Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
- „Am ales peisajul pentru că mi se oferă posibilitatea de a combina divers culorile, exteriorizând prin aceasta propriile-mi stări sufleteşti”
Este greu să vorbeşti la trecut despre graficianul, pictorul şi profesorul de desen GAÁL ANDRÁS.
Nu o dată mi-am pus întrebarea: De ce ne desparţi de oameni adevăraţi şi buni, Doamne? Legea vieţii şi a morţii vom spune!
Din 6 august 2021, Gaál András „comunică” cu cei care l-au iubit şi preţuit, cu frumoasa sa familie, soţia Katalin, copiii Ágota şi Barna, nepoţii, cu prietenii şi numeroşii lui cunoscuţi, prin averea sa spirituală. Pentru că înzestratul şi talentatul artist a lăsat în urma sa valoroase şi minunate creaţii, care au făcut colindul Europei trecând şi graniţele altor continente.
Cât de solemnă şi gravă sună acum rostirea ADIO!
Mi-aş permite, ca printr-un miracol, plecarea pe ultimul drum al bunului nostru prieten să se transforme într-o revedere-amintire, prilejuită de un vernisaj de artă. Celui care a trăit pentru arta sa, şi-a iubit vocaţia şi semenii, îi dedicăm, In Memoriam, confesiunea de faţă.
Personalitate distinctă, meditativă, de o rară sobrietate şi discreţie, şi de o exemplară conştiinţă artistică, Gaál András ne-a dovedit că marele său învăţător a fost natura, calm şi domol contemplată în plastica sa. A rămas un desăvârşit colorist, pastelist de excepţie şi portretist. Compoziţiile lucrate în acuarelă, ulei, tempera, acril se remarcă prin arhitectonica bine proporţionată a imaginii, geometrizarea riguroasă şi, totuşi, largă a contururilor pe suprafeţele destul de mari ale suportului.
Creaţia sa ni se înfăţişează ca o simfonie de tonuri coloristice… Peisajele devin spaţii lirice, deschise, frumuseţile meleagurilor natale şi nu numai au acea undă nostalgică şi filon liric delicat, asemeni spiritului oamenilor buni şi drepţi.
Gaál András este pictorul dealurilor, colinelor, munţilor, colţurilor de natură, al boltelor albastre şi uneori sumbre, dar şi al anotimpurilor, pictor al culorilor şi luminilor (Geneza apelor este tabloul care te fascinează şi astăzi). În primăverile sale pomii nu înfloresc deplin, topirea zăpezii, prin lunecarea „intenţionată” de pastă creează un subtil efect al redeşteptării naturii la anotimpul cel nou. Pictura sa este unduită de o mişcare latentă, tuşele se aştern discret, fără grabă, ritmul fiind cel interior.
Portretele se remarcă prin seninătate, prospeţime şi demnitatea expresiei, relevând tandreţea, îşi pune amprenta acel tonus lăuntric al trăirii, al omenescului.
Cronicile plastice pe care le-am publicat de-a lungul anilor despre artistul omagiat şi opera sa nu puteau primi titluri decât acestea: Dulcea simfonie a culorilor, Cascadă de frumuseţe şi lumină, Spaţii de frumuseţe şi armonie, Szinek szimfóniaja, Raze din oaza de la Lăzarea ş.a.
Voi păstra cu smerenie vorbele sale dedicate pe Albumul său din anul 2009: Nicunak regi jó barátsággal – Gaál András (Prietenului meu Nicu cu toată dăruirea). Mă mândresc cu tabloul autorului câştigat la o tombolă de la Tabăra de artă din Lăzarea, dar şi cu uleiul pe pânză Rustic din 1981, cadoul colegilor de la Cultură.
Trăirile sale s-au limitat la simţire, iubire şi adevăr.
Să ne găsim timpul necesar pentru „cugetare”, pentru o rugăciune în amintirea mult-preţuitului soţ, tată, bunic, artist şi distins pedagog, coleg şi iubit prieten, care ne va privi de-acum încolo din înaltul cerului, din împărăţia îngerilor pe care a început să-i şi picteze.
Vrednică de pomenire să-i fie memoria şi faptele sale atât de apreciate.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Nicolae BUCUR
Foto: Balasi Csaba
