Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

Cuvânt Pastoral la Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos | Informația Harghitei - jurnal independent
vineri , 29 martie 2024
Home » Religie » Cuvânt Pastoral la Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
Cuvânt Pastoral la Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos

Cuvânt Pastoral la Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos

Iisus Hristos – Soarele dreptăţii

Prin harul lui Dumnezeu,

† Andrei

Episcop al Covasnei şi Harghitei

Cuvânt Pastoral la Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos

„Naşterea ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slava Ţie!” (Troparul Praznicului)

Preacuviosului cin monahal,
Preacucernicilor Părinţi,
Slujitori ai Sfintelor Altare,
Iubiţi fraţi şi surori,
Iubitori ai Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos

Cântarea tradiţională bisericească ne vesteşte în fiecare an cu prilejul prăznuirii Naşterii Domnului că, întrupându-se El printre noi, a „Răsărit lumina cunoştinţei”. Tot din troparul sărbătorii mai aflăm că El, Cel care ne aduce „lumina cunoştinţei”, El însuşi fiind lumina (Ioan 9,5) este recunoscut ca fiind „Răsăritul cel de Sus”, pogorât din ceruri de la Tatăl întrupat prin lucrarea Duhului Sfânt.

Creştinismul începe în istorie cu Naşterea Domnului, întruparea Fiului lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură ne spune că „Cuvântul” (Logosul) trup s-a făcut (Ioan 1,14). Faptul că vine „de Sus” înseamnă că vine de la Dumnezeu, că e Unul din Treime, Fiul lui Dumnezeu, căci prin „Cel de Sus” noi, credincioşii, l-am înţeles întotdeauna pe Dumnezeu. Şi venind „de Sus” nu poate fi altfel decât „Soarele dreptăţii”, adică acela care face dreptate, învaţă, aduce şi răsplăteşte dreptate, vrea ca lumea să trăiască după dreptate. Multe alte titluri îi vor da Mântuitorului Evangheliştii, Apostolii, marii Sfinţi Părinţi şi teologi, dar cele mai importante, cele mai adevărate nume şi le va da El însuşi, mărturisind despre Sine şi arătând locul de unde vine, de la Tatăl, ca fiu născut mai înainte de veci, de o fiinţă cu Tatăl prin care toate s-au făcut, aşa cum mărturisim în Simbolul credinţei. Iată, iubiţii mei, identitatea Celui a cărui naştere o prăznuim în 25 decembrie.

Troparul Naşterii îl numeşte pe Mântuitorul „Lumina cunoştinţei”. V-aţi întrebat vreodată de ce îi dă Biserica acest nume atât de pretenţios şi mare? De când e lumea dorinţa de cunoaştere a fost ţelul tuturor filozofilor, al oamenilor de ştiinţă, al înţelepţilor şi al oamenilor înzestraţi cu capacitate de gândire şi meditaţie. Noi, credincioşii, credem că cele de care avem nevoie pentru dobândirea vieţii veşnice, adică „Lumina cunoştinţei”, ne-a venit prin Iisus Hristos, şi ea se află înscrisă de cei care L-au văzut şi ascultat în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie. Despre mijloacele prin care putem obţine mântuirea şi despre tot ceea ce trebuie să ştim şi să facem în legătură cu aceasta, avem toate cunoştinţele de la Mântuitorul Iisus Hristos. De aceea El rămâne cu adevărat pentru noi, credincioşii, „Lumina cunoştinţei”. Sfânta Maică Biserică a avut din totdeauna şi mai ales astăzi, într-o lume secularizată care se îndreaptă spre ură şi dezbinare, misiunea de la Hristos cel născut în iesle să propovăduiască cunoştinţele despre mântuire.

În tropar Îl numim „Răsăritul cel de Sus”, noi ne afirmăm credinţa că El este Fiul lui Dumnezeu şi de aceea primim drept mântuitoare toate descoperirile Lui, toate „cunoştinţele” pe care ni le-a comunicat Dumnezeu Tatăl şi credem în ele din tot sufletul nostru (Matei 22,37). Hristos Domnul S-a născut într-o zi ca astăzi pe timpul Cezarului August (Luca 2,1), în Bethleemul Iudeii, iar troparul îl numeşte „Soarele dreptăţii”. Libertatea de alegere a fost lăsată de Dumnezeu (Deuteronom 30,17; Ioan 8,32). Aspiraţia de dreptate este fără îndoială a tuturor oamenilor. Chiar şi cei care fac o nedreptate altora, când este vorba despre ei înşişi, când li se face o nedreptate, protestează ca şi cum ar crede în dreptate şi ar fi cei mai drepţi dintre oameni. Făcând aşa ei, nu fac altceva decât ar recunoaşte sfinţenia dreptăţii, numai că nu o pun în practică. Toţi suferim cumplit când ni se face o nedreptate. Ar trebui să suferim şi atunci când se fac şi altora nedreptăţi. Este de pedepsit şi atitudinea noastră de indiferenţă faţă de nedreptăţile care se fac în jurul nostru, de către ceilalţi, pe care noi le-am putea împiedica. Trebuie să-i compătimim pe cei nedreptăţiţi şi să-i condamnăm pe cei ce fac nedreptăţi.

„Soarele dreptăţii” spre aceasta ne îndeamnă, căci dreptatea nu este rezervată numai Împărăţiei de dincolo, ci şi lumii acesteia. De aceea ne rugăm în Rugăciunea Domnească: „Precum în cer şi pe pământ” (Matei 6,10). Mântuitorul Hristos a precizat de multe ori că Împărăţia Cerurilor începe de aici, din această lume (Luca 17,1).

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul nostru Iisus Hristos,

Dacă nu suntem drepţi, dacă nu ne încălzim la acest Soare, dacă nu ne lăsăm călăuziţi de El în toate zilele vieţii noastre, nu vom putea moşteni viaţa de veci. Adesea auzim de „războaie şi veşti de războaie”. Oare de ce s-a ajuns la această situaţie în lumea de astăzi? Pentru că se calcă dreptatea, s-a înmulţit păcatul, pentru că s-a împuţinat numărul drepţilor. Soarele dreptăţii a venit ca să reinstaureze dreptatea pe pământ în sens de viaţă dreaptă, morală, o viaţă virtuoasă. Ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să ne ierte păcatele, să se înmulţească drepţii pe pământ şi dreptatea în lume. Acesta este mesajul Aceluia care s-a numit pe Sine „Soarele dreptăţii”, Iisus Hristos, mesaj adresat credincioşilor care îi urmează învăţătura şi doresc Să-i îndeplinească poruncile pentru a moşteni Raiul cel mult dorit.

Iubiţi fraţi şi surori iubitori ai Naşterii lui Iisus Hristos,

Sărbătorind Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, noi cinstim cu bună cuviinţă pe Dumnezeu pentru darul de bucurie veşnică, dar şi pentru că ne-a dat şi nouă oamenilor păcătoşi darul de a renaşte, de a creşte, de a înmulţi şi a ne desăvârşi şi moşteni bucuria veşnică.

Întâmpinăm, la fiecare naştere, taina cea mare din lume, cum alta nu mai este, zidirea vieţii încredinţată nouă oamenilor, astfel devenind şi noi împreună lucrători cu Dumnezeu. Ca lumina ochilor să păzim sufletele noastre, dar şi trupurile noastre. Să le ferim de necurăţie, pentru că prin întinarea cu orice păcat a unuia dintre noi, ne facem nevrednici a locui Dumnezeu întru noi şi se vatămă şi curăţia fraţilor noştri şi precum ne putem sfinţi unii pe alţii, tot aşa ne putem întina unul pe altul, pentru că „noi cei mulţi suntem în Hristos un trup, iar fiecare dintre noi mădulare suntem unii altora” (Romani 12,5).

Să avem grijă permanentă de a preamări pe Dumnezeu prin faptele noastre de dragoste frăţească, românească şi ortodoxă, având în inimi pe toţi fraţii noştri creaţi de Dumnezeu pe faţa pământului, îngăduindu-ne unii pe alţii cu blândeţe, ajutându-ne şi sfătuindu-ne cu înţelepciune la săvârşirea faptelor bune. Să împlinim testamentul Sfântului şi Marelui Mitropolit al Ardealului, Andrei Şaguna: „Fiţi pe pace, aveţi-vă bine, nu vă sfădiţi!”.

Aşa vom fi făcători de pace, devenind „fii lui Dumnezeu” (Matei 8,9), rugându-ne şi de a îndemna pacea între noi, între popoare şi pacea cu Dumnezeu Atoatecreatorul.

La acest Praznic Dumnezeiesc să răsune în cânt de Doxologie glasurile noastre, colindând, precum ale îngerilor la Naşterea Domnului în peştera din Bethleemul Iudeii „Slavă întru cei de Sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bună voire” (Luca 2,14).

Să nu uităm, fraţilor şi surorilor, prăznuind Naşterea Domnului Hristos, sărbătorim şi ziua noastră de naştere! De aceea la acest Praznic este atâta bucurie dumnezeiască şi omenească în cer şi pe pământ. Praznicul familiei creştine!

Îi mulţumim fiului Dumnezeiesc că a venit în lume să se nască şi să crească, să ne mântuiască şi Îl rugăm ca Apostolii Luca şi Cleopa: „Doamne, rămâi cu noi acum şi pururea şi în vecii vecilor Amin!”.

† Andrei

Episcopul Covasnei şi Harghitei

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.