Din dragoste pentru ARTĂ…

Am avut bucuria de a cunoaşte un frumos cuplu de tineri artişti la expoziţia colectivă de la Casa de cultură a municipiului Topliţa, de Zilele „Miron Cristea”. Ne-am întâlnit în pasiunea comună pentru artă, în dragostea şi infinita nevoie de ea. Am cunoscut aşadar doi tineri frumoşi din toate punctele de vedere, oameni calzi, a căror dăruire pentru artă li se poate citi în privire şi în fiecare cuvânt pe care-l rostesc în numele ei. Îmi place să cred că am câştigat doi prieteni buni, o frumoasă legătură mediată de artă. Ei nu sunt altceva decât o dovadă vie a faptului că arta înfăptuieşte lucruri minunate, întrucât spun cu convingere că arta i-a adus împreună, că i-a unit, iar prin intermediul ei s-a regăsit fiecare pe sine, păşind iar pe drumul de la care s-au abătut o vreme. Foarte interesant în cazul lor este faptul că lucrează împreună la fiecare tablou. Ne vor împărtăşi, printre altele, viziunea lor asupra artei, precum şi despre metode de lucru actuale…

 Întâi de toate, vă rog să ne împărtăşiţi câteva lucruri despre voi…

– Numele meu este Maria Cerasela Ailoaie, născută în Dorohoi, pe data de 11 iulie 1991. La 13 ani m-am mutat în Italia, la Roma, împreună cu părinţii mei, urmând studiile acolo timp de 8 ani. Sunt căsătorită de 1 an, fiind foarte fericită alături de soţul meu. Suntem un caz fericit şi cred că sufletele noastre au fost predestinate să se întâlnească.

– Mă numesc Ciprian Nicolae Ailoaie. Născut tot la Dorohoi. Am învăţat aici până în clasa a 8-a, după care am fost nevoit să plec din ţară, deoarece părinţii mei plecaseră spre un trai mai bun. Acolo am urmat liceul, iar după 8 ani am decis să mă întorc în România, simţind în toţi aceşti ani o puternică legătură, mai mult spirituală, cu ţara natală. Sunt căsătorit cu draga mea soţie de un an şi sunt foarte fericit. Arta ne-a unit, şi bunătatea din suflet.

 Unde v-aţi format ca artişti şi care au fost persoanele care au contribuit la formarea voastră?

Cerasela: Am avut privilegiul unui mentor chiar de la naştere, şi anume mama mea. Fiind şi ea artistă, a fost cea care mi-a pus pensonul în mână pentru prima dată, învăţându-mă să pictez peisaje cu copaci (aceasta este prima amintire legată de artă). Pe parcursul anilor ea a fost cea care m-a încurajat şi susţinut mereu în tot ceea ce priveşte arta. Mai târziu, prin uniunea şi contopirea mea cu Ciprian, a explodat un izvor de creaţie. Din pasiune şi puţin din joacă am început să lucrăm amândoi la acelaşi tablou. Ceea ce a urmat, eu îl consider un miracol de la Dumnezeu.

Ciprian: Mi-am descoperit talentul prin clasa a 8-a, încercând să copiez o imagine cu Horia, Cloşca şi Crişan din manualul de istorie, având chiar un rezultat optim. După care viaţa mi-a rezervat un alt drum, nededicându-mă pentru o perioadă artei. M-am redescoperit ca artist cunoscând-o pe Cerasela, care a avut un impact şi o influenţă foarte mare asupra mea, asemeni unei muze! O persoană importantă în formarea noastră este maestrul Aurelian Antal, pe care l-am cunoscut în cadrul cenaclului Editor – Arte din Dorohoi. Impresionându-l cu arta noastră am devenit prieteni foarte buni, fiind şi cel care ne-a încurajat să continuăm pe acest drum.

 Aţi participat la competiţii cu caracter artistic, expoziţii?

Cerasela şi Ciprian: Până în prezent am participat la 2 expoziţii, debutul nostru având loc la Topliţa, vara trecută, la Casa municipală de cultură, cu o expoziţie în cadrul Zilelor Miron Cristea. Am expus alături de seniorul Aurelian Antal, Ciprian Voloc şi copilul Maria Alexandra Antal Ursache, expoziţia dovedindu-se un adevărat succes.

A doua expoziţie a avut loc în Ungaria, la Ozora. După o atentă selecţie din partea organizatorilor, am fost aleşi să expunem 5 din lucrările noastre cu temă vizionară. Evenimentul a durat 7 zile, timp în care am realizat un tablou. A fost un moment importat pentru noi, deoarece am avut ocazia să expunem alături de unii dintre cei mai mari artişti vizionari din lume, precum: Adam Mcevan, Dennis Constantin Bax, Ihti Anderson, Timea Tallian şi mulţi alţii.

 Ce înseamnă arta pentru tine?

Cerasela: Aş putea spune că pentru mine arta reprezintă un limbaj al sufletului şi un instrument de comunicare. Consider că un tablou este ca o carte, o poveste, o oglindă a pictorului. El creează forme şi culori, ce provin din universul său lăuntric, lăsându-le să se manifeste în plan fizic. Pentru mine, arta este egală cu aerul. Nu pot trăi fără ea!

Ciprian: Arta pentru mine înseamnă libertate de exprimare. Ea este cea care îmi oferă echilibrul în viaţă. Este cultura ce apropie pe om… de om.

– Cum aţi ales drumul artei? De când?

– Drumul artei l-am ales împreună acum 4 ani. Creaţia noastră fiind catalogată ca deosebită şi profundă, a avut impact asupra celorlalţi, încurajându-ne să continuăm pe acest drum.

– Ce contează în artă?

– Pentru noi contează cel mai mult mesajul pe care artistul vrea să-l transmită. Tehnica, culorile sau forma sunt doar instrumente ce ajută la imprimarea unei emoţii pe o bucată de pânză.

– Ce vă interesează în mod special în artă? Pe care latură a ei mergeţi mai mult?

– Acordăm o importanţă deosebită structurii tabloului, urmărind să devină cât mai armonios şi comprehensibil de un public cât mai vast. Dar cel mai mult ne axăm pe mesaj, un mesaj pozitiv şi plin de iubire. Tehnica noastră este o combinaţie între grafică şi pictură, într-un stil vizionar.

– Care sunt numele din istoria artei pentru care simţiţi admiraţie şi în ce fel credeţi că vă influenţează evoluţia artistică?

– Având cam aceleaşi gusturi, ne vin în minte câteva nume: M.C. Escher, Salvador Dali, Gustav Klimt şi Alex Grey. Aceştia sunt artiştii care ne-au inspirat şi ajutat în formarea unei altfel de viziuni asupra vieţii şi a tot ceea ce ne înconjoară. O viziune ce depăşeşte legile fizicii şi ale materiei, intrând într-o lume mai profundă, şi anume cea spirituală.

– Care este mesajul pe care doriţi să-l transmiteţi prin lucrările voastre?

– În primul rând vrem să punem accent pe legătura omului cu universul, pe toate elementele care construiesc viaţa şi pe legătura spiritului cu corpul fizic. Cum totul vibrează şi are o rezonanţă, întreaga lume materială nu este altceva decât vibraţie. Descoperind această realitate a materiei, am început să pictăm realitatea minţii care nu este altceva decât conştiinţă, percepţie şi senzaţie.

– Cum alegeţi temele pe care lucraţi şi ce spun ele despre voi?

– Fiecare lucrare reprezintă o poveste sau mai bine-zis un fragment din viaţa noastră, fiecare titlu fiind o oglindă a sufletului. Aşa cum spunea şi Picasso, „Pictura este un alt fel de jurnal”. Temele tablourilor sunt ca o viziune ce se încadrează în stilul nostru personal, şi anume al conexiunii omului cu natura şi universul.

 Descrieţi-ne puţin procesul creator… Ce se întâmplă de fapt la nivel psiho-afectiv, atunci când lucrezi?

Cerasela: Creaţia…, a crea, a da naştere este puterea de a manipula materia. Atunci când creez explodează în mine o imensă energie, prin care divinul se revarsă prin mâinile mele, iar iubirea pe care o simt în acel moment este infinită.

Ciprian: De cele mai multe ori, în procesul creaţiei, intru în acea stare de beatitudine, un moment de relax şi echilibru, implementând în lucrare cât mai multă iubire, pace şi armonie.

– Este foarte important, cred eu, să discutăm puţin şi partea tehnică, pentru a înţelege mai bine procesul, dar şi produsul final. Aşadar, care sunt materialele la care apelaţi cel mai des?

– Tehnica noastră de lucru este mixtă. Folosim acrilice, geluri, tuş, dar mai ales culori fluorescente active la lumina ultraviolet pe planşa de carton şi pânze. Prin cât mai multe suprapuneri se creează acea profunzime la nivel de perspectivă, un joc de contrasturi puternice ce au un impact major asupra privitorului.

– Cu ce asociezi termenul de artă?

– Credem că totul este artă, tot ce ne înconjoară. Însăşi omul este o operă de artă. Cuvântul artă este unul foarte generic, poate prea scurt ca să poată cuprinde tot ceea ce înseamnă de fapt.

– Cum se vede, prin ochii unui tânăr artist, arta zilelor noastre?

– Suntem într-un proces continuu de dezvoltare, iar evoluţia face arta să fie mai profundă, mai inteligibilă. Dacă e să ne referim la arta vizionară, vorbim despre un curent nou ce deschide porţi şi noi orizonturi conştiinţei umane. General vorbind, vedem arta ca fiind o latură a societăţii care a rămas liberă.

– Cum crezi că ar arăta lumea fără artă?

– Fără artă? Ar fi totul gri, mort şi lipsit de culoare. Asta în cazul în care ar mai exista o lume, una distinctă!

Cosmina Marcela OLTEAN

Comentarii:

comentarii