Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Cu ceva timp în urmă, autorităţile locale au decis să pună în aplicare o Hotărâre de Guvern din 1999, prin care imobilul din Şumuleu Miercurea-Ciuc, în care fiinţează Secţia de boli infecto-contagioase şi cea de pneumoftiziologie, trebuia să fie retrocedat Bisericii. În anul în care a fost luată această decizie, ministru al Sănătăţii era domnul Hajdu Gábor, iar director al Spitalului Judeţean Miercurea-Ciuc era domnul Bokor Márton, medicul care a condus unitatea din 1993 până în 2006. Vorbim practic despre două personalităţi puternice, foarte cunoscute în Harghita, care aveau să se situeze la un moment dat pe poziţii diferite, chiar dacă fiecare în felul ei dorea acelaşi lucru: retrocedarea imobilului celor în drept! Şi asta pentru că, îmi spunea actualul consilier superior al Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) Harghita, dr. Bokor Márton, clădirea la care fac referire avea toate şansele să ajungă la cei cărora le aparţinuse până la naţionalizarea ei de către comunişti, într-un moment în care, se ştie, aşa ceva se obţinea foarte greu. „Asta era partea pozitivă a demersului întreprins atunci; partea negativă era că noi, conducerea Spitalului şi conducerea DSP, nu am ştiut nimic din ce se pusese la cale. Ba mai mult, se pare că nu ştia nimic nici chiar Episcopia Romano-Catolică de Alba Iulia. Oricum, presupunerea multora era aceea că veneau alegerile parlamentare şi că domnul Hajdu spera să influenţeze astfel electoratul în favoarea sa”.
Când, în sfârşit, momentul-surpriză a fost depăşit, atât dr. Bokor, cât şi colegii săi s-au adresat autorităţilor locale cu următoarea întrebare: „Foarte bine, dar noi unde vom muta cele două secţii?”. Răspunsul a fost şi el la fel de scurt precum întrebarea: „Descurcaţi-vă!”.
Dând curs îndemnului, conducerea Spitalului judeţean a început să caute soluţii, acceptând şi propunerile celor ce îi sugeraseră modul de ieşire din impas. Aşa se face că prima dintre ele a fost identificată, locul de „implant” urmând a fi în oraşul Bălan, undeva într-un imobil fără curte. Şi cum pentru pacienţii cu TBC tocmai de aşa ceva era nevoie, cea dintâi tentativă a eşuat…
A doua soluţie era în relaţie directă cu Vlăhiţa, dar nici ea nu avea şanse mari de materializare pentru că problemele apărute erau nu numai multe, ci şi fără rezolvare, deoarece, ca să dau doar un singur exemplu, numai amenajarea clădirii implica costuri egale cu cele ale unei investiţii noi.
Din păcate, pe măsură ce propunerile avansate de autorităţi nu erau acceptate de Spital pentru că „nu corespundeau scopului avut în vedere de specialiştii unităţii”, tensiunea creştea, punctul maxim al ei fiind atins în clipa în care cineva a venit cu ideea de a muta cele două secţii într-una din aripile clădirii în care funcţiona atunci Fabrica de Case din Miercurea-Ciuc. Supărat pe cei care nu reuşeau deloc să înţeleagă ce presupune o astfel de mişcare din punct de vedere medical, dr. Bokor a declarat, inclusiv în presă, că va scoate bolnavii în piaţa mare a oraşului, pe tărgi…
Încontextul celor de mai sus, subliniez, aşa cum a făcut şi interlocutorul meu, colaborarea foarte bună care a existat între Spital şi Episcopia Romano-Catolică de Alba Iulia, cu ai cărei reprezentanţi s-au căutat şi chiar s-au găsit soluţii viabile, care vizau în principal perspectiva, una dintre ele fiind şi construirea a două secţii noi în curtea Spitalului judeţean.
Că era o soluţie bună, nici nu încape îndoială atâta vreme cât s-au obţinut şi fonduri pentru studiul de prefezabilitate, care a fost realizat! Numai că între timp domnul Hajdu a pierdut fotoliul ministerial şi totul s-a terminat cu o cheltuială inutilă făcută cu acel studiu de care nimeni nu s-a mai arătat interesat…
Important e că, în condiţiile în care „noi cei de la Spital simţeam nereuşita cu retrocedarea ca o mare apăsare, alţii ne acuzau de rea-voinţă, înţelegere deplină manifestând doar Episcopia, care putea solicita executarea silită, dar n-a făcut-o, acceptând să găzduiască secţia până în zilele de azi”.
Eu mă întorc însă la soluţiile vremii şi mă opresc la ultima care, asemenea celorlalte, a căzut şi ea.
De ce? Doctorul Bokor nu mi-a putut răspunde pentru că, între timp, plecase din unitate…
Ei bine, această soluţie avea în vedere supraetajarea cu două nivele a clădirii Spitalului judeţean, în ideea de a muta acolo Secţiile ORL şi Oftalmologie, în locul lor urmând să fie aduse, după cum spunea fostul director, secţiile din Şumuleu. Culmea e că lucrările despre care vorbesc acum au început, dacă nu mă înşel, în urmă cu vreo doi ani, după care din motive tehnice s-au sistat (reluarea lor fiind prevăzută pentru luna în curs), spaţiile câştigate astfel urmând a fi ocupate, după ştiinţa doctorului Bokor, chiar de secţiile pentru care au fost menite încă din faza iniţială. „Nu era o soluţie rea, ba dimpotrivă, era una foarte bună, chiar mai bună decât clădirea actualei Policlinici, avută în vedere de autorităţile locale, în care vor trebui făcute investiţii mari”, a concluzionat într-un anume fel interlocutorul meu.
Din acest considerent şi nu numai, când a ajuns la DSP dr. Bokor, împreună cu dr. Tar Gyöngyi, directorul executiv al Direcţiei de Sănătate Publică Harghita, au propus ca Policlinica să devină Centru de Diagnostic şi Tratament, cu capital străin, în condiţiile în care acolo există deja radiologie şi laborator. Dar propunerea a rămas fără nici un ecou, părerea consilierului superior al DSP fiind aceea că nu se doreşte în judeţ încurajarea unor astfel de investiţii, care ar reduce substanţial numărul internărilor, fie şi contra-cost…
Mai mult decât atât, „e greu de înţeles de ce unele Case de Asigurări de sănătate nu fac contracte cu asemenea centre, atâta vreme cât diferenţa la costuri a investigaţiilor se poate acoperi prin coplată”.
Oricum, judeţul Harghita, susţine dr. Bokor, este printre puţinele judeţe din ţară care nu are un Centru de Diagnostic şi Tratament şi în care nu se fac investiţii străine în sănătate, deşi „aici este un teren virgin”.
Acum unde vor ajunge cele două secţii, ORL-ul şi Oftalmologia, nu pot eu să spun, aşa că nu-mi rămâne decât să iau de bun anunţul oficial privind mutarea secţiilor din Şumuleu în clădirea Policlinicii. Dar asta până la proba contrarie, pentru că după atâtea suceli nu m-ar mira să mai auzim de una.
Ceea ce contează poate cel mai mult în acest moment e faptul că, odată stabilită locaţia în care se vor instala Secţiile de infecto-contagioase şi peumoftiziologie, imobilul eliberat va ajunge, după 15 ani de la retrocedarea scriptică, la proprietarul lui de drept, semn că apele încep să se limpezească…
ŞTEFANA DRĂGHICI
