Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
„Din văzduh, cumplita iarnă cerne norii de zăpadă…”. (Vasile Alecsandri, Iarna)
„Gerul peste tot s-a pus/A sosit iarna drăguţa…”. (George Coşbuc, Săniuţa)
Iată două variante de abordare a unuia şi aceluiaşi anotimp alb. Deşi diametral opuse epitetele, paradoxal, ambii poeţi au dreptate. Aceeaşi informaţie poate fi conotată simultan şi pozitiv şi negativ în funcţie de interesele receptorului. Creşterea inadmisibilă a costului facturii la gaze sau electricitate produce angoase omului de rând numit consumator, dar şi o bucurie nereţinută speculantului din domeniul vital. Un poet hâtru, Vasile Butulescu, ţintuia într-o butadă inspirată această dublă receptare, transferul de percepţie, dar nu iarna, ci „în miezul verii”: „La oraş, vreme frumoasă, la ţară, secetă”.
Ceea ce este valabil pentru poet nu este îngăduit şi gazetarului. Fără a teoretiza sau a deontologiza, menirea dintotdeauna a presei, înscrisă pe actul ei de naştere, a fost să informeze, să consemneze şi să reverbereze, pe toate canalele mediatice, pe cât se poate, adevărul şi numai adevărul. Dar, oare, aşa se întâmplă şi în realitate, pe „autostrăzile informaţiei”?!
Cu uz didactic, ne întoarcem la cumplita iarnă… mediatică.
De n-am deschide televizorul, nici n-am şti ce iarnă grea am străbătut. Zile de coşmar pentru edili, dar şi mai aspre pentru gazetari. Cu orice sacrificiu, cu orice risc, redacţii în goana după rating şi-au scos la înaintare „adelinpetrişorii”, reporteri-pistol trimişi în misie profesională dar şi profund umanitară, să confecţioneze probe „irefutabile” prin care să incrimineze anotimpul, „drăguţa iarnă” devenind „cumplita iarnă”. În ăst-timp, casandrele din redacţie se află şi ele la încălzire, gata de bocet, cu ochii bulbucaţi şi înroşiţi în laptop, gata să plesnească mouse-ul nerăbdător. Scotocitori prin gunoaiele existenţiale, cu râvnă demnă de cauze mai demne, aceştia depistează nămeţi cât casa, „troiene călătoare” şi călătorii obstrucţionate pe drumuri blocate, maşini înzăpezite, tamponări în lanţ, cu şiroaie de sânge… mediatic. Nu omit nici tradiţionalul simţ gospodăresc lipsă, idem utilaje de deszăpezire, luate pe nepregătite de nenorocire (dar cu contracte barosane, bine negociate în favoarea unor firme impotente!) şi edili (i)responsabili ignorând înţelepciunea care l-a fixat în istorie pe un preşedinte hâtru: „Iarna nu-i ca vara!”. Păi…?! Imagini apocaliptice în lungul şi-n latul patriei scumpe, fără ieşire la mal. Zeloşii au inventat chiar sate izolate, pene de curent tot mai frecvente (dar nu din cauza facturii nesimţite!). Şi mai grav, nu se mai pot naşte copii… în zăpadă! Cel mult oameni de zăpadă. Dar pe alde ăştia îi fac pruncii, dacă au la dispoziţie materia primă.
Redăm câteva titluri tip SOS: Gerul pune stăpânire pe ţară!, Isteria zăpezii, Coaliţia zăpadă-ger! România trasă pe dreapta! Drame în zăpadă.
Curat drame, pe fond de comedie. Atât de panicaţi, bieţilor „cronicari ai secundei” de nenoroc abătută asupra ţărişoarei lor le îngheaţă şi semnele de punctuaţie, nu doar „nasul şi picioarele”. Spre surprinderea reporterului frenetic, nişte tineri inconştienţi, iresponsabili, chestionaţi pe-o stradă, aveau neobrăzarea să susţină că e o iarnă „cool”, „super”, iar frigul îi ajuta să se strângă în braţe tot… „super-cool”. Inconştienţi, copiii zburdă şi se zbenguiesc pe derdeluş, se tăvălesc în nămeţi, continuând să se bucure de „teroarea” zăpezii, de atributele şi binefacerile anotimpului alb, aidoma ţâncilor coşbucieni: „Toţi sunt rumeni la obraz/Mulţi coboară şi mulţi suie,/Unii râd, fac mare haz/Alţii capătă cucuie”.
Nostalgia „zăpezilor de altădată” mai reverberează şi în memoria „copiilor mari” rămaşi neîncovoiaţi în faţa timpului, cu sufletul neviscolit de ani, chiar dacă au părul nins. Chestiune tot de percepţie. Din fericire, li se alătură şi gazetarii oneşti, care mai cred în „clauza de conştiinţă”. Este o şansă de supravieţuire prin vremuri şi vremuiri.
Un covor alb a acoperit, pe gratis, o ţară, ascunzând sub preş, temporar, toată mizeria. De sus privită, România pare o ţară normală, ca oricare alta. Ba, mai mult, parcă în ciuda ştiriştilor panicarzi, cărora le plouă sau le ninge necontenit în gură („Only bad news are the good news”!, după deontologia lor), până şi sfintele sărbători de iarnă s-au petrecut în linişte şi pace. Cu sau fără raţia de zăpadă…
„Fără cai şi fără boi
Săniuţa fuge, zboară”…
Prof. dr. Mihai SUCIU
