Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

Ce a fost mai întâi: oul sau găina? | Informația Harghitei - jurnal independent
joi , 28 martie 2024
Home » Opinii » Ce a fost mai întâi: oul sau găina?
Ce a fost mai întâi: oul sau găina?

Ce a fost mai întâi: oul sau găina?

  • Sau atunci când politicul se bagă unde nu trebuie

Este pentru al patrulea an la rând când, de Ziua Eroilor, la Cimitirul Internațional de la Valea Uzului au fost aprinse lumânări și au fost omagiați cei care au căzut în luptele din acea zonă. Și, ca de fiecare dată – e drept, acum parcă mult mai puțin – lumea stă cu privirea ațintită asupra acelui loc, tocmai pentru că din 2019 încoace a devenit un nou subiect de dispută inter-etnică.

Așadar, m-am înhămat la drum și am purces spre Valea Uzului. Și pentru că de fiecare dată arătăm devierile din atitudinea unei tabere atunci când este cazul, vom încerca să fim (cât putem) imparțiali și acum. Așadar…

Ce s-a întâmplat la Valea Uzului

De la început trebuie precizat că a fost liniște și pace, fără incidente, lumea prezentă acolo omagiindu-i pe eroi așa cum se cuvine. Și vom începe cu aspectele, să le zicem pozitive sau normale, lăsând la final părțile care, cel puțin pe mine, m-au dezamăgit. Au fost prezenți câteva sute de români veniți din multe județe ale țării, unii chiar de la 500 km depărtare. Au purtat cu ei steaguri și însemne tricolore ori alte simboluri ale istoriei neamului – așa cum a fost cazul unui banner uriaș care îi înfățișa pe cei trei revoluționari, Horea, Cloșca și Crișan.

Dintre oficialitățile prezente, îi amintesc pe Mihai Tîrnoveanu – președintele Asociației Calea Neamului și principalul organizator al acțiunii de la Valea Uzului; Toma Constantin – primarul orașului Dărmănești; George Simion – deputat din partea Alianței pentru Unirea Românilor; gen. (r) dr. Mircia Chelaru – deputat AUR; Dragoș Burghelea – președintele Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita, Mureș.

În cadrul discursului, Toma Constantin a mulțumit „fiecărui român, fiecărui suflet care a înțeles că aici, în Valea Uzului, s-au dat, poate, unele dintre cele mai crâncene bătălii, aici au murit frații noștri, aici s-au jertfit străbunii noștri (…) oameni simpli, care de cele mai multe ori nu aveau nici cele necesare”.

S-a oprit puțin și asupra eroilor despre care s-a aflat din arhivele Ministerului Apărării. Unul dintre ei era comandantul unui batalion și, într-o scrisoare, i-a scris mamei sale: Să nu-ți fie rușine mamă dacă fiul tău va muri, pentru că a murit demn, a murit la datorie, a murit făcând România asta mai mare decât credeți voi. După două zile de la aceste rânduri, a murit împușcat, puțin mai la deal de locul unde se află acum Cimitirul Internațional de la Valea Uzului.

În final, primarul orașului Dărmănești spunea că prezența oamenilor acolo, de Ziua Eroilor, „indiferent de ce spun unii sau alții, nu face altceva decât să arate că nația aceasta la nevoie se trezește și poate, din nou, să restabilească valorile nației noastre.

(…) Noi nu cerem ca cineva să ne dea voie să venim să ne susținem eroii noștri. Acest drept l-au câștigat ei, atunci când au făcut România Mare, atunci când s-au jertfit pentru ca noi, astăzi, să putem spune că trăim într-o Românie mare, frumoasă”.

În cadrul slujbei de pomenire a celor căzuți la datorie, preoții le-au și citit numele celor care au murit în luptele de acolo, iar oamenii au răspuns cu prezent. Gen. (r) Mircia Chelaru spunea că „astăzi s-a strigat prezent pentru că prezente sunt sufletele lor, spiritul lor, căci morți sunt cei despre care, în viață fiind și nefăcând nimic, nu vorbește nimeni. Vii în eternitate sunt cei plecați dintre noi, care prin jertfa lor fac să fie pomeniți întru veșnicie.

Este foarte ușor a muri, este foarte greu să alegi felul de a muri. Una este să mori în rușine și îngenuncheat și alta în verticalitate, în demnitatea acestui neam”.

George Simion a ținut să-i felicite pe cei de la Asociația Calea Neamului și societatea civilă pentru că, în ultimii 3 ani, au făcut un loc de pelerinaj la Cimitirul Internațional de la Valea Uzului. „Felicit administrația locală din Dărmănești, pentru că în urma celebrării Centenarului printre puținele lucruri adevărate care au rămas sunt aceste cruci care marchează prezența românească și soldații români care au osemintele aici”.

Acesta mai spunea că „nu trebuie să confiscăm politic cauza noastră. Cauza noastră va reuși în momentul în care nu voi fi singurul președinte de partid aici, ci toți președinții de partide din România vor fi prezenți aici, să-și cinstească eroii”.

În final, acesta a mai precizat că AUR va iniția săptămâna care vine un proiect de lege prin care cimitirul de la Valea Uzului să treacă în proprietatea statului român, prin Ministerul Apărării Naționale.

După discursuri, elevi din județul Covasna – de la Corul Avram Iancu, Valea Mare și Corul Florile Zagonului, din Zagon – și Lenuța Filip, din Bacău, au susținut un mic moment artistic, ce a cuprins recitări și cântece dedicate momentului.

La finalul după-amiezii, spre seară, oamenii au aprins lumânări la crucile amplasate la mormintele ostașilor români (cel puțin acolo unde se crede că sunt îngropați). Un gest de empatie a venit din partea unor oameni care au pus flori și la cruci care aveau înfășurate panglici în culorile drapelului Ungariei și al secuilor. În rest, restul cimitirului a rămas intact, nefiind dată jos nici o panglică (cel puțin nu intenționat), nefiind profanat nici un mormânt.

***

Acestea toate s-au încadrat într-o normalitate pe care o dorim cu toții, care să fie prezentă de fiecare dată când îi comemorăm pe înaintași – și indiferent dacă o facem noi sau cei cu care conviețuim.

Tot ca normalitate, acolo, de Ziua Eroilor, am văzut români care stăteau lângă monumente și cruci ornate cu panglici în culorile drapelului Ungariei și al secuilor și nici una nu a fot îndepărtată – de altfel, elocvente sunt și imaginile surprinse și pe care le puteți vedea pe pagina de Facebook a ziarului.

Din păcate…

Așa cum spuneam la început, voi încerca să rămân echidistant și să scot în evidență și câteva aspecte care mi-aș dori să fie cât mai puțin prezente (pentru că știm, nu vor dispărea de tot).

  • Și încep cu un moment petrecut înainte de debutul manifestărilor. Mihai Tîrnoveanu, alături de câțiva apropiați de ai lui, a acoperit două afișe informative aflate pe zidurile exterioare cimitirului cu autocolante în culorile drapelului României. Cele două afișe, aflate de o parte și de alta a porții, erau bilingve, în maghiară și română. Ar fi pus și pe celelalte două, inscripționate în limbile engleză și germană, dar, probabil, nu a mai avut. A argumentat prin faptul că acele afișe sunt amplasate ilegal, neavând aviz și că a pus tricolorul peste ținutul secuiesc.

Trebuie precizat faptul că în acele momente am auzit câțiva români care i-au reproșat lui Mihai Tîrnoveanu gestul făcut, că putea să pună autocolantele pe zid, în locurile libere.

Totuși, un alt autocolant l-a păstrat, punându-l pe interiorul zidului, peste o placă. Spunea că de fiecare, din 2019, când a venit de Ziua Eroilor la Valea Uzului, „în spatele preoților noștri ortodocși se află însemne străine, însemne străine ale celor care ne-au frânt oasele și i-au tras pe roată pe Horea, Cloșca și Crișan, însemnele celor care ne-au spânzurat, însemnele celor care ne-au ars, însemnele celor care au dărâmat cu târnăcopul biserici românești. Noi, astăzi, acele însemne nu le mai putem răbda, nu le dărâm cu târnăcopul așa cum au făcut ei cu bisericile noastre sfinte, dar le acoperim cu steagul tricolor românesc”.

La rândul lui, gen. (r) Mircia Chelaru spunea că „cea mai mare virtute a acestui popor este bunătatea. Noi știm să și iertăm, știm să iertăm celor care înțeleg iertarea noastră, nu celora care ne obrăznicesc și nici pe departe nu o să le dăm iertare celora care ne hulesc.

Foarte bine că sunt puși acolo toți (se referea la o placă comemorativă pe care sunt trecute numele unor soldați – n.a.). Este semn că cei care au vrut să treacă dincolo și-au găsit sfârșitul aici. Și vor sfârși de fiecare dată când vor încălca sau vor încerca să ne calce pământurile. Să stea drept mărturie, să și-i numere așa cu jelea lor ca să se învețe minte ca niciodată să nu mai râvnească la măreția, la demnitatea și la pământul neamului românesc. Aceasta este calea”.

  • Nu, domnilor Mihai Tîrnoveanu și Mircia Chelaru. Nu aceasta este calea. Ziceți că poporul român este, în primul rând, credincios și iertător. Ori, învățăturile lui Dumnezeu nu vorbesc despre răzbunare și despre amenințări.

Dacă ați fi vrut să dați cuiva o lecție, nu trebuia să puneți un tricolor peste afișe informative. Dacă acestea, prin informația prezentată, denaturează realitatea, atunci trebuia să faceți alte panouri informative, scrise tot în 4 limbi, și să le puneți pe ziduri, dar lângă celelalte. Așa, fiecare trecător putea să-și selecteze singur informația. Așa, ați fi dat dovadă de iertare și de bunătate, dar și de respect.

***

  • Cred că singura comemorare a eroilor la care sunt prezente steaguri ale României pe care stă scris numele unui partid este cea de la Cimitirul Internațional de la Valea Uzului.

***

În curtea cimitirului sunt amplasate 8 catarge pe care sunt arborate drapelele țărilor de origine a soldaților care se presupune că sunt înmormântați acolo, precum și cel al Uniunii Europene. Toate erau rupte, deteriorate de vreme (de ploi, ninsori și vânt).

În tot acest scandal izbucnit din 2019, până ce justiția se va pronunța definitiv, poate se trezește una dintre părți (fie comuna Sânmartin, fie orașul Dărmănești) să mai înlocuiască, din când în când, acele drapele.

***

  • Tot Mihai Tîrnoveanu spunea că Primăria orașului Dărmănești, în 2019, a reușit instaurarea caracterului inițial, cel de Cimitir Internațional, care a fost dobândit în anul 1927. Acum, dorește „să se termine cu birocrația, să se termine cu toate procesele și să se termine cu bine, căci dacă se vor termina cu rău și se va decide ca buldozerele să vină aici, să scoată crucile din cimitir, în calea buldozerelor vor sta 10.000 de români cu piepturile goale”.
  • Nu-mi doresc nici eu asta, dar din câte se știe deciziile instanței sunt obligatorii, chiar dacă în multe cazuri nu ne convin. Multe sentințe sunt date pe fond procedural și nu neapărat că așa s-a întâmplat; altele sunt emise pe dovezi prezentate în instanță. Iar dacă în instanță se va decide că acele cruci ridicate de Primăria orașului Dărmănești vor trebui demolate și lucrul chiar se va întâmpla, poate „vinovat” este și dosarul prezentat în instanță. Dar o incitare nicidecum nu poate fi soluția.

Apelând la aceasta, ați repeta scenariul din 2019, atunci când partea maghiară a fost incitată să meargă să apere cimitirul de români și acea zi a fost prezentată în presa națională ca o pată în conviețuirea inter-etnică. Sau poate sperați că dacă atunci românii au fost prezentați, inclusiv de cea mai mare parte a presei românești, ca fiind cea rea, și șovină, și plină de ură, acum să se învârtă roata?

***

Și uite așa, cu asemenea gesturi și discursuri, ajungem la întrebarea filozofilor antici: ce a fost mai întâi, oul sau găina?.

Pentru că la fel pare a fi și aici: reacții și contra-reacții. La atitudinea și discursurile unor etnici maghiari, apar atitudini și discursuri ale unor etnici români, după care vine din nou reacția din tabăra cealaltă. Însă mai știe careva cine a fost primul? Oul sau găina?

LIVIU C.

(arhivă foto)

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.