Clasicul absolut al sculpturii moderne

februarie 17, 2016 in Cultură

Anul Constantin Brâncuşi. 140 de ani de la naştere

Clasicul absolut al sculpturii moderne, Constantin Brâncuşi (n. 19 febr. 1876, Hobiţa, Gorj – d. 16 mart. 1957, Paris), rămâne în conştiinţa generaţiilor o emblemă triumfătoare, iar opera sa o „carte de vizită” arhicunoscută şi atât de apreciată. Cel ce purta cu sine durerile şi tăria pământului nostru s-a identificat cu opera. Îi vorbesc sculpturile, atelierul parizian, dar şi locurile natale unde poposesc Coloana fără de sfârşit, Poarta sărutului, Masa tăcerii, muzeele lumii şi spaţiile expoziţionale, unde te încântă creaţiile: Cap de copil, Muza adormită, Rugăciunea, Cuminţenia pământului, Domnişoara Pogany, Prometeu, Măiastra, Pasărea de aur, Sărutul, Pasăre în văzduh, Prinţesa „X”, Noul născut, Peştele, Miracolul, Începutul lumii, Cocoşul şi atâtea altele. Te întâmpină peste tot ideile şi mărturiile sculptorului, care a ştiut să simtă ritmurile universale, să pipăie cu îndemânata mână materia, să asculte sunetul foşnitor al lemnului şi baritonala voce a pietrei. Privind lucrările sale de referinţă ai senzaţia că ai pătruns într-un templu ce găzduieşte metaforele Terrei şi ale Cosmosului. Vizitatorul care păşeşte în intimitatea locului unde a creat Brâncuşi îşi va da seama că însuşi atelierul său a fost o formă de creaţie. Fiecărei lucrări îi dădea un caracter de „calmă necesitate”, astfel ne explicăm acea declaraţie că îi trebuiau 15 ani ca să termine o lucrare. Acum cinci decenii într-un Catalog de artă, regretatul critic de artă Dan Hăulică, referindu-se la Brâncuşi, scria: „Există o geometrie care nu ucide viaţa, ci dimpotrivă, o asumă… este geometria pe care o vădeşte arta decorativă a românilor, e geometria unei clarităţi”. Despre „geometria unei clarităţi” se poate vorbi la Brâncuşi. El este cel care prin geometria sa deschide „drumul unor căutări de semn antipodic, care tind să prefacă anatomia în peisaj, în natură”. Artistul face un pas mai mare faţă de înaintaşi, lărgind obiectul sculpturii dincolo de corpul uman, dăruind acestei arte puterea să comunice vast cu universul. Cu privire la un proiect ca Pasărea în spaţiu avem explicaţia autorului: „Proiect de pasăre care, mărită, va umple cerul”. Comentariul devine simplu, artistul îşi făcea probleme şi cu proporţiile, nu la „dimensiunea în sine, nu la cantitativul propriu-zis”. Operele sale fiind metafore, cum arătam, artistul folosea şi subtitluri la compoziţiile sale. Pentru mulţi arta lui rămâne simbolică şi primară.

La această rememorare nu putem să nu amintim că tot în acest an se împlinesc 112 ani de când un tânăr gorjean (avea 28 de ani), dornic de-a cunoaşte şcolile de sculptură din Paris, dominate pe atunci de un maestru necontestat, Rodin, avea să plece din satul său natal, Hobiţa, pentru a se stabili şi apoi a îmbătrâni departe de casă. Ce şi cât şi-a însuşit, prin câte lipsuri şi cazne a trecut, ce ne-a lăsat moştenire a reieşit foarte succint în cele de mai sus. Nici că se putea altfel pentru un om atât de ambiţios, puternic şi cu atâta har, care are astăzi o biobibliografie imensă pe toate continentele.

Şi poate nu întâmplător, la nici trei ani, după stabilirea în capitala Franţei, la 30 martie 1907, poetul simbolist Ady Endre (a cărui locuinţă o căutase sculptorul în 1938, cu prilejul unui pelerinaj pe meleagurile transilvănene, poposind şi la Ciucea, la prietenul său O. Goga, decedat în 7 mai al acelui an), se întreba despre tânărul român: „Cunosc un flăcău valah care a sosit pe jos până pe malurile Senei. A venit de la Bucureşti şi face sculpturi. Pregăteşte, de două ori pe zi, într-o magherniţă dintr-un pod, mămăligă de 15 franci. Mămăliga o fierbe din mălai amar, franţuzesc şi cântă melodii triste româneşti drept garnitură. Ce vrea, să ocupe aici locul lui Rodin, sau vrea înapoi, la Bucureşti?”.

Brâncuşi a rămas… nu s-a mai întors… îşi doarme somnul de veci departe de patrie. Tradiţiile de acasă însă, le avea la el şi le-a transformat în lucrările de artă, care tratate cu inovaţie artistică au intrat în curentul artei pariziene, el devenind adevăratul părinte al sculpturii moderne. Cei care l-au cunoscut l-au caracterizat ca pe un om foarte complex, puternic, aspru şi primitor în acelaşi timp… Marele om de artă a rămas strălucitor şi prin aforismele, maximele şi textele sale. „Nu dori să fii la modă”, a spus cândva creatorul Brâncuşi. „Ce e modă, trece. Cândva vei fi înţeles, şi atunci va fi pentru Eternitate!”. Aşa ceva s-a întâmplat şi cu EL! A devenit făurarul artei moderne şi îmblânzitorul materiei, care cugeta şi aşa: „Ceea ce legi tu aici pe pământ – se leagă şi în ceruri”.

Nicolae BUCUR