Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Ce bine că eşti. Du-mă fericire în sus. Fiori prin mine umblă/Şi nu am trebuinţă/Te rog pe tine umbră/Să redevii fiinţă.
De-aş avea patru dromadere/N-aş mai visa hipopotami şi atunci… Prea multe păsări cardinale/printre iluzii se rotesc/Contaminând cu ascensoare/Misterul nostru pământesc.
Dacă Focul vânăt e gonit de vânt, dacă Ploua infernal, înseamnă că Desene frumoase stau pe pereţi şi că Uşa e veche, broasca-i nouă, Piaţa Romană, numărul 9.
Iar dacă În loc de-o inimă, în pieptul meu,/Probabil bunul Dumnezeu/Mi-a pus/Câteva sute e foarte sigur că …toate astea nu sunt basme. Şi tot ce spun nu sunt poveşti. Răspunde tu, şi tu, şi tu, de ştii! Răspunde-mi cine eşti.
După câţiva zeci de ani, unul dintre cei mai cunoscuţi cântăreţi de muzică folk ai ţării, Nicu Alifantis, a revenit în Miercurea-Ciuc, iar „vinovat” pentru reîntâlnirea cu publicul ciucan nu putea fi altcineva decât Ion Proca. Adică cel care în urmă cu mulţi ani punea umărul la organizarea unui festival de tradiţie în zonă, cel care nu demult îl aducea în depresiunea Ciucului pe Artan (Adrian Pleşca) cu formaţia sa Partizan, dar şi pe una dintre cele mai în vogă formaţii româneşti în prezent, Robin and the Backstabbers.
După 40 de ani de muzică, Nicu Alifantis a adus cu el, la Miercurea-Ciuc, o bună parte a Mozaic Tour, un turneu dedicat celor patru decenii de activitate. Recitalul găzduit de Şcoala Gimnazială „József Attila” – în a cărei sală de spectacole au fost aproape 300 de oameni – a început cu câteva piese mai vechi, cunoscute publicului ciucan: Ce bine că eşti, Balada blondelor iubiri, Balada dromaderelor sau Emoţie de toamnă. Dar au fost şi multe cântece care sunt legate de perioada adolescenţei, a copilăriei, de întâmplări din viaţa trăită de folkistul Nicu Alifantis. Aşa sunt, de exemplu, piesele Sagapo şi Cântic di sirminita. Amor e fogo e un cântec dedicat bunicului din partea tatălui său, un navigator, care nu a reuşit să ajungă în Portugalia. Cântic di sirminita, în schimb, este unul în aromână, creat în 2002 pentru bunica artistului. Iar Sagapo este în amintirea tatălui.
În afară de aceste două cântece, Nicu Alifantis a mai adus cu el încă câteva piese de pe ultimul său album, lansat anul trecut – „Mozaic”.
Finalul concertului de aproape două ore a aparţinut din nou vechiului – Piaţa Romană, Focul vânăt sau Ploaie în luna lui Marte, iar dintre melodiile lăsate pentru bis nu putea să lipsească Epilogul.
Dacă noi, sărmane umbre,/Cu ceva v-am supărat,/Tot ce aţi văzut aici/Voi să spuneţi că aţi visat.//Şi povestea plicticoasă/Că-i un vis să socotiţi,/Oameni buni nu ne-osândiţi,/O s-o facem mai frumoasă.//Şi acum, de-om scăpa/De ascuţite limbi tăioase/Şi de vorbe veninoase, Toate le vom îndrepta.//Puck nu este mincinos, Iar acuma „Noapte bună!”,/Întindeţi-mi toţi o mână,/„Sărut-mâna, doamnelor, noapte bună domnilor!”,/Vă vom răsplăti frumos.
Consemnare de LIVIU CÂMPEAN
