următoarea deplasare şi mai aştept o replică frumoasă a gospodarilor din zona nordică a judeţului. Până atunci vă mai spun din ceea ce mi-a spus şi mie domnul Márton, că la ADI există un caiet de sarcini pentru fiecare din cele circa 150 de produse tradiţionale  secuieşti, câte există acum şi că, pentru autorizarea/reautorizarea lor în luna septembrie, sunt necesare a fi îndeplinite o serie de condiţii noi, conform actelor normative în vigoare care reglementează activitatea în acest domeniu.

Să le ţinem pumnii şi să le dorim să promoveze cu bine examenul ce-l au de trecut, spre folosul producătorilor şi sănătatea consumatorilor!

ŞTEFANA DRĂGHICI

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.