Campioană la 76 de ani | Informația Harghitei - jurnal independent
vineri , 15 octombrie 2021
Home » Sport » Campioană la 76 de ani
Campioană la 76 de ani

Campioană la 76 de ani

La sfârşitul lunii trecute, în perioada 20-30 august, la Miercurea Ciuc s-a desfăşurat o nouă ediţie a Turneului Internaţional de Şah „Caissa”, în organizarea clubului cu acelaşi nume. Printre concurenţi s-a aflat o recentă campioană: Dorina Florea, care în această vară a câştigat Grupa D (rezervată jucătorilor cu rating Elo între 1.601-1.800) din cadrul Campionatului Mondial de şah pentru seniori (versiunea ACO). La 76 de ani, câţi are în prezent, performanţa ei este cu atât mai lăudabilă cu cât ea este nevăzătoare şi, pentru că în această grupă nu a fost nici o femeie, a fost nevoită să joace numai împotriva bărbaţilor.

Cele două informaţii despre Dorina Florea (succesul din această vară şi faptul că este nevăzătoare) au fost suficiente pentru a-i afla povestea.

A început târziu şahul

Încă de la începutul discuţiei, Dorina Florea spunea despre ea că nu este un şahist normal nici măcar printre amatori.

A început şahul târziu, după ce s-a angajat. După ce a absolvit Facultatea de Matematică, la Iaşi (cu media 10 la licenţă), a fost „aruncată” în domeniul informaticii. Aşa a ajuns, la aproape 31 de ani, să lucreze la Centrul teritorial de calcul de la Bacău. Acolo a avut şi primul contact cu şahul, pe vremea când nici nu ştia că este un sport. Colegii ei de atunci găsiseră prin depozite mai multe seturi de şah şi au început să joace. La început, Dorina se tot uita la ei, fiind curioasă de acest nou sport pe care-l descoperise deoarece „i se părea că se bazează pe logică, nu pe noroc”. Şi aşa a început să înveţe şahul.

La puţin timp au înfiinţat şi un club şi, fiind o condiţie ca în echipă să fie prezentă şi o femeie, i-au făcut şi ei o legitimaţie.

La puţin timp a participat şi la primul ei campionat. Iniţial nu dorea să participe, fiindu-i frică să nu se facă de ruşine, dar la insistenţele colegilor ei a acceptat provocarea. Era Campionatul Judeţean din Bacău. Îşi aduce aminte că încă nu învăţase toate regulile: nu ştia că poate face şi rocada mare, dar nici de mutarea „en passant” (luarea pionului în trecere), despre care aflase abia după un an.

Ajunsă la concurs, încă de început, îl rugase pe arbitru să o lase să joace fără să-şi noteze mutările. A jucat 11 partide, câştigându-le pe toate.

După ce s-a impus la turneul judeţean a ajuns în semifinale, unde a aflat de rocada mare. Povestea că habar nu avea de deschidere, aflând doar că trebuie să ocupe centrul tablei şi să-şi dezvolte cât mai repede caii. Spre surprinderea tuturor, a reuşit să câştige 4 partide, toate în faţa candidatelor de maestru.

Cu adevărat, şahul l-a învăţat la Timişoara. Era la începutul anilor ’80, când a fost chemată de un club din oraşul de pe Bega. A stat aproape 6 ani în Timişoara, unde zice că a învăţat să joace şah, dar a fost nevoită să se întoarcă în Bacău.

Evenimentele de la Revoluţie şi pierderea vederii

Când a început Revoluţia din 1989, Dorina Florea locuia în Bacău. În Timişoara avea prieteni, iar în Bucureşti rude. Pentru că toată ţara vorbea de Timişoara a încercat să-şi contacteze prietenii de acolo, dar telefoanele nu mai mergeau. Aşa că s-a hotărât să meargă la Bucureşti. „Am ajuns acolo şi le-am zis, mai în glumă, că eu am venit să vă chem să ieşiţi în stradă şi să faceţi şi voi revoluţie ca în Timişoara, ca să-i salvaţi pe ăia. Mă trezesc că după-amiaza toată lumea era la Universitate. Eram încă tânără şi m-am dus şi eu acolo. L-am cunoscut şi pe Petre Roman acolo, dar a dispărut când a început să fie periculoasă treaba”, povesteşte Dorina Florea.

Îşi aduce aminte că în timpul protestelor s-a dat inclusiv cu gaze şi alte substanţe, motiv pentru care are o bănuială că s-ar putea ca acel moment să fi contribuit la pierderea vederii. Dar nu este sigură, deoarece vederea şi-a pierdut-o după câţiva ani. „Era ceva mai ciudat ca glaucomul, nu ştiu motivul. Eu aveam şi ceva din naştere – m-am născut cu un ochi nevăzător şi la ochiul normal acum am o cataractă de protecţie, apărută după orbire”.

Şahul după orbire

Dorina Florea a dat primele norme de maestră naţională încă din anii ’80, aceasta fiind şi cea mai înaltă categorie pe care o avea când îşi pierduse vederea. După aceasta au trecut destui ani, timp în care nu a mai jucat şah. Nu mai figura nici în baza de date a federaţiei.

Apoi, în anul 2000, a aflat că şi şahiştii nevăzători practică în continuare acest sport. Astfel şi-a reluat activitatea şahistă şi a început să participe din nou la competiţii. În lipsa adversarelor juca numai cu băieţi, dar tot a reuşit să se impună.

Chiar dacă era legitimată la nevăzători, în 2003 a dorit să revină la şahul normal, deoarece atunci cele două categorii erau separate. La început juca mai mult de distracţie, dar cu timpul a început să ia câteva premii.

La tradiţionalul concurs de şah care se ţine pe litoralul Mării Negre, unde s-a clasat de mai multe ori pe podium, a participat până în 2012. Apoi, îşi aduce aminte că în 2013 sau 2014, din cauza unui arbitru, a decis să nu mai joace deloc acolo. În timpul unei partide a dat peste o piesă, dar a mutat o alta cu care şi dădu-se mat. Adversarul ei a insistat că trebuia să mute piesa iniţială, cea pe care o atinsese, dar după ce i-a spus că este nevăzătoare, a acceptat înfrângerea. Însă, arbitrul a intervenit şi a dat partidă pierdută pentru Dorina Florea, spunând că trebuia să mute piesa pe care pusese mâna.

După acest incident a mai jucat în 2016 la Campionatul Naţional de veterane, unde a luat iar locul 1. Astfel, în palmaresul ei se află două titluri de campioană naţională la veterane.

Partida de neuitat cu legenda Gaprindashvili

Primul Campionat Mondial de seniori la care a participat a fost în Republica Cehă, unde a ieşit pe locul 9.

Apoi a urmat Campionatul Mondial din Italia, în 2017. A fost un turneu care a început cu peripeţii: Dorina Florea îşi uitase legitimaţia acasă, iar Federaţia Română de Şah nu anunţase că ea este nevăzătoare. Totuşi, intrase în concurs. La începutul competiţiei, pentru că juca la una din mesele din spate, cu tabla specială pentru nevăzători, nu era băgată în seamă. Dar a început să câştige şi a intrat în lupta pentru medalii. Aşa a ajuns la masă cu Nona Gaprindashvili (jucătoare sovietică, prima femeie care a devenit mare maestru; de asemenea, a fost cea de-a 5-a campioană mondială).

Dorina Florea povesteşte că ceruse o asistentă care să-i spună mutările în engleză, iar rusoaica se supărase că nu i le spunea în rusă, abia atunci aflând că joacă cu un nevăzător. Nona Gaprindashvili s-a dus să semnaleze situaţia arbitrului. Cum Dorina îşi uitase legitimaţia acasă, iar federaţia nu înştiinţase forul internaţional că era nevăzătoare, până la urmă arbitra (care era tot din Rusia) a dat partidă pierdută. Şi aşa, Dorina Florea rata ocazia să termine partida cu Nona Gaprindashvili, una în care, spune, avea o poziţie care îi plăcea.

Apoi a jucat în Slovenia, unde a ieşit în primii 10, iar în Grecia a luat medalia de bronz.

Trebuie remarcat faptul că participă la aceste concursuri internaţionale pe cheltuiala proprie. Chiar dacă clubul la care este legitimată i-a spus că o va recompensa doar dacă se va clasa între primii 10 şahişti, doar după câteva turnee a acceptat să o şi premieze.

Un alt amănunt care trebuie precizat este că la aceste turnee internaţionale rezervate veteranilor este singura nevăzătoare care participă.

Cel mai recent turneu câştigat

De ceva vreme, după ce Asociaţia de nevăzători a vorbit cu Primăria Sectorului 4 (unde locuieşte, fiind stabilită în Bucureşti încă din anii ’90), Dorina Florea primeşte, pe lângă indemnizaţia lunară, încă 500 de lei/lună. Cu aceşti bani reuşeşte să-şi acopere participarea la turnee.

Anul trecut, din cauza pandemiei, nu a participat la nici un turneu, dar banii tot i-a primit. Astfel că acum, în 2021, îşi zicea că trebuie neapărat să meargă la un concurs pentru că poate va pierde acei bani.

Aşa a ajuns în Creta, unde, în perioada 11-20 iunie, s-a disputat Campionatul Mondial de şah pentru seniori, versiunea ACO.

ACO – Amateur Chess Organization a apărut, în urmă cu 9 ani, ca o alternativă la federaţia internaţională, fiind o organizaţie dedicată tuturor jucătorilor care au ratingul internaţional sub 2.400 de puncte (chiar şi marii maeştri internaţionali). Scopul ACO este de a le permite celor cu rating mai mic de 2.400 să participe la  competiţii internaţionale deoarece la Campionatul Mondial de amatori organizat sub egida FIDE pot participa doar cei care au sub 2.200 de puncte.

La Campionatul Mondial sunt mai multe grupe valorice, în funcţie de ratingul jucătorilor. În grupa valorică A, rezervată celor cu cel mai mare rating (2.201-2.400), a participat şi Biró Sándor, din Miercurea Ciuc, acesta clasându-se în final pe locul 3.

Grupa D a fost rezervată jucătorilor cu ratingul între 1.601 şi 1.800, aici situându-se şi Dorina Florea. A fost singura femeie la această categorie şi singura nevăzătoare.

Despre acest concurs povesteşte, cu modestie, că nu a fost unul „prea dificil”. „Au fost 13 adversari. Mă gândeam să nu ies pe ultimul loc şi mă tot chinuiam să adun puncte, când m-am trezit la un moment dat că eram pe primul loc”. Premiul în bani a fost de 150 de euro.

Jocul de şah pentru nevăzători

Pentru cei nefamiliarizaţi cu şahul pentru nevăzători am rugat-o să ne spună caracteristicile acestuia.

Tabla este una specială, care are orificii în care se aşează piesele ca să nu cadă. Pentru diferenţierea culorilor, piesele negre sunt în vârf ca un spin, în timp ce albele sunt netede la pipăit. Pătratele negre sunt mai ridicate, astfel încât şi acestea pot fi simţite la atingere.

Mutările se transmit verbal, fiecare jucător are tabla lui, iar ca să ştie ce poziţie are pot pipăi piesele.

LIVIU CÂMPEAN

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.