Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

Casa părăsită… | Informația Harghitei - jurnal independent
vineri , 29 martie 2024
Home » Sănătate » Casa părăsită…
Casa părăsită…

Casa părăsită…

Nu credeam că după o bună bucată de vreme voi reveni asupra unui subiect care, cu ani în urmă, aducea în atenţia cititorilor noştri o clădire frumoasă din oraşul Bălan, cu perspective reale de a deveni un modern Centru Regional Antidrog. Centru din care nu a rămas decât amintirea şi poate un proiect mort în faşă. Nu ştiu exact, dar pot să vă spun că, acum câteva zile, un cunoscut medic din municipiul reşedinţă de judeţ mi-a readus în memorie această poveste, „proiectând” pe un alt „ecran” o imagine posibilă a actualei clădiri părăsite, cândva o „casă” aflată în folosul sănătăţii…

Şi vorbesc despre imobilul în care a funcţionat Secţia exterioară a Spitalului Judeţean de Urgenţă (SJU) Miercurea-Ciuc, care, îmi spunea dr. Veress Albert, a aparţinut dintru început Ministerului Sănătăţii, pentru ca mai apoi să treacă în proprietatea Ministerului de Interne.

Poate că soarta acestei clădiri din Bălan nu m-ar fi preocupat acum, dacă ea nu s-ar împleti, măcar la modul teoretic, cu soarta unor persoane de vârsta a treia, care ajung de nu-şi mai pot asigura un nivel acceptabil de viaţă, dezvoltând, de la caz la caz, diferite forme de afecţiuni psihice, pentru a căror rezolvare e necesară implicarea medicilor de specialitate din cadrul Secţiei de Psihiatrie Miercurea-Ciuc. Sunt oameni singuri, ai căror copii au părăsit casa bătrânească pentru a putea asigura un trai decent propriilor familii, undeva departe de ţară, nemaiputându-se achita de obligaţiile lor faţă de părinţii care, de foarte multe ori, nu mai înţeleg sensul existenţei lor în această Lume…

Tocmai de aceea, crede dr. Veress, dacă spitalele închise în 2010 s-ar fi transformat, aşa cum s-a promis, în cămine pentru bătrâni, problema lor ar fi fost în mare măsură rezolvată la nivel naţional, pentru că, slavă Domnului, în Harghita nu a fost închis nici unul. Dar asta nu înseamnă că situaţia existentă la noi este mai roză decât prin alte părţi, de vreme ce, pentru a ajunge să internezi pe cineva la un de cămin de stat fie că accepţi să îngroşi rândurile listei de aşteptare, fie că ai nevoie de o sumă consistentă pentru a suporta cheltuielile dintr-un cămin care se autofinanţează.

Pentru cei care nu ştiu, voi reţine aici că în judeţul nostru există două cămine de stat, la Frumoasa şi Gheorgheni, câteva unităţi similare mai mici, aflate în administrarea unor ONG-uri sau culte şi mai multe case de plasament în jurul municipiului Odorheiu-Secuiesc.

Cu asta nu v-am spus însă totul, pentru că, potrivit interlocutorului meu, doctorul în ştiinţe medicale Veress Albert, o persoană în vârstă, singură şi sătulă de multe ori de viaţă poate ajunge la un cămin de stat doar dacă are un handicap, psihic în cazul de faţă, acordat doar pentru boli congenitale sau pentru boli care au debutat între 26 şi 35 de ani.

Din fericire, nu puţine au fost situaţiile în care, arăta doctorul Veress, comisiile de încadrare într-un grad de handicap au făcut şi fac anumite derogări de la această interdicţie, oferindu-le oamenilor un grad IV, care nu le dă şansa nici unui câştig financiar, dar le dă şansa plasării într-un astfel de centru.

Mâhnit, aşa cum numai un om care cunoaşte foarte bine problemele poate fi, medicul care a condus ani în şir Secţia de Psihiatrie a SJU Miercurea-Ciuc mi-a mai spus că dacă ar sta în puterile sale nu ar mai investi nici un leu în spitale, ar încuraja şi sprijini tratamentul în ambulatoriu, iar locaţiile în care acestea funcţionează le-ar transforma în unităţi de asistenţă socială pentru bătrânii şi copiii cu handicap psihic.

Cu precizarea că acest lucru viza în accepţiunea domnului din faţa mea doar activitatea ce ţine de specialitatea sa, voi arăta în treacăt faptul că la un cămin privat de pe teritoriul judeţului nostru cheltuielile care trebuie suportate pentru o persoană instituţionalizată se ridică la 1.000-1.500 lei/lună, şi voi poposi imaginar undeva, în Germania.

Acolo, din câte aveam să aflu de la interlocutorul meu, „există cartiere întregi cu terenuri de tenis, săli de sport, bazine de înot, piste de biciclete şi, evident, case de locuit, la care persoanele în vârstă se abonează din vreme, rezervându-şi un apartament. Când ele consideră că a venit momentul, îşi duc acolo tot ceea ce le leagă sufleteşte de un obiect sau altul, fără a uita albumul cu fotografiile celor dragi, îşi vând proprietatea şi se mută de acasă, „acasă”, plătind o anumită sumă ce rezultă din calculele făcute pentru o anumită perioadă. Aşa înţeleg ei să nu devină povară pentru copii şi aşa înţeleg copiii că părinţii lor au libertatea de a-şi ordona viaţa până la sfârşitul zilelor, după cum doresc!”.

Convins fiind că până vom ajunge şi noi să punem în practică modelul german va mai curge multă apă pe Mureş, doctorul Veress avansează următoarea propunere: dacă fostul imobil al Spitalului din Bălan, care se deteriorează pe zi ce trece, ar fi preluat de la Ministerul de Interne de către Ministerele Sănătăţii şi Muncii, am putea face acolo un cămin de stat pentru bătrâni, asemenea celui de la Frumoasa!

Supun atenţiei reprezentantului Guvernului în teritoriu această propunere, convinsă fiind la rându-mi de faptul că domnul Andrei Jean Adrian se va arăta, ca în atâtea alte rânduri, interesat de părerea unui specialist harghitean, şi închei prin a vă reaminti că, chiar şi în acest moment, în căminele de stat pentru bătrâni numărul persoanelor instituţionalizate depăşeşte numărul paturilor existente, iar listele de aşteptare se îngroaşă continuu.

***

Şi ca orice om plasat în afara sistemului, mă gândesc şi eu la soluţia oferită de experimentatul medic al Secţiei de Psihiatrie din municipiul reşedinţă de judeţ, şi mă întreb dacă nu cumva merită luată în seamă. Pentru că, până una-alta, să nu omitem că vorbim despre o „casă” părăsită a cărei sănătate, în condiţiile date, va avea mult de suferit!

Am zis şi eu, n-am dat cu parul…

ŞTEFANA DRĂGHICI

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.