Despre muzică clasică, performanţă şi pedagogie muzicală cu instrumentiştii formaţiei Trio Amabile | Informația Harghitei - jurnal independent
marți , 19 octombrie 2021
Home » Cultură » Despre muzică clasică, performanţă şi pedagogie muzicală cu instrumentiştii formaţiei Trio Amabile
Despre muzică clasică, performanţă şi pedagogie muzicală cu instrumentiştii formaţiei <i>Trio Amabile</i>

Despre muzică clasică, performanţă şi pedagogie muzicală cu instrumentiştii formaţiei Trio Amabile

Trio Amabile a luat fiinţă în 2015, iar pe atunci era format dintr-un pianist şi doi violonişti, unul dintre ei din Budapesta. Din 2019, acesta din urmă a fost înlocuit cu o flautistă. Astfel formaţia e acum alcătuită din violonistul Péter Ernő, pianistul Szabolcs Polgár şi flautista Emese Siklódi.

Până în prezent, activitatea formaţiei numără circa 50 de concerte în diferite localităţi din judeţul Harghita şi nu numai, prezentate cu diferite ocazii – concerte de anul nou, cu ocazia unor diverse evenimente culturale din Gheorgheni, Topliţa şi alte localităţi din judeţ sau la invitaţia unor instituţii de cultură. Repertoriul ales de Trio Amabile cuprinde Schubert, Mendelssohn, Handel, Veracini, transcripţii compuse pentru trio-uri, solo-uri pentru vioară şi violoncel din opere de Vivaldi şi Brahms – dublu concert pentru vioară, violoncel şi orchestră.

Obiectivul principal al instrumentiştilor este acela de a aduce mai aproape de harghiteni muzica clasică, printr-o formă de educaţie muzicală şi a oferi publicului din această zonă ocazia de a participa la concerte live.

Pe lângă activitatea muzicală, instrumentiştii formaţiei Trio Amabile desfăşoară fiecare şi o bogată activitate pedagogică, prin care transmit mai departe micilor cursanţi din pasiunea lor pentru muzică şi pentru instrumentul la care excelează. Am vorbit cu fiecare dintre ei pentru a afla mai multe despre parcursul lor educaţional, academic şi profesional.

Violonistul

Péter Ernő este profesor de vioară la Liceul de Arte Nagy István din Miercurea Ciuc. A început studiul viorii la vârsta de 8 ani alături de profesorul Koppandi Jenő. A absolvit Liceul de Arte Nagy István şi a continuat apoi studiile la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, secţia Vioară. Între 2005-2008 a fost angajat al Filarmonicii de Stat din Oradea şi a luat parte la mai multe turnee în ţări precum Germania, Austria, Italia şi Belgia. Din 2008 este profesor de vioară la Liceul de Arte Nagy István din Miercurea Ciuc, din 2001 membru-fondator al Orchestrei de Cameră Ciuc, fondator al Duo-ului şi apoi Trio-ului Amabile din anul 2014 şi al cvartetului de coarde Mercurium.

Péter Ernő defineşte muzica plecând de la cuvintele lui Claude Debussy: „muzica începe acolo unde graniţele cuvintelor se termină”. Mărturiseşte că admiră şi-l inspiră muzicieni precum Antonio Vivaldi, Johann Sebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart, Ludvig Van Beethoven, Johannes Brahms, Piotr Ilici Ceaikovski.

– Care e cea mai importantă lecţie de muzică învăţată până acum?

– În vara anului 2005 am participat la un MasterClass instrumental baroc, care a fost ţinut de un muzician din Londra. Am avut ocazia să particip pentru prima dată la un concert susţinut de o orchestră renumită mondial – Il Giardino Armonico din Italia.

– Vorbiţi-ne despre activitatea didactică. De cât timp predaţi?

– Predau la Liceul de Arte Nagy István din Miercurea Ciuc şi la Şcoala Populară de Artă din Miercurea Ciuc din 2008. Predau ore de vioară, dar am onoarea de a preda şi orele de orchestră. Din punct de vedere instrumental am ocazia anual să particip cu elevi la olimpiada zonală şi avem bucuria de a obţine premiile I, II, III. Fapt care vine ca o mare răsplată, atât pentru elevi cât şi pentru mine, ca profesor. Din anul 2014 a devenit o tradiţie concertul de anul nou susţinut cu elevii liceului din clasele IX-XII. În cadrul concertului prezentăm fragmente din opere şi operete cunoscute mondial. Sonoritatea simfonică îmbelşugată e mereu intensificată de spectacolul coriştilor şi al soliştilor.

– Cum este lucrul cu copiii pasionaţi de muzică?

– Cu aceşti copii, lucrul e o bucurie. De cele mai multe ori nici nu observăm ce repede trece timpul, nici nu ne dăm seama că de fapt a trecut ora. Aceşti copii progresează repede şi peste aşteptări.

Flautista

Emese Siklódi a început studiile muzicale în Gheorgheni, la Şcoala Gimnazială „Vaskertes”. „În primii ani am cântat la blockflute, care mi-a plăcut enorm. Cred că atunci a început pasiunea mea pentru muzică. Apoi am continuat studiile în Liceul de Artă Palló Imre din Odorheiu Secuiesc. Am trecut de la Fluier la Flaut, care nu era atât de uşor ca instrumentul celălalt, dar am studiat foarte mult, pentru că şi atunci îmi plăcea provocarea.

Până în clasa a XII-a am avut şi experienţe plăcute şi momente grele, dar totul m-a ajutat în evoluţia profesională şi a personalităţii mele. Mergând la concerte, studiind 3-4 ore în fiecare zi, m-au ajutat în acel moment special din viaţa mea: admiterea la facultate. Am terminat studiile la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca. Anii aceştia au fost cei mai bogaţi în ceea ce priveşte dezvoltarea capacităţilor, adunarea metodelor didactice, a valorilor în muzică. Pe vremea respectivă, am avut parte de diferite MasterClass-uri şi concerte. În acea etapă am muncit cel mai mult: 6-7 ore zilnic, pentru care şi astăzi sunt foarte recunoscătoare”.

– De ce aţi ales flautul?

– Mi-a plăcut sunetul strălucitor, îngeresc. Pe atunci credeam că flautul este un instrument muzical feminin, chiar dacă foarte mulţi artişti care cântă la flaut sunt bărbaţi.

Pentru mine, muzica înseamnă o terapie, o vindecare, o stare sufletească sub care se împlineşte fiinţa umană. Ascultând şi făcând muzică, mă simt fericită, pur şi simplu simt prezenţa lui Dumnezeu.

– Care sunt muzicienii cu care rezonaţi?

– Menţionez Cvartetul Tiberius, iar în domeniul flautului sunt foarte mulţi artişti buni în lume, de exemplu Emmanuel Pahud – pe care am avut ocazia să-l ascult, James Galway, Ueno Seiya – de la care am şi învăţat. De obicei cânt cu drag muzică barocă, clasică, romantică. Consider că toate lecţiile învăţate de la început până în ziua de azi despre muzică sunt importante în viaţa mea. Pot să spun că am primit lecţii importante în taberele muzicale de vară, unde am avut ocazia să lucrez cu profesori şi artişti renumiţi. De la ei am învăţat multe.

– Cum puteţi rezuma experienţa de predare?

– Predau de 5 ani la Şcoala Gimnazială Vaskertes din Gheorgheni, la Remetea, iar la început am mai predat şi în alte localităţi. La început am avut emoţii, fiindcă am simţit că nu sunt pregătită încă la o astfel de activitate responsabilă. Elevii mă învaţă în fiecare zi să fiu mai răbdătoare şi acceptabilă. O bună activitate didactică necesită o bună comunicare şi efort din partea profesorului, copiilor şi părinţilor. Să lucrez cu copii pasionaţi de muzică nu este o muncă, ci o bucurie, e ca şi când nu mai există timp. Dar să lucrez cu fiecare copil este o evaluare permanentă pentru mine.

Pianistul

Szabolcs Polgár a început studiul pianului în cadrul Şcolii Populare de Artă din judeţul Harghita, apoi s-a înscris la Liceul de Arte Nagy István din Miercurea Ciuc. După absolvirea liceului, a fost admis la Facultatea de Muzică din cadrul Universităţii Transilvania din Braşov, la secţia de pian, unde i-au fost profesori dr. Constantin Niţu şi dr. Stela Drăgulin. „O perioadă foarte frumoasă în timpul facultăţii a fost anul III, când, prin intermediul unei burse Erasmus, am avut posibilitatea de a studia timp de un an în Finlanda, la Academia de Muzică din Jyvaskyla, în clasa domnului profesor dr. Oleg Mantour. După terminarea facultăţii, am fost admis la masteratul din cadrul Facultăţii de Muzică din Braşov, finalizat în anul 2012. Este adevărat că studiul pianului înseamnă foarte multă muncă şi efort, drumul a fost unul lung şi câteodată dificil, şi a trebuit să fiu foarte perseverent şi ambiţios ca să nu renunţ la visul meu, dar am reuşit să descopăr faptul că dorinţa şi voinţa mea de a cânta la pian nu este o sarcină, ci de fapt o provocare, deoarece mereu mi-a plăcut să cânt la pian, dar şi operele pe care le cântam mă făceau fericit.

– Vorbiţi-ne despre instrumentul pe care l-aţi ales în defavoarea altora. Ce înseamnă pentru dvs.?

– Atunci când am început eu să învăţ să cânt la pian, în 1994, nu am avut acces la aşa multe posibilităţi şi informaţii pe care le au copiii în prezent, cum ar fi tinerii din comuna Remetea, de exemplu, care acum se bucură de sprijinul primăriei şi al comunităţii, dacă au dorinţa de a învăţa să cânte la un instrument muzical. În apropiere nu au fost profesionişti de la care să învăţ, astfel că venea săptămânal o profesoară din Miercurea Ciuc, la Remetea, şi preda orele de pian mie şi celorlalţi câţiva copii care au fost interesaţi. Deşi nu aveam de ales între pian şi celelalte instrumente muzicale, nici nu doream altceva, decât să ştiu să cânt la pian şi mă simt binecuvântat că am avut această posibilitate. În ziua de azi, copiii au acces la mai multe informaţii, nu doar în ceea ce priveşte domeniul muzicii, totuşi, observ că în general întâlnim mai rar tineri ambiţioşi, perseverenţi şi hotărâţi în ceea ce vor să facă.

– Cum aţi defini muzica?

– Succint, aş putea spune doar că muzica face parte din viaţa mea, încă din copilărie. Muzica mă însoţeşte zilnic, prin studiu, prin faptul că o predau elevilor, ea fiind de fapt munca mea, dar atunci când am posibilitatea să cânt în cadrul unui concert cu formaţia noastră, pentru mine este o zi de sărbătoare.

– Care sunt clasicii şi muzicienii contemporani cu care rezonaţi sau care vă inspiră?

– Îmi place foarte mult muzica epocii baroce, din clasicism şi romantism, şi prefer să ascult muzica reprezentanţilor acestora, cum ar fi Bach, Handel, Telemann, Haydn, Mozart, Beethoven, Chopin, Liszt, Grieg, Schubert, Schumann. Interpreţii care mă inspiră cel mai mult sunt Evgeny Kissin, Daniil Trifonov, Lang Lang, Eduard Kunz, Yulianna Avdeeva.

– Care e cea mai importantă lecţie învăţată până acum în domeniul muzicii?

– Poate cel mai frumos eveniment care m-a marcat a fost concertul Evgeny Kissint, dar şi cel al lui Eduard Kunz, la care am participat. La aceste două concerte am reuşit să învăţ foarte multe despre interpretare, stil şi prezenţa pe scenă, într-un alt mod faţă de cum se predau aceste lucruri la şcoală şi la facultate.

– Vorbiţi-ne şi despre activitatea didactică.

– Începând cu anul 2012 am fost corepetitor timp de trei ani în cadrul Liceului de Arte Nagy István din Miercurea Ciuc, apoi din anul 2015 sunt profesor şi corepetitor la Şcoala Gimnazială Vaskertes din Gheorgheni, la secţia de muzică.

– Cum este lucrul cu copiii?

– Îmi plac copiii şi este foarte frumos să fii alături de ei pe parcursul evoluţiei lor de la an la an. Consider că fiecare copil este talentat în felul lui, în funcţie de atitudinea lui şi de circumstanţele personale.

– Descrieţi în câteva cuvinte o zi la şcoala de arte.

– Eu lucrez la oră, individual cu fiecare elev. Acum orele de pian se ţin online şi, din păcate, acest lucru ne îngreunează munca, dar facem tot posibilul să obţinem rezultate şi în condiţiile date.

Cosmina Marcela OLTEAN

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.