Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

Duminica Vameşului şi a Fariseului | Informația Harghitei - jurnal independent
joi , 2 aprilie 2020
Home » Religie » Duminica Vameşului şi a Fariseului
Duminica Vameşului şi a Fariseului

Duminica Vameşului şi a Fariseului

Un om s-a dus în pădure să taie un pom, din care să-şi facă grinzi pentru casă. A văzut doi copaci, care creşteau unul lângă altul. Unul era neted la coajă şi falnic, dar înăuntru era putred. Celălalt era urât, cu coaja groasă, dar înăuntru era bun. „Ce să fac cu pomul acesta putred?”, a zis omul când l-a văzut. Şi l-a ales pe cel urât.

Aşa va face Dumnezeu cu oamenii, şi va alege pentru casa Sa, dintre doi oameni, nu pe cel drept pe dinafară, ci pe cel a cărui inimă va fi curată şi plină de dreptatea lui Dumnezeu. Această alegere a lui Dumnezeu a făcut-o în Pilda vameşului şi a fariseului, rostită de Domnul Hristos în pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Luca, cap. XVIII, versetele 10-18.

Doi oameni s-au suit la templu ca să se roage. Unul era fariseu, iar altul era vameş. Fariseul în rugăciunea sa îi punea în faţa lui Dumnezeu faptele bune pe care le-a făcut pe drept cuvânt. Se poate spune că acest fariseu împlinea poruncile date de Dumnezeu, dar nu avea în vedere această ţintă; posteşte, dă zeciuială, dar în schimb urăşte şi dispreţuieşte pe ceilalţi oameni şi se poartă cu obrăznicie înaintea lui Dumnezeu, ca şi cum el ar ţine locul lui Dumnezeu aici pe pământ. Acest fariseu rămâne cum a fost şi până atunci, „un pom neroditor”. Mântuitorul vrea să ne arate prin pilda aceasta multă pietate mincinoasă şi făţărnicie, aşa cum le avem şi astăzi, rămase din generaţie în generaţie printre creştini.

Să luăm aminte, „Dumnezeu nu amăgeşte pe nimeni, nici nu se lasă amăgit de tine”, zice Fericitul Maxim.

Dar iată că, în pilda aceasta, avem un om care se roagă aşa cum se cuvine, zicând doar atât: „Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului” (Lc. 18,13). Acest om păcătos nu vroia nici ochii să-şi ridice către cer. El îşi bătea pieptul. De ce? Ca să arate că trupul este unealta păcatului. Prea multă grijă de trup îl desparte pe om de Dumnezeu şi îl sărăceşte de ajutorul divin. Vameşul îşi bate pieptul, pentru că în piept se află inima, iar inima este izvorul şi al păcatului, dar şi al virtuţii. „Căci din inimă ies gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule” (Mt. 15,19).

Într-un cuvânt – cel care va face precum vameşul se va înălţa înspre Dumnezeu, aşa cum a spus şi Domnul Hristos: „Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte se va înălţa” (Lc. 18,14).

Bunul Dumnezeu să se milostivească de noi, păcătoşii, să ne dea căinţă adevărată de păcate – şi să spunem cu toţii că „Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu” (1 Timotei, cap.1,5).

Preot Simionca Ignat – Parohia Praid

 

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.