Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Roxana Truţa: Muzica înseamnă totul pentru mine…
O voce caldă şi, totodată, puternică, o fată delicată, dar hotărâtă, elevă în clasa a VIII-a la Şcoala Gimnazială „Miron Cristea” din Topliţa, Roxana Truţa se împarte între şcoală, spectacole şi concursuri. Şcoala şi familia se mândresc cu ea. La doar 14 ani a adunat numeroase premii pentru muzică, a avut filmări pentru emisiuni televizate şi a înregistrat câteva piese. A apărut printre altele la Ardeal TV şi Etno TV. Pe scenă e în largul ei şi dă tot la fiecare prestaţie, cu bucurie şi încredere de sine. E posesoarea unei voci care încântă pe oricine o ascultă, iar rezultatele de până acum dovedesc asta. E abia la început, dar şi-a pus deja bazele pentru viitor. Emană doar energie pozitivă, bucuria tinereţii şi o nesfârşită dragoste pentru muzică, pentru că, aşa cum îmi spunea, muzica înseamnă totul pentru ea. Am purtat un scurt dialog în încercarea de a afla mai multe despre activităţile sale.
– Cum ţi-ai descoperit talentul, l-ai moştenit din familie?
– Talentul mi l-am descoperit la grădiniţă, la ora de muzică. Doamna educatoare le-a spus părinţilor mei că am voce şi că trebuie să merg la pregătiri şi, desigur, părinţii mei m-au dus la cursuri de canto. Talentul l-am moştenit de la mama mea, Sorina-Maria Truţa, care a cântat şi ea la spectacole.
– Care au fost primii paşi în muzică pentru tine?
– Primii paşi în muzică au fost cam pe la vârsta de 7 ani. Am participat la numeroase concursuri: la Jupiter, când aveam 7 ani, unde am luat menţiune la faza naţională; la Gherla, când aveam 10 ani, unde am obţinut locul III la faza naţională; la „Glasul Muzicii – calea spre celălalt”, unde am obţinut locul I; la „Cununa Petrolului” – Dâmboviţa, unde am luat iar locul I pe ţară şi la multe altele.
– Ce înseamnă muzica pentru tine? Dintre toate genurile muzicale de ce ai ales cântecul popular? Ce crezi că are diferit cântecul popular faţă de alte genuri muzicale?
– Muzica înseamnă totul pentru mine. Muzica este cel mai frumos lucru pe care mi l-a dat Dumnezeu! Am ales acest gen muzical deoarece mi-a plăcut de când eram mai micuţă. L-am ales pentru că îmi doresc să duc tradiţia mai departe, să îi conving pe cei din jur că muzica populară este tradiţia noastră, că trebuie păstrată şi dusă mai departe.
Muzica populară, din punctul meu de vedere, diferă prin port, tradiţie şi obicei.
– Ai luat lecţii de muzică?
– Da, am făcut 3 ani de canto cu prof. Maria Cojocaru, la Şcoala Populară de Arte din Topliţa.
– Ai un mentor? De la cine crezi că ai învăţat lucruri folositoare despre muzică?
– Mentorul meu este domnul Mircea Simionca, un om minunat care nu m-a lăsat la greu, aşa cum au făcut-o alţii. Îl apreciez şi îi mulţumesc pentru absolut tot ce a făcut pentru mine. Eu îl admir, e un exemplu demn de urmat, m-a învăţat multe lucruri folositoare despre muzică, dar nu numai, m-a învăţat ca un părinte, mi-a dat sfaturi despre viaţă. O să îl apreciez mereu.
– Ştiu că eşti elevă în clasa a VIII-a. Care sunt planurile tale de viitor şi următorii paşi? Liceul de muzică? Conservator?
– Planurile mele de viitor au legătură cu muzica, dar nu aş vrea să urmez un liceu de muzică, ci mai degrabă înclin spre filologie, iar mai departe spre o facultate de drept sau de poliţie. În viitor aş vrea să iau şi lecţii de pian.
– Ai şi alte pasiuni despre care ai vrea să ne vorbeşti?
– Da, echitaţia. O practic mai mult în weekend, acasă, împreună cu Cezar, voinicul meu cal. E o activitate foarte frumoasă, o ador!
– Ce-ţi doreşti de la viitor?
– Eu de la viitor nu îmi doresc multe, vreau să-mi clădesc o carieră muzicală, vreau şi mă rog la bunul Dumnezeu să le dea sănătate părinţilor şi frăţiorului meu, cam atât.
∗∗∗
Prof. Anda Ianoşi, director al Şcolii Gimnaziale „Miron Cristea” din Topliţa, vorbeşte mereu cu drag despre copiii talentaţi din şcoala pe care o conduce. Ba mai mult, are grijă prin activităţile pe care le organizează alături de corpul profesoral să pună în valoare aceste talente, să-i încurajeze să iasă în faţă prin ceea ce fac. Este şi cazul Roxanei, care cântă la toate evenimentele ce au loc în şcoală. Am fost curioasă cum o vede pe Roxana. Iată ce mi-a spus:
„Delicată, cu ochi sfredelitori, Roxana îţi dă impresia unei prea mari fragilităţi. O vezi apoi aruncându-se în spinarea lui Cezar, calul pe care îl iubeşte cu toată tăria, şi, călărind fără şa cu pletele în vânt, chiuie de parcă închină imn libertăţii.
Îmi dă senzaţia prezenţei unei amazoane. Atât de multe sentimente, uneori contradictorii, stârneşte această mână de om! Ţi-ai dori să o poţi proteja, ca apoi să înţelegi că e foarte puternică. Şi pe lângă atâtea calităţi contrazise de atitudini dezlănţuite de firea copilărească, uneori enervante, agasante, din gâtul ei răsună o voce care, sunt sigură, o va face cunoscută în timp şi admirată. E nevoie de prelucrarea vocii, de disciplină, de stabilitate. La asta Roxana trebuie să lucreze vegheată atent de familie.
A venit în şcoala noastră în clasele gimnaziale şi am fost încântaţi de prezenţa şi talentul ei. Multe spectacole au primit o mai mare calitate prin prezenţa ei artistică. Proiecte multe, concursuri în care şcoala a implicat-o, au adus premii spre mândria noastră, a tuturor. Când Roxana are chef de cântat, holurile răsună! E o plăcere să o asculţi. Cu Roxana totul merge la intensitate maximă: bucuria în aceeaşi măsură ca supărarea. Important e că supărarea se şterge, căci Roxana ne umple sufletul cu optimismul şi energia ei pozitivă. Îi doresc să se realizeze prin muzică, să fie autentică, modestă şi recunoscătoare pentru darul lui Dumnezeu”.
Cosmina Marcela OLTEAN
