Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

Centenar: Troiţă în amintirea eroilor care s-au jertfit pentru România Mare | Informația Harghitei - jurnal independent
joi , 28 martie 2024
Home » Societate » Centenar: Troiţă în amintirea eroilor care s-au jertfit pentru România Mare
Centenar: Troiţă în amintirea eroilor care s-au jertfit pentru România Mare
edf

Centenar: Troiţă în amintirea eroilor care s-au jertfit pentru România Mare

„Ce faci, om bun? – Mă urc, încet, în Călimani, împreună cu câţiva oameni dragi şi cu un preot, să sfinţim o troiţă ridicată întru veşnică pomenire şi aducere aminte a celor 771 de eroi ai neamului, care s-au jertfit pentru făurirea României Mari” (col. în rezervă Ştefan Teslovan)

De mult îl bate gândul pe colonelul Teslovan să ridice o troiţă şi nu oriunde, ci la nici doi kilometri depărtare de locul unde trupele române au trecut linia de demarcaţie a fostului Imperiu Austro-Ungar pentru eliberarea Ardealului; lângă un izvor, ca oricine trece pe acolo să-şi astâmpere setea, să-şi facă o cruce şi să se roage pentru sufletele celor care s-au dus la război şi nu s-au mai întors.

„E o aspiraţie mai veche de-a lui Ştefan, de mult îşi doreşte ca la izvorul din Călimani să rămână urme ale eroismului ostaşilor şi un semn că sacrificiul lor nu a fost uitat. Şi-a dedicat mult timp acestei dorinţe şi chiar şi-a luat angajamentul ca în Anul Centenar să ridice troiţa”, povesteşte Adreana Teslovan, soţia colonelului în rezervă. Şi a făcut-o, pe cheltuiala familiei.

Marţi, colonelul Teslovan, împreună cu fratele lui şi câţiva prieteni, au urcat în Masivul Călimani, la o altitudine de peste 1.600 de metri, până la Deluţ şi au aşezat troiţa la răscruce de drumuri nevăzute, după obiceiul străbun. Acolo au murit în timpul luptelor din Primul Război Mondial 771 de ostaşi români, iar osemintele lor au fost adăpostite în Mausoleul de la Secu-Topliţa, ridicat în 1925 de Primul Patriarh al României, Elie Miron Cristea. „Ostaşi eroi din vechiul regat! Binecuvântată a fost clipa în care aţi trecut în Ardealul fraţilor voştri, dezrobindu-i prin jertfa voastră de mucenici. Recunoştinţa tuturor v-a aşezat spre vecinică odihnă în acest loc de cinste, drept neuitate pilde ale iubirii de neam şi de ţară pentru cei de azi şi din viitor. Ardealul vi să-nchină!”, a pus să fie scris, pe frontispiciu, primul patriarh al creştinismului ortodox românesc.

De sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, mai marii voievozi ai cetelor cereşti, colonelul Ştefan Teslovan, împreună cu soţia, familia fratelui şi familia Avarvarei din Moglăneşti, toţi în straiele populare ale moşilor şi strămoşilor lor, părintele Ghenadie de la Schitul Tuturor Sfinţilor de la Gura Izvorului – Secu, cărora li s-a alăturat preşedintele Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Harghita, Ilie Mohora, au urcat din nou la Deluţ, să sfinţească troiţa şi să-i pomenească pe eroii neamului. Căci „nimic mai potrivit să-i pomeneşti în rugăciunea Bisericii pe cei adormiţi, care deja au aflat semnificaţia vieţii şi a morţii, chiar în ziua celor doi vestitori ai tainelor cereşti”, spun învăţăturile bisericeşti.

„Eroii nu mor niciodată, ei vor rămâne mereu în amintirea celor care îi respectă şi în amintirea celor dragi, pe care i-au lăsat acasă şi care i-au aşteptat, iar ei n-au mai venit, niciodată. Acolo, la poalele Călimanilor, au murit o grămadă de feciori, fiecare, probabil, cu dorul de casă în suflet, sau cu setea în suflet, cine ştie ce imagine a avut fiecare înaintea ochilor când şi-a dat sfârşitul. Războiul nu cosmetizează şi nu înfrumuseţează oamenii, din contră, faţa războiului este urâtă şi întunecată. Mi se pare normal şi firesc ca cineva să se mai gândească la cei care au murit atunci şi de aceea am vrut să ridic troiţa aceasta acolo, pe locul unde, probabil, mai bântuie, din când în când, câte un suflet şi caută o lingură de apă, lângă un izvor. Cine trece pe-acolo şi bea o cană de apă, vede şi troiţa, citeşte ce scrie pe ea şi probabil c-o zice ceva, dac-o zice. Cineva de sus ne vede”, a evocat colonelul Teslovan, cu gândul la bunii lui, care s-au pierdut printre cei dispăruţi în cele două conflagraţii mondiale, pentru totdeauna.

La miezul zilei, munţii au răsunat de sunetele tulnicelor, semn că părintele Ghenadie poate începe slujba de pomenire şi 771 de lumânări au fost aprinse, câte una pentru fiecare soldat care a murit acolo, în Primul Război Mondial. Puţinii prezenţi la slujba din creierii munţilor şi-au amintit fapte de vitejie şi au închinat un pahar de pălincă, lăsând câţiva picuri să se prelingă pe pământ. Apoi au luat-o, încetișor, la vale, unde au dat de pomană şi au gustat dintr-o tocană preparată în amintirea vitejilor cunoscuţi şi necunoscuţi.

„Avem idei, dar ne trebuie mult mai multe ca să putem porni cu adevărat tot ce trebuie făcut în judeţ pentru cinstirea memoriei eroilor neamului, indiferent de naţionalitate; eroii sunt eroi. Şi e bine când oamenii de bine se întâlnesc, peste tot”, a remarcat Adreana Teslovan, între altele şi vicepreşedinte al Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Harghita.

Câteva cuvinte pe care mi le-a spus colonelul Ştefan Teslovan îmi stăruie insistent în minte: „Să nu uiţi, Dana, niciodată, că oricine moare în pădure are o cruce la căpătâi, pentru că ultimele crengi ale fiecărui brad sunt în formă de cruce. Şi acolo era plin de brazi”.

Dumnezeu să ne odihnească eroii, iar nouă să ne dea ţinere de minte şi suficient respect, cât să ne amintim de ei, cinstindu-le memoria nu doar de două-trei ori pe an, la „zile mari” şi din obligaţie. Şi dacă natura a avut grijă să aibă câte o cruce, să nu lăsăm ca jertfa lor să fie uitată.

DANIELA MEZEY

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.