După 18 ani a reuşit să pună bazele unui cerc de astronomie, împărtăşind pasiunea lui şi celor mici | Informația Harghitei - jurnal independent
luni , 18 octombrie 2021
Home » Timp Liber » După 18 ani a reuşit să pună bazele unui cerc de astronomie, împărtăşind pasiunea lui şi celor mici
După 18 ani a reuşit să pună bazele unui cerc de astronomie, împărtăşind pasiunea lui şi celor mici

După 18 ani a reuşit să pună bazele unui cerc de astronomie, împărtăşind pasiunea lui şi celor mici

 O încăpere din Gara CFR din Miercurea-Ciuc a fost amenajată cu planete, hărţi stelare şi machete, iar în nopţile senine, pe peron se sting luminile pentru a face loc unui telescop

Despre Gara CFR din Miercurea-Ciuc se ştiu multe lucruri, mai toate negative. Se ştie că nu are o sală de aşteptare, că peroanele sunt în stare avansată de degradare şi se mai cunoaşte faptul că în gară găseşti cel mai ieftin loc deschis non-stop unde poţi să bei şi să mănânci. Dar ce nu se ştie e că într-o încăpere din clădire (unde se află şi OSIM – Organizaţia Sindicatului Independent din Mişcare al CFR) se află amenajat un cerc de astronomie. Cercul este chiar al preşedintelui OSIM, Sorin Micloş, şi a devenit funcţional datorită unei pasiuni existente de aproape 20 de ani.

Începuturile în astronomie

Sorin Micloş, cel care a pus bazele acestui cerc de astronomie – Ucenicul astronom – şi în cadrul căruia le îndrumă paşii celor mici printre stele, spunea că pasiunea privitului pe cer l-a molipsit din anii de liceu, la sfârşitul anilor ’90.

„Eram în clasa a IX-a – povestea Sorin – când un coleg de-al meu a venit cu un atlas care avea pe coperta din spate bolta hărţii cereşti. L-am cerut împrumut, pentru o zi, ca să copiez harta stelară”. Acesta a fost, practic, începutul unei pasiuni care a rezistat 18 ani.

„Bineînţeles că în ’98 nu aveam posibilitatea să copiez harta la un xerox (performant) – îşi continua povestea Sorin. Mama lucra la o fabrică de textile şi ştiam că ei copiază cu hârtie de calc, transparent”.

Şi aşa şi-a făcut rost de prima hartă, copiată de mână. Iar odată realizată, „o iarnă întreagă am ieşit afară încercând, cu ajutorul ei, să caut Carul Mare, Carul Mic, zodiile. În fiecare zi mergeam pe unde e acum Kaufland-ul; erau nişte dâmburi, urcam pe ele, stăteam pe o pătură, mă uitam la stele şi încercam să le caut. Şi aşa, încetul cu încetul, am început să intru în lumea astronomiei, chemându-mă, parcă, ca o forţă”.

Dar atunci când stătea şi privea cerul cu orele, pe lângă constelaţii, mai vedea şi alte corpuri cereşti: planete, sateliţi sau meteoriţi. Astfel, s-a înarmat cu un caiet de observaţii, o hârtie pe care a început să facă o altă hartă şi un pix; dar, din cauza celor minus 20 de grade de afară, a înlocuit pixul cu un creion.

„Erau hărţi cu care ieşeam pe teren şi, privind stelele, observam două stele care nu-şi au locul în harta mea şi nici nu licăresc. Ele erau planete – ştiam că se văd 4-5 planete, dar nu ştiam care din ele. Atunci le-am numit Alpha şi Beta, pentru că pe toate hărţile stelare stelele sunt numerotate în alfabetul grecesc. În fiecare seară îmi luam notiţe – pe 22.11.1999 am notat că steaua Alpha este în constelaţia Peşti lângă µ (miu); după o lună, pe 25.12, am văzut că a depăşit un pic steaua µ. Eram şi frustrat pentru că nu ştiam ce planete sunt”.

În decurs de numai câteva luni, numai prin studii individuale, putea să facă diferenţa dintre un satelit şi un avion. „Ştiam că satelitul e ca o stea călătoare printre stele, care la un moment dat apare, are un apogeu, strălucind foarte tare, şi încet-încet dispare. Începeam să-mi fac traiectoria lor pe hartă în ideea ca după 90 de minute, timp în care face un ocol al Pământului, să-l pot revedea. Dar nu aveam cum să-l revăd pentru că Pământul se învârtea deja în umbra lui, era noapte şi nu mai avea cum să reflecte razele de la Soare. El era acolo, dar nu-l mai vedeam”.

„Harta de sateliţi o făceam acasă. Când vedeam satelitul, notam minutul, secunda, unde a apărut, unde a dispărut şi durata – minutul 37, secunda 35, a apărut în Ursa Mare, în Hercule a dispărut şi a stat un minut. Îmi scriam toate aceste informaţii, veneam acasă şi le treceam pe hartă, în speranţa ca după 2-3 zile să-l revăd. Le dădeam şi nume – Lady (de la un câine Lady), Titan, Dragon, Gemeni, Radu. Până la urmă m-am plictisit de pus nume şi m-am lăsat”, spunea Sorin Micloş.

Îşi aduce aminte că erau seri în care, din cauza frigului, ieşea de două ori afară. Mergea să vadă cerul, iar când simţea că nu mai poate de frig, se ducea în casă, se încălzea, după care ieşea din nou. Iar la final îşi nota experienţa. O astfel de seară a fost cea de pe 18 februarie 2000: „În această seară a fost senin ca cristalul, dar am avut ghinion fiindcă a fost lună plină. Am văzut 5 sateliţi, doi dintre ei i-am văzut întâlnindu-se în constelaţia Unicorn, unul mergând spre Câinele Mare, iar altul venind dinspre Câinele Mare. Am vrut să plec la Sâncrăieni, să mă uit la stele, dar am pierdut trenul. Am văzut că planeta Beta parcă şi-a modificat poziţia, dar cu puţin”.

Cea mai bună „hartă”: calendarul ortodox

Sorin îşi aduce aminte că în acei ani, la Biblioteca Judeţeană se găsea o singură carte în domeniul astronomiei, lucru care nu s-a schimbat nici acum. Astronomul amator i-o găsise un prieten în biblioteca penitenciarului, iar alte cărţi a reuşit să mai procure prin intermediul altor prieteni.

Dar, spune Sorin, „singura hartă care m-a ajutat a fost calendarul creştin ortodox. Dacă te uiţi pe el, sunt fazele lunii. Atunci nu ştiam că fazele lunii ţin 29 de zile. Mă uitam pe calendar şi vedeam ce fază de lună e; dacă e lună nouă, atunci mergeam afară, dacă era lună plină nu prea mă trăgea inima pentru că încerci să te uiţi la stele şi sateliţi, iar în faţă ai Luna ca şi cum ai avea un far care te orbeşte”.

Din cartea de astronomie învăţase principiul de funcţionare al telescopului şi a încercat să-şi confecţioneze unul. Dacă vedea pe cineva cu ochelari în şcoală, îl întreba dacă nu are o lentilă sau o lupă de rezervă. Din fericire, nu a reuşit să-şi construiască propriul telescop, recunoscând faptul că ar fi avut şanse mari să-şi strice ochii.

Începutul cercului de astronomie

Chiar dacă şi-ar fi dorit să urmeze cursuri de astronomie, nu a reuşit. Principalul motiv a fost fizica. Avea posibilitatea de a da la Facultatea de Fizică şi în cadrul ei să frecventeze cursuri de astronomie, dar recunoaşte că nu excela la fizică. Şi din acest motiv tot ce a învăţat despre cer a făcut-o prin forţe proprii, studiind reviste, cărţi şi manuale. Însă cel mai greu a fost la început, când nu exista nici Internet, iar la Biblioteca Judeţeană se găsea o singură carte de astronomie, aceasta fiind suplimentată de manualul din liceu. Şi din acest motiv şi-a propus să înfiinţeze un cerc de astronomie, unde copiii care prind acest microb să poată învăţa mult mai uşor despre obiectele din spaţiul cosmic.

„Pasiunea asta o ţineam numai pentru mine – spunea Sorin Micloş. Ieşeam seara afară, mă documentam, citeam în timpul liber. Când am devenit tătic am stat şi m-am gândit de ce nu încerc să fac ceva. Am luat decizia să fac ceva ca să nu păţească şi copiii ce am păţit eu: adică, dacă au pasiunea asta, să aibă unde să înveţe.

În prezent, cred că cea mai frumoasă meserie, care îţi oferă cele mai mari satisfacţii, e cea de astronom. Atâtea descoperiri se fac zilnic, încât nu-mi vine să cred. Când telescopul spaţial James Webb Telescop îi va lua locul telescopului Hubble o să ne rupă. Am trecut acum pe lângă Pluto; nici nu ne venea să credem că este gheaţă, că sunt munţi pe Pluto”.

„Dacă era atunci un astfel de cerc, unde puteam să mă duc, unde puteam să găsesc o carte, puteam să găsesc un ajutor, garantez că eram mult mai departe în astronomie şi nu mă chinuiam atâţia ani să învăţ”, afirma Sorin Micloş.

Acest cerc de astronomie vrea să fie pentru cei pasionaţi de acest domeniu, dar şi pentru cei care, din simplă curiozitate, doresc să se uite prin telescop şi să vadă o pată solară, să facă deosebirea dintre o cometă şi un satelit, să ştie de ce cometele au cozi.

Şi aşa a luat naştere Ucenicul astronom. „Numele e Ucenicul astronom pentru că suntem mici în astronomie, dar mari în univers şi este dedicat copiilor”.

Aproape 2.000 de euro investiţi în pasiune

Ca orice pasiune, şi astronomia necesită timp şi bani. Iar banii pe care Sorin i-a investit până acum în dotarea cercului nu sunt puţini, dar când faci ceea ce-ţi place nimic nu mai contează.

Vorbind despre dotările cercului de astronomie, Sorin spune că prima şi cea mai veche achiziţie este harta făcută de el în 1998, însă cele mai importante sunt un telescop şi o machetă a sistemului solar.

Telescopul reflector Sky Watcher 150/750 are 27 de kg şi l-a cumpărat cu aproximativ 1.000 de euro, în preţ fiind incluse şi ocularele, filtrele şi suportul de filmat.

„Puterea de mărire a telescopului şi a ocularelor este de 325 de ori. Pot să văd – spunea Sorin – detalii de pe Jupiter, cei 4 sateliţi ai lui, pot să văd cele două secţiuni ale inelelor de la Saturn, pete solare, nebuloase, roiuri de galaxii”.

O altă investiţie importantă din astroclub este macheta sistemului solar, cu ajutorul ei învăţându-i pe copii mişcările de rotaţie. Această machetă a achiziţionat-o prin intermediul unei reviste, în fiecare număr (35 de lei) aflându-se câte o piesă din Construieşte sistemul solar. După 55 de numere şi aproape 2.000 de lei, punând cap la cap piesele a ieşit o machetă impresionantă, care are şi un motor ce pune sistemul în funcţiune.

„Macheta are antetul Uniunii astronomilor internaţionali şi e făcută la scară. Mişcările planetelor în jurul Soarelui sunt la scară – când Mercur face 3 rotaţii, Pământul face numai una. Cu asta reuşesc să-i învăţ pe copii de ce planetele care sunt mai apropiate de Soare se învârt mai repede, cele care sunt mai îndepărtate se învârt mai greu; de exemplu, Pluto face o mişcare în 248 de ani, iar Pământul în 365 de zile”.

Acum e în curs de realizare, prin intermediul aceleiaşi reviste, a unei alte machete ce va cuprinde Soarele, Pământul şi Luna. Cu aceasta le va explica copiilor din cadrul cercului eclipsele de Soare şi de Lună.

În aceeaşi încăpere din gara din Miercurea-Ciuc poţi să observi pe pereţi şi atârnate de tavan planete, hărţi, machete.

Promovarea cercului

Cercul de astronomie Ucenicul astronom şi-a început activitatea în luna februarie, când primii 5 copii au început să afle informaţii despre stele. După aproape două luni doreşte dublarea numărului de copii, capacitatea maximă fiind de 11. De ce 11? Pentru că atât permite sala, dar şi pentru că doreşte ca orele să fie ceva inedit pentru cei mici, ceea ce este posibil atunci când ai mai puţini elevi.

„Nici nu vreau să mă încarc prea tare, pentru că vreau să facem şi o activitate – construirea de machete spaţiale. Una dintre ele chiar acum am terminat-o, şi vreau să-i învăţ să şi construiască; pe lângă faptul că învăţăm despre astronomie, la terminarea cursului să se aleagă cu câte o machetă construită din hârtie şi lipici. Rămân cu o amintire”.

La cercul de astronomie, Sorin doreşte să-i aducă pe cei mici, din clasele primare şi gimnaziale, să planteze în ei sămânţa astronomică, iar peste câţiva ani să aibă un răsad.

Pentru asta, în această săptămână, când are loc Şcoala altfel, Sorin va merge prin şcolile din Miercurea-Ciuc. Pe 18 aprilie va fi la Colegiul Naţional „Goga” – aici urmând să ducă tot ce are la gară: planete, hărţi, sistemul solar, telescopul. Pe 19 aprilie va merge la Livezi, urmând ca două zile mai târziu să fie la „Nagy Imre”. Pe 22 aprilie, cei care nu au posibilitatea să vadă introducerea în astronomie în cadrul prezentărilor realizate cu ocazia vizitelor în şcoli sunt invitaţi, de la ora 12:00, la Şcoala de şoferi Top Auto, unde se va amenaja un atelier de astronomie.

De asemenea, cei care vor să afle mai multe informaţii despre ceea ce a făcut Sorin Micloş îl pot contacta pe Facebook, căutând ucenicul astronom.

„Nu pot să pun taxă pe ceva ce-mi place”

Ştiind cât l-a costat, până acum, dotarea cercului, l-am întrebat pe Sorin dacă se gândeşte ca în viitor să perceapă şi o taxă celor care doresc să frecventeze cursurile. M-a asigurat că totul va fi gratuit. Pentru că… „nu pot să pun taxă pe ceva ce-mi place; nu pot să cuantific plăcerea”.

Dar nu exclude posibilitatea donaţiilor din partea celor care doresc să le facă, dar fără să le ceară acest lucru.

De asemenea, copiii vor putea cumpăra tricouri personalizate cu numele clubului, bineînţeles, fără nici un adaos comercial.

Consemnare de LIVIU CÂMPEAN

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.