Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

Centenarul Marii Uniri: Eroii nu mor niciodată | Informația Harghitei - jurnal independent
vineri , 29 martie 2024
Home » Societate » Centenarul Marii Uniri: Eroii nu mor niciodată
Centenarul Marii Uniri: Eroii nu mor niciodată

Centenarul Marii Uniri: Eroii nu mor niciodată

Dacă treceţi prin Călimani primăvara sau toamna, veţi da de luminişuri pline de brânduşe înflorite. Pe covorul de flori liliachii poate veţi avea ocazia să găsiţi şi unele de culoare albă, rare. Se zice în popor că brânduşele albe cresc acolo unde a căzut câte un tânăr fecior, iar ele ar fi pana lor de mire. Căci obiceiul pământului era, şi poate încă mai este, ca feciorii sau fetele care s-au prăpădit prea devreme, să fie gătiţi pentru ultimul drum cu haine de mire ori de mireasă

Vă dezvăluim, astăzi, o nouă poveste, despre o iubire care dăinuie războiului, avându-şi originile la începutul Primului Război Mondial.

Colonelul în rezervă Ştefan Teslovan ne spune că povestea a aflat-o într-o zi de toamnă, când drumurile l-au purtat la Fundata, localitate situată la cea mai mare altitudine din România (1.360 de metri), între Bran şi Moeciu, străjuită de culmile semeţe ale Bucegilor şi Pietrei Craiului.

„Culesesem un mănunchi de margarete dintr-o poiană din apropiere şi m-am oprit la monumentul ridicat în amintirea locotenent-colonelului Gheorghe Poenaru-Bordea, comandantul pichetului de grăniceri care, în urmă cu 100 de ani, patrula între Munţii Piatra Craiului şi Bucegi, primul ofiţer român care a căzut în cele dintâi operaţii militare pe care Armata Română le-a dus pe graniţa fostului Imperiu Austro-Ungar, în Primul Război Mondial. În timp ce mă reculegeam la mormântul său, am auzit un glas în spatele meu: – Sunteţi străin, aşa-i? M-am întors şi am văzut o femeie înaltă, trecută bine de 60 de ani, zveltă şi îmbrăcată în straie populare, cusute cu negru. Urmele trecătoarei frumuseţi se vedeau încă pe faţa-i îmbujorată de aerul rece al toamnei. I-am spus că nu sunt de pe-aici, ci mai de departe, de la poalele altor munţi, la fel de frumoşi, de la poalele Călimanilor.  – Cum, m-a întrebat, de la poalele Călimanilor? Am simţit emoţie în glasul ei şi am întrebat-o: – Doar n-oi fi de pe-acolo? Nu, nu, a rostit femeia, ca un bocet prelung şi apoi m-a întrebat dacă mă grăbesc, iar eu i-am răspuns că nu mă zoreşte nimeni. M-a îndemnat să mă aşez pe o piatră, în apropierea monumentului în formă de cruce şi am început să discutăm”, istoriseşte colonelul Teslovan.

 Povestea de dragoste a Nanei şi a grănicerului Ştefănuţ, povestită de Brânduşa

„Vezi dumneata vârful acela mare, pe care creşte un fag secular? De la fag mai încolo era graniţa între România şi Austro-Ungaria, iar mai către Muscel, la Giuvala, era Vama. Pământul pe care se înalţă fagul era al bunicului meu, jumătate din el în România şi jumătate în fosta Monarhie Dunăreană. În 1915, prin luna mai, mama mea, pe care toată lumea din sat o ştia de Nana, a trecut, într-o zi, graniţa, să aducă acasă mieii, care trecuseră dincolo, neştiind că acolo nu era voie, numai cu permis de trecere. Nana era o zvârlugă de fată, cu ochi albaştri ca cerul, cu cosiţe şatene spre bălai, care purta tot timpul o cămaşă înflorată cu toate florile poienelor de unde se trăgea. La întoarcere, în dreptul fagului a fost oprită de un grănicer, soldat român pe nume Ştefănuţ, ce se trăgea din zona Novacilor: – Tu de unde Dumnezeu ai apărut, copilă? – Iată, de colo, de pe răzor, i-a răspuns ea, mândră. M-am dus după mieii lu’ tătuca!Ei, zise soldatul, cred c-ai încurcat-o. Ce crezi, că pe-aici te plimbi cum vrei? Şi cu un gest blând a prins-o de mâna stângă: Nu pleci de-aici până nu îmi zici cum te cheamă! – Nana mă cheamă, a spus fata îmbufnată, acum mă laşi? – Dacă plăteşti, îi spuse grănicerul – iar ca plată, să mă săruţi aici, pe obrazul drept. Şi fata s-a întins, sfioasă, să-l sărute pe obraz, dar el şi-a sucit iute capul şi a sărutat-o pe buzele fragede şi roşii ca frăguţele. S-a smucit Nana şi a fugit spre poiana înflorită, auzindu-l pe grănicer strigând în urma ei: – Dacă ţi-a fost pe plac, mă găseşti mâine, pe astă vreme, tot aici! Şi de-atunci, cei doi tineri, Nana şi Ştefănuţ, s-au văzut zi de zi, la scăpătat, sub fagul maiestuos. Povestea de dragoste dintre ei s-a înfiripat pe neştiute şi a devenit tot mai puternică.

Şi a venit seara de 14 august 1916, când a avut loc prima operaţie militară a trupelor române din Primul Război Mondial, neutralizarea pichetului de la punctul de vamă austro-ungară Giuvala, soldată cu ocuparea acestui obiectiv. Acolo a căzut locotenent-colonelul Gheorghe Poenaru-Bordea, primul ofiţer român în războiul pentru reîntregirea neamului, împreună cu 33 de soldaţi români din subunitatea condusă de el. Soldaţii supravieţuitori au fost realocaţi la alte unităţi, iar Ştefănuţ a ajuns în corpul de armată din nord, care avea să opereze în zona Bucovinei. Ulterior, tânărul a fost trimis în Detaşamentul „Călimani”, care a cucerit Vârful Pietrosul Călimanilor, situat la 2.100 de metri altitudine. La scurt timp, detaşamentul a atacat inamicul peste Poiana Drăguşului, prin Poiana Răchitişului, la Deluţ şi Gura Lomaşului, iar în această înfruntare a pierit dragostea Nanei, Ştefănuţ. Era spre toamnă şi zariştile erau pline de brânduşe, când l-au găsit într-o poieniţă de sub iezerul Călimanilor. Şi sub el, brânduşele crescuseră albe”, a evocat femeia.

„La despărţire”, ne mai spune colonelul Teslovan, „am întrebat-o pe femeie: – Cum vă numiţi? Şi mi-a spus: – Brânduşa. De atunci nu am mai văzut-o, niciodată.

A trecut ceva vreme de atunci şi într-o primăvară, pe când hoinăream pe crestele Călimanilor, pentru a asculta cântecul de dragoste al cocoşilor de munte, într-un luminiş de sub iezerul Călimanilor am găsit un mănunchi de brânduşe albe, ca o pană de mire. Că o fi fost a celui din povestea mea, sau a altuia, las la latitudinea fiecărui cititor”, a conchis colonelul în rezervă Ştefan Teslovan.

Poveste relatată de colonelul în rezervă Ştefan TESLOVAN,

consemnată de DANIELA MEZEY

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.