Calitatea apei Lacului Sfânta Ana s-a deteriorat vizibil | Informația Harghitei - jurnal independent
luni , 24 februarie 2020
Home » Agricultură/Ecologie » Calitatea apei Lacului Sfânta Ana s-a deteriorat vizibil
Calitatea apei Lacului Sfânta Ana s-a deteriorat vizibil

Calitatea apei Lacului Sfânta Ana s-a deteriorat vizibil

Specialiştii susţin că schimbările dramatice sunt cauzate de înmulţirea în masă a algelor, care au schimbat inclusiv culoarea apei în verde, şi de suprapopularea cu caras argintiu, o specie invazivă de peşti.

Dacă în urmă cu circa o lună şi jumătate specialiştii Serviciului Teritorial Harghita al Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate (ANANP) dădeau de înţeles că „se constată modificarea şi scăderea calităţii apei (Lacului Sfânta Ana – n.a.) şi tocmai din această cauză a fost restricţionat accesul şi scăldatul” în urmă cu doi ani, adăugând, totodată, că „nu putem să ne aşteptăm la apă perfectă, cristalină”, întrucât „calitatea apelor naturale nu este aceeaşi cu apa barajelor de acumulare”, acolo unde sunt peşti introduşi fie de „nu ştim cine”, fie de „raţele sălbatice de care se agaţă unele specii de peşti”, astăzi aflăm că singurul lac vulcanic din România, cunoscut pentru puritatea apei care, cândva, se apropia de aceea a apei distilate, colcăie de alge şi caraşi, iar calitatea apei s-a deteriorat atât de mult încât există motive de îngrijorare.

Potrivit cercetătorilor, deteriorarea calităţii apei şi schimbarea culorii albastre a lacului în verde se datorează mai multor factori, între care creşterea conţinutului de azot şi fosfor din apa lacului, care a favorizat înmulţirea algelor verzi, precum şi apariţiei şi înmulţirii carasului argintiu, care se hrăneşte cu animalele mici (zooplanctonul), consumatoare de alge.

În lac au existat alge, se pare, dintotdeauna, care deveneau vizibile vara, în lunile toride, când apa din zona malului căpăta o culoare brun-deschis, fără să afecteze claritatea acesteia şi culoarea albastră în care se reflecta azurul cerului.

„Până nu de mult, lacul era considerat unul dintre cele mai curate lacuri din ţară, însă în ultimul deceniu asistăm la eutrofizarea accentuată a lacului. (…) În ultimii 8 ani am prelevat probe de apă din lac de peste 50 de ori. Pe baza rezultatelor noastre putem afirma că în ultima perioadă algele s-au înmulţit din ce în ce mai mult şi astăzi asistăm la aşa numitul fenomen de înflorire a apei sau înflorire algală. Algele sunt elemente indispensabile ale unui ecosistem acvatic, însă înmulţirea lor excesivă duce la scăderea calităţii apei”, a explicat conferenţiarul universitar dr. Máthé István de la Universitatea Sapientia, Catedra de Bioinginerie din Miercurea Ciuc, care, începând din 2012, elaborează studii fizico-chimice, algologice şi microbiologice la Lacul Sfânta Ana.

La înmulţirea peste măsură a algelor au contribuit, potrivit cercetătorului, şi resturile de alimente lăsate de turişti, dejecţiile acestora fiind „o sursă însemnată de azot şi fosfor”, în perioada scăldatului „în zona de ştrand a lacului fiind evidenţiată şi ureea provenită de la cei care fac baie în lac”.

Cercetătorii susţin că pe la începutul anului 2010 a apărut şi s-a înmulţit din ce în ce mai mult în apa lacului carasul argintiu (Carassus gibelio), o specie invazivă, originară din Asia, nedorită în nici un lac natural. Caraşii sunt peşti care pot trăi în ape foarte sărace în oxigen, între nişte limite ale pH-ului pe care puţini peşti le suportă. Biologul Imecs István – expert în peşti (ihtiolog) – crede că această specie „a fost introdusă intenţionat în lac de către necunoscuţi, poate cu scopul ca, ulterior, să poate pescuii în lac”. Conferenţiarul universitar dr. Máthé István arată că astăzi pot fi văzuţi „sute, chiar mii de peşti în zona de mal”.

„În Lacul Sfânta Ana, carasul argintiu s-a înmulţit aşa de mult încât peştişorii mici practic consumă aproape în totalitate zooplanctonul, acest lucru favorizând şi mai mult înmulţirea algelor în apă. (…) Productivitatea biologică, adică cantitatea algelor (a clorofilei a pe care o deţin) este unul dintre cei mai importanţi indicatori ai calităţii apei unui lac, arătând gradul de eutrofizare al apei. Pe baza literaturii de specialitate, până nu de mult apa Lacului Sfânta Ana era încadrată în categoria mezotrofă, adică cu un nivel interimar de productivitate biologică. Primele rezultate algologice ale noastre (2012-2013) au evidenţiat faptul că Lacul Sfânta Ana a devenit un lac eutrof (cu un nivel ridicat de productivitate biologică), ba chiar în anii 2018-2019 a ajuns la limita dintre lac eutrof şi hipereutrof, această categorie din urmă fiind cea mai rea. Scăderea calităţii apei poate fi mai uşor detectată, vizualizată printr-un alt indicator, numit transparenţa apei. (…) În primăvara anului 2012, în zona cea mai adâncă a lacului (6-6,5 m adâncime), apa era transparentă până la fund. Valorile medii ale transparenţei apei au scăzut continuu în ultimii ani, iar în aprilie 2019, chiar după topirea gheţii, transparenţa (adâncimea Secchi) era de numai 1,4 m şi apa avea o culoare verde deschis datorită înmulţirii algelor verzi, culoare care s-a intensificat în perioada de vară, odată cu înmulţirea mai accentuate a acestora”, a precizat conf. univ. dr. Máthé István.

„În concluzie, se poate afirma: calitatea apei Lacului Sfânta Ana s-a deteriorat vizibil în ultimul deceniu din cauza înmulţirii în masă a algelor, favorizată mai ales de creşterea în apă a cantităţii fosforului şi azotului în urma turismului şi din cauza apariţiei şi înmulţirii carasulul argintiu, care mănâncă animalele mici (zooplanctonul) consumatoare de alge. Soluţia propusă ar fi eliminarea cât mai rapidă a peştilor cu metode de pescuit tradiţionale, folosind diferite tipuri de plase de pescuit. Scăldatul în lac a fost interzis în primăvara anului 2018, însă trebuie rezolvată în mod satisfăcător problema WC-urilor şi trebuie promovat un turism cât mai ecologic”, a afirmat cercetătorul Máthé István.

Într-un material solicitat de presă, directorul Serviciului Teritorial Harghita al Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate, biologul Demeter László, a declarat, ieri, că „în ultimii ani a fost constatată o înrăutăţire a calităţii apei Lacului Sfânta Ana”. „Totuşi”, mai spune domnia sa, „nivelul azotului şi fosforului în sine, conform măsurătorilor, nu arăta o situaţie deosebit de gravă, nivelul nutrienţilor indicând o stare moderată (mezotrofă)”, însă din 2018, odată cu interzicerea scăldatului, culoarea apei a devenit vizibil verde.

„În momentul de faţă ANANP, împreună cu cercetători şi factorii interesaţi, lucrează la elaborarea unui studiu şi a unui plan de acţiune, respectiv la identificarea unor surse de finanţare pentru reducerea populaţiei de caraşi din lac şi pentru implementarea unui set de măsuri pentru readucerea lacului într-o stare natural”, a conchis biologul Demeter László.

∗∗∗

Din păcate, aveam să aflăm de situaţia Lacului Sfânta Ana din presa de la Budapesta, în urmă cu trei zile şi nu de la reprezentanţii Composesoratului Lăzăreşti, ai ANANP sau de la alţi factori implicaţi în administrarea acestei rezervaţii naturale de top în ţară şi în Europa, care s-au întâlnit pentru a discuta despre toate aceste probleme şi în luna decembrie 2019, şi vinerea trecută. Colegii din presa maghiară, mai norocoşi, au fost informaţi cu privire la probelele constatate prin intermediul unui comunicat de presă emis de Consiliul Judeţean Harghita la începutul săptămânii. Până la ora transmiterii acestui material, comunicatul nu a ajuns şi la presa română din judeţ.

Sfânta Ana este singurul lac vulcanic din România, aşezat pe fundul craterului unui Vulcan stins (Ciomatu Mare) din masivul Puciosu, locul celei mai recente erupţii vulcanice în Carpaţi şi în Europa de Est, care a avut loc în urmă cu aproximativ 42.000 de ani. Lacul îşi completează apele numai din precipitaţii, neavând izvoare. Cunoscut pentru puritatea apei de un albastru fără egal, care se apropia, cândva, de aceea a apei distilate, acum este acoperit de alge şi plin de peşti ca un heleşteu.

Lacul Sfânta Ana face parte din Situl Natura 2000, alături de Tinovul Mohoş, două rezervaţii complexe naturale, geologice, floristice şi faunistice, declarate „de interes naţional” prin Legea 5 din 2000. Din anul 2000, terenurile au fost retrocedate Composesoratului „Sfânta Ana” din Lăzăreşti, acesta dispunând de dreptul de proprietate, conform procesului verbal de punere în posesie nr. 1830/2001, eliberat de Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi a Legii nr. 1/2000.

Daniela DRĂGAN

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.