Centenarul marilor bătălii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz – 1917-2017

noiembrie 1, 2017 in Societate

Corul ASTRA Harghita le-a cântat eroilor care-şi petrec eternitatea în cele 163 de cripte ale Monumentului de la Mărăşeşti

Ştim: unii se duc în Seycheles, Bora-Bora, Hawaii, Caraibe, Antigua sau Elunda; în Maldive, la Veneţia, în insulele greceşti. Alţii la vilele proprietate personală din Brazilia sau Monaco. O parte din membrii Despărţământului ASTRA Covasna-Harghita nu s-au dus la nici una din aceste locaţii, cum eronat şi incorect se spune de către generaţia Facebook: au mers în schimb acolo unde ar trebui să meargă fiecare român cel puţin o dată în viaţă – şi cu atât mai mult la centenarul marilor bătălii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz: la Mausoleul Eroilor.

Pentru cei care n-au ajuns niciodată pe-acolo şi îl ştiu doar din ilustrate, Mausoleul pare un obiectiv banal. Nu-i deloc aşa: este cel mai spectaculos monument de acest tip din Europa de Est, construcţia întinzându-se pe o arie de 1.600 de metri pătraţi şi se termină la înălţimea de 30 de metri cu Cupola Gloriei, în formă de con în trepte, deasupra căreia tronează o cruce din piatră. Mausoleul Eroilor de la Mărăşeşti impune un respect atât de mare, încât se zice că însuşi Adolf Hitler, în momentul în care aviaţia aliaţilor bombarda Valea Prahovei şi ameninţa Moldova, i-ar fi cerut mareşalului Antonescu să trimită la Mărăşeşti două subunităţi de antiaeriană care să apere monumentul (paradoxal, construit tocmai pentru a marca o mare înfrângere germană!).

Istoria e directă şi crâncenă, nu are volutele înşelătoare ale propagandei politice: în cele 163 de cripte din cele 18 culoare ale monumentului îşi dorm somnul de veci 5.073 de ostaşi. Eroismul nu e o vorbă de clacă a celor care n-au făcut niciodată nimic pentru România, eroismul e sânge şi oase, sute de mii de văduve şi orfani, înseamnă mii de părinţi care au împietrit în istorie cu lacrimile pe obraji; înseamnă 29 de zile de lupte, din care 19 fără nici un minut de întrerupere, sub un foc de artilerie atât de puternic încât pădurea din spatele Mausoleului a dispărut pentru totdeauna. 61 de atacuri germane au oprit românii prin riposte ofensive, tocmai în zilele în care armata rusă era în disoluţie din pricina frământărilor prerevoluţionare; alcătuită majoritar din muncitori, aceştia îşi împuşcau ofiţerii şi părăseau frontul, iar în drumul spre est jafurile şi abuzurile erau nenumărate, preciza ghidul muzeului. Foarte decis, generalul Christescu, care a elaborat planurile luptelor de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, a tras asupra formaţiunilor ruse anarhice, şi pentru că i-a declarat oficial trădători, după mari presiuni ale ruşilor a fost schimbat la comanda Armatei I cu generalul Eremia Gigorescu, autorul devizei Pe aici nu se trece!

De remarcat este că, pe când era locotenent, celebrul Erwin Rommel a luptat în zonă şi a fost rănit la Oituz; cel supranumit vulpea deşertului a devenit general şi ulterior feldmareşal, fiind considerat unul din cei mai străluciţi comandanţi germani.

Victoria de la Mărăşeşti a fost cea mai importantă de pe frontul românesc în anul 1917 şi una dintre cele mai importante din Primul Război Mondial împotriva Armatelor Puterilor Centrale, alături de cele de la Marna şi Verdun. „Bravura ofiţerilor şi ostaşilor români atrage admiraţia tuturor armatelor aliate şi cărora duşmanii le aduc omagiile lor”, îi telegrafia lui Eremia Grigorescu generalul Berthelot, iar primul-ministru britanic, Lloyd George, declara: „Românii s-au luptat cu succes şi chiar germanii s-au mirat de această rezistenţă eroică”. Primul-ministru al Franţei, Georges Clemenceau, arăta: „Sunt fericit să vă trimit expresia întregii noastre admiraţii la înalta valoare a trupelor române”.

Pe Culoarul Cavalerilor, alături de maiorul mitralior Grigore Ignat sau locotenentul Gabriel Pruncu, se află şi mormântul Mariucăi Zaharia, copilul-erou de 12 ani care a furnizat armatei, din nucul aflat în spatele casei sale, date despre înaintarea adversarilor şi care a fost doborâtă de glonţul unui lunetist neamţ.

Un moment emoţionant până la lacrimi al excursiei a fost acela în care corul Astra Harghita a intonat spontan Imnul Eroilor în acustica ce-şi dă fiori din Cupola Gloriei…

Pentru impresionantul Mausoleu de la Mărăşeşti, statul român n-a cheltuit nici un bănuţ, a fost ridicat exclusiv din donaţii. Iniţiativa a aparţinut Societăţii Naţionale a Femeilor Ortodoxe Române şi principesei Alexandra Grigore Cantacuzino, cea mai mare contribuţie având-o boierul local Negropontes, care a donat 20 de hectare de vie şi 30.000 de lei aur, pe vremea când leul românesc era egal cu un gram de aur sau 3 dolari americani. Absolut totul s-a făcut manual – excavări, fundaţii, tăierea, şlefuirea şi clădirea pietrei – şi din materiale indigene, cu excepţia plăcii de cinstire, al cărei text e scris pe o mare bucată din marmură de Carrara.

În anul 1919 s-a anunţat un concurs pentru arhitecţi, prezidat de Regina Maria. Proiectul câştigător, avându-i ca autori pe arhitecţii Constantin Pomponiu şi George Cristinel, înfăţişa o impresionantă catedrală înaltă de 45 de metri. Cum materializarea proiectului ar fi costat enorm, au fost necesare nu mai puţin de 11 reproiectări. Ansamblul cuprinde şi un muzeu, precum şi un ansamblu statuar care-i prezintă pe liderii militari ai războiului reîntregirii. Sculptorii Ion Jalea şi Cornel Medrea au realizat basoreliefurile exterioare cu scenele eroice de pe cupolă, în timp ce Eduard Săulescu a pictat frescele de pe Cupola Gloriei.

Monumentul a fost inaugurat la 18 septembrie 1938, de către regele Carol al II-lea. Este de remarcat că, în pofida „obiceiurilor” sale, statul comunist n-a făcut nici o intervenţie asupra monumentului, toate simbolurile, fie că erau regale sau religioase, au rămas cele originale până în ziua de astăzi. (M. Groza)