Ceva despre ceea ce ar fi trebuit să se întâmple în toamna aceasta la Bilbor

La Bilbor cei dintâi mesageri ai toamnei au început demult să bată la uşă. Încă din august nopţile au început să fie tot mai răcoroase, iar în dimineţile senine, bobiţele de mărgăritar, de până atunci, s-au transformat în pulberea argintie a celor dintâi brume. De fapt, aici, la Bilbor, ,,satul frumos ca-n poveşti, aninat pe crestele Carpaţilor”, la o mie de metri altitudine, brumele timpurii, de multe ori prea grăbite totuşi, nu miră pe nimeni. Oamenii locului ştiu că cele patru anotimpuri calendaristice ale anului aici se contopesc, reducându-se, practic, la două: o iarnă lungă şi friguroasă, ce pune stăpânire peste natura aspră a muntelui, bântuită uneori de vifore cumplite, încât parcă toate blestemele cerului se năruie peste pământ, urmată de o vară scurtă şi capricioasă, cu furtuni violente, care se abat fără milă peste natură şi peste oameni.

Nu a fost niciodată uşoară viaţa la Bilbor. În vremurile trecute, satul era aproape rupt de lume datorită lipsei totale a mijloacelor de transport, reduse la căruţe, vara, ori la sanie, iarna. Iar cea mai apropiată localitate, de unde se mai putea procura câte ceva era Topliţa, la 26 de kilometri! Acum este o altă realitate impusă de noile coordonate ale vieţii contemporane, care nu poate fi comparată cu cea existentă în urmă cu o jumătate de veac. Este destul să amintesc că au apărut, răspândite în toată comuna, magazine cu produse alimentare şi cu alte produse necesare vieţii şi activităţii sătenilor; că aproape în fiecare din cele peste opt sute de gospodării există câte o maşină, dacă nu chiar două; că legătura cu lumea înconjurătoare se face pe DJ 174/A, modernizat.

Cu toate acestea nu este nici acum uşoară viaţa la Bilbor. Existenţa bilborenilor a fost şi a rămas grea, fiind strâns legată de munţii care înconjoară satul. Pădurăritul a fost dintoteauna una dintre ocupaţiile de bază ale oamenilor de la munte. Pădurile munţilor au constituit sursa principală de câştigare a banilor. Acum pădurile s-au subţiat de tot. Munţii au rămas văduviţi de falnicele păduri de molizi, pini şi brazi. Înălţimile Harlagiei, Vămanului, Alunişului Mare şi Alunişelului, Măgurei, Siglei, Obcinei Călimanilor şi altele, care înconjură Bilborul, ca nişte ziduri ale unei fabuloase cetăţi, au rămas golaşe. Şacalii pădurilor nu s-au dat plecaţi din ele până nu le-au pus la pământ. Acum, noi toţi tragem ponoasele: zile în care razele soarelui sunt fierbinţi, precum flăcările iadului, de nesuportat, urmate de altele în care ploile nu mai sunt ploi, ci adevărate potopuri ce se revarsă, măturând totul în calea lor. Odată cu dispariţia pădurilor, a dispărut una dintre sursele importante de existenţă ale bilborenilor: pădurăritul. A mai rămas cea de a doua: creşterea animalelor. Unii se miră că la Bilbor mai există încă un număr atât de mare de animale, mai ales cornute mari, aproape 3.000! Ceea ce înseamnă o medie de trei vite la o gospodărie! Nu trebuie să ne mirăm deloc. Oamenii încearcă să supravieţuiască prin unica sursă ce le-a mai rămas: carnea şi laptele. Să nu credeţi însă că le este uşor. Mai ales că şi aici, în zootehnie, a apărut şleahta mafioţilor, ca şi în păduri. Marile unităţi de prelucrare a laptelui, precum cea de la Remetea, au fost falimentate! Unde să-şi valorifice laptele obţinut de la vacile lor, bilborenii? Noroc că vin maşini de colectare a laptelui tocmai de peste munţi, din Neamţ, ori din Bistriţa-Năsăud! Şi bine că mai vin fiindcă, odată, cândva, s-a lansat zvonul că laptele din Bilbor nu ar fi ecologic! De fapt, la un moment dat, tot laptele românesc nu mai era ecologic! Tot ,,opera” mafiei importatorilor, pentru care nimic din ce se produce în România nu este ,,ecologic”!

Însă creşterea animalelor este o treabă grea. Numai cei ce o cunosc şi, mai ales, cei ce o practică, ştiu acest lucru. Zootehnia este un fel de ,,furnal cu foc continuu” al agriculturii! Nu cunoaşte nici zile libere, cu atât mai puţin concediu de odihnă. Fie vară, fie iarnă. De altfel, ţăranii – acei mulţi de altădată, cărora le datorăm, în bună măsură, fiinţa noastră naţională, dar şi cei de astăzi, puţini, atâţia câţi au mai rămas! – au fost şi sunt cei care nu au beneficiat niciodată de concediu de odihnă. Nu au avut cui să adreseze cererea! Şi nu s-au supărat, nici nu au făcut greve!

Bilborul dispune însă de condiţii naturale minunate pentru dezvoltarea unui agroturism montan, care ar contribui atât la dezvoltarea localităţii, cât şi la ridicarea nivelului de viaţă a locuitorilor. Este însă nevoie de căi de comunicaţie moderne. Deocamdată însă Bilborul e o ,,fundătură”. Singura cale de acces este DN 15, iar apoi DJ 174/A. Acesta se termină însă în localitate. Continuarea acestuia cu DJ 174/C, peste Munţii Bistriţei, prin pasul Iuteş-Vămanu, spre a se face legătura cu judeţul Suceava, a fost discutată, cu ani în urmă, de preşedinţii consiliilor judeţene vecine, Gheorghe Flutur şi Borboly Csaba, care s-au întâlnit la hotarul dintre Harghita şi Suceava. Au discutat degeaba, fiindcă nu s-a întâmplat nimic, cu toate că au trecut de atunci câţiva ani.

Se părea că această idee, de a uni cele două judeţe şi totodată de a face o legătură rutieră modernă peste Munţii Bistriţei între nord-estul Ardealului şi Bucovina a murit înainte de a se naşte! Cu toate că nimeni nu poate pricepe de ce s-a renunţat atât de uşor la ea, ştiindu-se că prin realizarea acesteia distanţa dintre municipiul Topliţa şi oraşul Vatra Dornei s-ar reduce cu peste 100 de km. Faţă de actuala legătură pe DN 15, apoi pe Valea Bistriţei (180 de km!).

Însă spre sfârşitul anului trecut, spre surprinderea tuturor, în ziarul Informaţia Harghitei nr. 6433, din 11 decembrie 2018, pe prima pagină apărea un titlu, cu litere mari: ,,Fonduri Regio pentru asfaltarea drumului de la Bilbor până la intrarea în judeţul Suceava”. Titlul ,,bombă” continua cu textul: ,,Săptămâna trecută la sediul Agenţiei pentru Dezvoltare Regională (ADR) Centru a fost semnat contractul de finanţare pentru modernizarea DJ 174/A – Bilbor (km 20-23+423) – DJ 174/C (limita cu judeţul Suceava, km 5 – 1+197) (…). Peste 6 kilometri de drum judeţean din localitatea Bilbor, judeţul Harghita, până la limita cu judeţul Suceava, vor fi modernizaţi cu un buget de 7,86 milioane lei, lucrările fiind estimate a se finaliza până în 30 octombrie 2019”. Se preciza în continuare că ,,fondurile necesare lucrărilor vor fi asigurate prin programul derulat la nivel regional de ADR Centru (POR 2014-2020, Axa Prioritară 6.1), valoarea totală fiind de 7.867.145,26 lei. Din această sumă, 7.709.802,35 (98 la sută) lei vor constitui finanţarea nerambursabilă alocată de MDRAP, restul fiind cofinanţarea adusă de beneficiarii proiectului: Consiliul Judeţean Harghita şi Primăriile Topliţa şi Bilbor”.

Aţi reţinut, stimaţi cititori că ,,lucrările fiind estimate a se finaliza până la 30 octombrie 2019”. Suntem la începutul lunii octombrie 2019. Deci la sfârşitul acestei luni ar trebui să se circule pe noul drum modernizat ce ar lega Ardealul de Bucovina. Credeţi cumva că s-a mişcat ceva? Vă înşelaţi! Totul este aşa cum a fost în decembrie 2018, atunci când a apărut ştirea. Însă nu trebuie să ne mirăm, fiindcă lucrurile se puteau prevedea încă de atunci. Pentru că, după numai o lună şi ceva, în acelaşi ziar, Informaţia Harghitei, nr. 6449 din 29 ianuarie 2019, apărea, tot pe prima pagină, dar cu litere mai mărunte, o ştire ,,preventivă”, care ne anunţa că ,,Lucrările de reabilitare a drumului judeţean care face legătura cu judeţul Suceava ar putea fi amânate din cauza constructorului”. (…). ,,Însă deja apar semne de întrebare legate de începerea lucrărilor, pentru că firma care a câştigat licitaţia doreşte un alt preţ”. Întrebat, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita a confirmat că aşa este, fiindcă firma care a câştigat, ‹caută chichiţe ca să nu poată fi obligată să înceapă lucrarea›! (…) Dacă în primăvară nu vor demara lucrările, atunci contractul va fi reziliat şi se va ajunge la proces”, a concluzionat Borboly Csaba. Şi am rămas până azi cu concluzia! Poate totuşi în primăvara viitoare, domnul preşedinte ne va informa cum s-a terminat procesul. Iar în cea a anului 2021, ne va spune în care primăvară vor demara lucrările.

O întrebare se impune totuşi: oare chiar are cineva interes să saboteze această lucrare, nu de interes local, ci de interes naţional? Fiindcă de ea nu ar beneficia doar localnicii, sau cei din comunele vecine, ci locuitorii întregii ţări, ţinându-se seama de dezvoltarea continuă a turismului. Numai în această vară zeci de maşini purtând numere de înmatriculare de pe tot cuprinsul ţării au făcut calea întoarsă de la Bilbor, după ce au aflat că nu pot trece, peste munte, la Vatra Dornei. Câţi ori fost cei ce doreau să treacă în sens invers cine să-i mai ştie…

Ilie ŞANDRU

Comentarii:

comentarii