Enigmaticul complex arhitectonic de la Stonehenge (II) | Informația Harghitei - jurnal independent
sâmbătă , 27 noiembrie 2021
Home » (Inter)Național » Enigmaticul complex arhitectonic de la Stonehenge (II)
Enigmaticul complex arhitectonic de la Stonehenge (II)

Enigmaticul complex arhitectonic de la Stonehenge (II)

Legende

Misterul cromlehului de la Stonehenge a dat naştere la numeroase legende fără de care povestea sa ar fi poate incompletă. Acestea urmăresc să descopere înţelesurile şi rosturile neştiute ascunse în acest loc. Legenda spune că Stonehenge, ca şi alte locuri asemănătoare, este o poartă către o lume din care venim, de fapt. Se mai spune că la fiecare 5.000 de ani aceste porţi pot fi deschise, moment care poate fi folosit în mod benefic, dar în acelaşi timp poate prilejui catastrofe imense. Stonehenge a fost subiectul multor teorii cu privire la originea sa, variind de la arheologie la explicaţii mitologice sau paranormale. Mulţi istorici au fost influenţaţi în explicaţiile lor de poveştile populare.

 

Teoria vortexului energetic

Conform acestei teorii, locul pe care este amplasat complexul megalitic de la Stonehenge este considerat a fi un vortex energetic, un focar energetic din cele mai importante din reţeaua energetică a Pământului. Se mai presupune că acest focar şi cel care se află pe locul Marii Piramide din Egipt acţionează în consonanţă în scopul contracarării efectelor negative care apar în structura energetică a Pământului. „Un vortex este o masă de energie care se mişcă în spirală, creând astfel un vacuum în centru… Aceste focare de putere ale Pământului se manifestă ca nişte coagulări energetice sub formă de spirală, ele reprezentând calităţile electrice, magnetice ori electromagnetice ale energiei vieţii”. Astfel defineşte vortexul Page Bryant în lucrarea sa Terravision: A Traveler’s Guide to the Living Planet Earth. Un vortex este o zonă de intensă concentrare de energie. Aceste zone sunt considerate ca fiind porţi către alte planuri. În mod obişnuit, în locurile în care există vortexuri apar anomalii gravitaţionale.

 

Ipoteze privind rolul complexului megalitic de la Stonehenge

În decursul istoriei au fost vehiculate diverse teorii, unele mai surprinzătoare decât altele, care caută să dezlege misterul acestui fascinant cromleh.

Arheologii englezi îi atribuie o funcţie de observator astronomic. El ar fi fost destinat determinării unor importante cicluri astronomice, precum şi prevederii eclipselor.

Astfel, astronomul Gerald Hawkins a avansat, în anii ’60, o ipoteză conform căreia seria de gropi de la Stonehenge era destinată prezicerii eclipselor de Lună. El a constatat că datele eclipselor de Lună pot fi prezise dacă şase dintre pietre sunt aşezate peste şase dintre aceste 56 de gropi şi apoi mişcate în jurul cercului în câte o groapă pe an. Sistemul nu este valabil pentru un alt număr de gropi şi mai mult, nici un alt monument neolitic nu prezintă un inel de 56 de pietre sau gropi.

O altă teorie afirmă că Stonehenge ar fi fost un locaş de cult consacrat Soarelui. Alinierea monoliţilor de piatră este astfel gândită încât marchează răsăritul şi apusul Soarelui chiar la data solstiţiului de vară şi de iarnă.

S-a păstrat până în zilele noastre o sărbătoare populară tradiţională, cu ocazia solstiţiului de vară, în cursul căreia populaţia din Salisbury şi localităţile învecinate se adună la Stonehenge pentru a asista la răsăritul Soarelui.

Un alt rol al complexului megalitic de la Stonehenge este cel de loc funerar şi de oficiere a ritualurilor legate de cultul morţilor.

Dar toate aceste teorii sunt deocamdată doar ipoteze, grandiosul sanctuar de la Stonehenge rămânând în continuare învăluit în mister.

 

Stonehenge – misterul pietrelor megalitice

Tehnicile arheologice moderne au demonstrat însă că Stonehenge a fost construit cu cel puţin 1.000 de ani înainte de druizi, în 2950 î.Hr., ajungând la forma pe care o cunoaştem azi în anul 1600 î.Hr. Nimeni nu ştie exact cum au ajuns pietrele acolo şi nici la ce au folosit. Stonehenge devine şi mai misterios dacă bine-cunoscutului cerc de pietre mari, verticale, li se adaugă descoperirile mai recente – o fortificaţie circulară şi un inel de gropi umplute. Ciudat este că Stonehenge e departe de a fi unic în Anglia, dar este cel mai bine păstrat şi elaborat monument de această natură. Cu toate acestea, monoliţii, care se aliniază cu Soarele în timpul solstiţiilor, reprezintă o impresionantă demonstraţie de inginerie preistorică. Cei mai mari monoliţi din cadrul complexului au până la 9 metri înălţime şi cântăresc aproape 23 de tone, fiind, conform teoriilor, transportaţi de la cariera din Marlborough Downs, locaţie aflată la 32 de kilometri mai la Nord. Pietrele pe care noi le vedem astăzi reprezintă „ruinele Stonehenge”. Multe dintre pietrele originale au căzut sau au fost folosite de oameni la diverse construcţii şi reparaţii. „Stonehenge este fără nici o îndoială un monument cu o funcţie rituală majoră, iar oamenii din acele timpuri călătoreau probabil distanţe foarte mari pentru a ajunge acolo, însă acest monument nu era singur”, explică coordonatorul unui proiect de cercetare, Vincent Gaffney, arheolog la Universitatea din Birmingham. „El făcea parte dintr-un peisaj mult mai complex, în care aveau loc procesiuni şi activităţi rituale. Această concluzie schimbă modul în care trebuie privit acest monument”. Dar când multe aspecte legate de Stonehenge rămân relative, cu acea notă proprie de ambiguitate, un lucru e sigur: va continua să uimească, să cucerească şi să fie centrul unor noi ipoteze, mituri şi controverse.

Cosmina Marcela OLTEAN

UAGE, Iaşi

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.