Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Interviu cu dr. ec. Székely Csaba-István, membru al Corpului Extern al Academiei de Ştiinţe din Ungaria, membru al Comisiei academice de la Cluj-Napoca
– Am dedus din masivul studiu al dumneavoastră, Istoria medicinei alternative, că sunteţi un susţinător şi cunoscător al terapiei holistice Reiki. E greu de concentrat vastul capitol dedicat acestei tehnici, dar să încercăm totuşi…
– Reiki este o terapie complementară ce nu face nici o discriminare între beneficiarii tratamentelor alternative pe criterii etnice, rasă, sex, apartenenţă cultică sau zonă geografică, este o tehnică universală de tratare şi s-a răspândit pe cale orală. (Re)inventatorul tratamentelor Reiki, dr. Mikao Usui, a fost educat în spiritul misionarismului şi a ajuns la un moment dat conducătorul şcolii creştine de băieţi a Universităţii „Dooshisha” din Tokio, dar opera sa stă sub influenţa cultului shinto şi a budismului japonez. Dr. Usui are meritul de a fi reconectat omenirea la cunoaşterea străveche, deoarece originea Reiki are o vechime de peste 2.500 de ani şi se regăseşte în practicile tibetane. Elemente Reiki se găsesc în învăţăturile secrete străvechi din Tibet, Nepal, India, China, Coreea şi Japonia. Inclusiv şcoala samurailor a avut o influenţă asupra conceptualizării sistemului. Iniţial, elemente spirituale proprii acestor metode se găseau şi în cultul creştin.
Reiki este o tehnică holistică, se ocupă în acelaşi timp de corpul fizic, de spirit şi de suflet, este o energie bio-electromagnetică, dar şi un stil de viaţă. Tratând gratuit persoanele dintr-un cartier sărac al oraşului Kyoto şi observând revenirea lor la starea de bolnavi cronici, dr. Usui a înţeles că nu există vindecare dacă pacientul nu-şi doreşte acest lucru şi că fiecare individ este răspunzător de propriul destin. Eşecul iniţial al dr. Usui a fost generat de neînţelegerea faptului că doar o tratare holistică totală (a corpului fizic, a sufletului şi a spiritului) poate aduce vindecarea.
Reiki se află în plină „expansiune” în lumea întreagă (şi) datorită uşurinţei aplicării: se cere doar concentrare, alocare de timp şi bune intenţii – evident pe lângă cunoştinţele de tehnică energetică aplicată. În Presbyterian Hospital din New York, în timpul operaţiilor pe cord deschis se acordă concomitent şi tratamente Reiki; în secţiile speciale ale Spitalului Universitar Ramon y Cajal din Madrid, 120 de voluntari Reiki acordă tratamente bolnavilor de cancer (leucemie şi limfom), inclusiv pentru diminuarea efectelor secundare ale chimioterapiei; în Anglia contemporană lucrează în spitale peste 2.000 de terapeuţi spirituali, ajutând pacienţii atunci când metodele medicinei clasice rămân ineficiente sau efectele medicamentelor trebuie accelerate; în Germania, mari şi celebre clinici promovează aceste categorii complementare de tratament, iar prof. Gerard Hunter, conducătorul Centrului Neuro-biologic şi al Cercetării de Prevenţie al Universităţii Göttingen este de părere că „…metodele de tratare spirituală, printre care şi Reiki, pot activa acele zone ale creierului care declanşează mecanismele autovindecătoare ale organismului”. Şeful Centrului de Terapia Durerii de la Clinica Universitară Berlin are doi maeştri Reiki în clinică. Şi înşirarea ar putea continua. Nu trebuie omis nici faptul că experienţe cu „energii libere” a făcut şi faimosul Nicola Tesla.
– Aveţi redate în carte şi câteva experienţe personale, cele privind timpul vizionar, termogeneza, dimensiunea aurei şi acţiunea creierului asupra durerii…
– La finele anului 1990, fără vreo documentare prealabilă şi fără a cunoaşte această concepţie, aplicând mâinile mele peste cele ale soţiei, din pură întâmplare, s-a declanşat rularea unor secvenţe de „film” din viaţa ei, dintr-o etapă în care nu ne cunoşteam încă. Mesajele informaţionale au succedat sub forma unei înlănţuiri de simboluri plasmatice, ce au permis ca printr-o „decodificare” automată să pot „citi” din viaţa ei. Repetarea acestei experienţe cu mai mulţi prieteni sau chiar necunoscuţi a confirmat că, din anumite considerente ce-mi sunt încă neclare, mi-a fost permis să fac incursiuni într-un spaţiu temporal pe care nu l-am ales, dar care mi-a fost „proiectat” cu un bagaj informaţional considerabil. Toate informaţiile „citite” au fost confirmate ca fiind reale de către subiecţii experimentelor.
Apoi, prin antrenarea mai multor persoane, am experimentat ridicarea nivelului indicatorului de căldură al unui termostat postat la 25 cm de mâinile îndreptate către el timp de 15 minute. Iniţiaţii Reiki au ridicat temperatura cu 2-3 grade C, iar neiniţiaţii în mecanismele energetice doar cu 1 grad C. Am asistat, de asemenea, la identificarea cu pendulul, pe o schiţă a locuinţei mele, a unei vine de apă astupată la sistematizările din anii ’60. Identificarea a fost realizată de către un maestru Reiki din Gyula (Ungaria), care n-a fost niciodată în România şi în Miercurea-Ciuc. Am constatat, de asemenea, în propria-mi locuinţă, că aura unui maestru tibetan are o extensie de 6 m, pe când eu, încă insuficient iniţiat în tehnici energetice, aveam o aură de „doar” 3,5 m. Asta în condiţiile în care în alte dăţi dimensiunea aurei mele era mai mică. Simpla prezenţă a unui expert a iradiat energii pozitive în jurul său, reîncărcând automat „bateriile energetice” ale asistenţei.
Am asistat, de asemenea, la un spectaculos efect placebo, derulat într-un cadru familial. În cazul unei migrene rebele şi nesoluţionate cu medicamentaţia obişnuită, un medic a administrat ser fiziologic, spunându-i pacientului-rudă că este o injecţie străină foarte scumpă şi singura fiolă păstrată pentru cazuri de extremă-urgenţă. După nu mult timp, durerea a dispărut complet. În situaţia relatată a acţionat creierul, nu „pseudo-medicamentul”. Iată cum omul este singura fiinţă de pe Pământ care îşi poate schimba viaţa prin forţa gândurilor şi a emoţiilor. Creierul „dinamizat” de mecanismele holistice ale sufletului şi spiritului este capabil să genereze adevărate minuni. Astăzi se studiază în SUA şi Japonia impactul pozitiv al rugăciunii asupra unor boli grave (tumori).
– În fine, am dedus din această operă că nu optaţi pentru renunţarea la intervenţiile medicinei clasice, aşa cum i-am auzit pe mulţi extremişti sau pe obsedaţii unei anumite terapii alternative, care consideră că medicina alopată trebuie abolită…
– Aşa cum am susţinut şi în corpul tratatului, sunt adeptul poziţionării Omului în centrul atenţiei medicului. Orice tratament care poate alina durerea şi reaşeza omul în postura în care a fost „proiectat” de divinitate – aceea de a fi sănătos – este bine venită. În acest sens, combinarea biomedicinei clasice, alopate, cu cea alternativă, complementară, sub egida unei medicini integrate, poate fi considerată de bun augur. Dar această opţiune trebuie formalizată, pusă într-un cadru legal şi profesional. Cred că medicii, cu bogata lor expertiză anatomo-patologică, pot deveni excelenţi vindecători prin integrarea în praxisul lor şi a tehnicilor alternative. Mai mult, totul devine posibil prin deschiderea largă a porţilor acceptanţei în faţa autocunoaşterii, autocontrolului şi al autovindecării.
– Este evident că materialul imens conţinut de volumul recent apărut nu poate fi cuprins într-un interviu, chiar dacă ne-am opri doar la sumarul cărţii. Ce credeţi că cititorii ar trebui neapărat să cunoască, iar eu nu v-am întrebat?
– Este greu să selectez şi să extrag o singură idee din multitudinea de informaţii reţinute în tratat. Totuşi, cred că ar trebui ca fiecare cititor să-şi pună întrebarea: De ce, în pofida evoluţiei medicinei şi al farmacologiei, categoriile de boli şi afecţiuni devin din ce în ce mai sofisticate, agresive şi crescute exponenţial şi de ce nu constatăm o diminuare spectaculoasă a numărului de bolnavi? Dacă cititorul va avea răbdarea să lectureze cele 715 de pagini ale lucrării, parcurgând istoria cultico-filosofică a Indiei, Chinei, Tibetului, Japoniei, Mesopotamiei, Egiptului, Israelului, Greciei şi nu numai, incidentă temei dezvoltate – atunci se vor putea apropia de găsirea unui răspuns la aceste întrebări.
– Oricât ar fi de cuprinzător, nici un tratat nu poate fi exhaustiv. Doresc să vă semnalez afirmaţiile lui Platon despre felul cum înţelegeau boala şi tratamentul medicii lui Zalmoxe într-un Dialog scris în tinereţe, Charmides. În dialog se vorbeşte despre spusele pe care i le-a adresat lui Socrate „unul din medicii lui Zalmoxis” în tabăra de oşti de la Potideea: „Zalmoxis, regele nostru, care e zeu, arată că, după cum nu trebuie să încercăm a vindeca ochii fără să vindecăm capul, ori capul fără să ţinem seama de trup, tot astfel nici trupul nu poate fi însănătoşit fără suflet. Aceasta e şi pricina pentru care medicii greci nu izbutesc să vindece cele mai multe boli: ei nu se ridică până la întregul de care ar trebui să se îngrijească, iar dacă acestuia nu-i merge bine, nici partea nu se poate însănătoşi. Şi toate de aici pornesc, îmi lămurea el, de la suflet: atât cele rele, cât şi cele bune ale trupului ori ale făpturii noastre depline, şi de aici se revarsă ele, aşa cum de la cap totul se răsfrânge asupra ochilor. Prin urmare, mai ales sufletul se cade îngrijit, dacă avem de gând să aducem la o bună stare atât capul, cât şi restul trupului. Iar sufletul, arăta el, se îngrijeşte cu anume descântece şi descântecele acestea nu sunt altceva decât rostirile frumoase. Din asemenea rostiri se iscă în suflete înţelepciunea; iar odată ce aceasta iese la iveală şi stăruie în noi, îi e lesne să deschidă calea sănătăţii şi către cap şi către trupul tot. (…) Şi tocmai aceasta e greşeala pe care o fac astăzi oamenii, urmă el, că încearcă să fie medici ai unei părţi numai, fără cealaltă”. Dacă mergem pe ideea că vindecarea holistică este construită pe realitatea existenţei unui corp fizic (forma) şi a unui corp spiritual (esenţa), iată că aveam aşa ceva acum 2.000 de ani aici, în Carpaţii noştri, iar sfatul dat medicilor greci de a nu desface trupul de suflet este cât se poate de actual pentru medicina alopată contemporană. Dumneavoastră, ca cercetător al fenomenului, ce părere aveţi?
– Asta este şi esenţa mesajelor inserate în carte. Pentru a pătrunde profunzimea acestor convingeri socratiene, noi trebuie să găsim adevărata noastră comoară interioară şi asta doar dacă înţelegem că trebuie să ajungem până la cele mai profunde răni ale sufletului. Dacă nu ne scufundăm în noi, atunci nu vom reuşi să ne deschidem în faţa Adevărului Spiritual. Dacă nu ne deschidem şi nu aducem la suprafaţă cele mai bine ascunse secrete – mari consumatoare de energie vitală – atunci ne construim propria noastră „seră a bolilor”. Noi trebuie să „dialogăm cu rănile noastre”, ca să înţelegem mesajele care ne pun în legătură directă cu noi înşine, ajutând să găsim soluţiile de vindecare profundă. Nemaifiind victimele propriilor noastre prejudecăţi se vor dechide alte şi alte perspective, mai echilibrate şi mai promiţătoare. În acest demers, holismul joacă un rol cardinal prin acceptarea şi a altor realităţi decât cele promovate de Descartes, spiritul fiind sursa şi originea materiei şi nu invers…
Interviu de M. GROZA
Volumul Istoria medicinei alternative editat în limba română se găseşte la librăria Bibliofil (str. Kossuth) din Miercurea-Ciuc
