luni , 10 decembrie 2018
Home » Cultură » Calea spre Sfinţenie
Calea spre Sfinţenie

Calea spre Sfinţenie

În curgerea sa grăbită, timpul ne-a adus iarăşi, pe calea sfântului şi marelui post al Învierii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, la Duminica a cincea, un nou prilej de meditaţie pentru orice creştin căruia nu-i este indiferent cum se va înfăţişa în clipa Supremei Judecăţi. Viaţa Sfintei Maria Egipteanca este citită în biserică în cadrul Deniei Canonului Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Pilda acestei sfinte, întrupare a pocăinţei, smereniei şi sfinţeniei, stăruie încă o dată în îndrumările necesare creştinului pentru edificarea unei ţinute creştineşti nu numai pentru perioada postului, ci în toată viaţa sa.

Evangheliile rânduite în acest post ţintesc asupra importanţei intrării creştinului în starea de curăţie a inimii, a înfrânării în viaţa de toate zilele şi cu atât mai mult în perioada postului, când Dumnezeu ne pune la încercare voinţa, tăria virtuţilor, rezistenţa în faţa ispitelor. Sfânta Maria Egipteanca parcurge drumul de la neînfrânare la sfinţenie prin mijlocirea Maicii Domnului, al cărei chip sfânt o face să conştientizeze prăpastia în care a ajuns din cauza vieţii păcătoase în care se afundase. O putere nevăzută o oprea să înainteze în locaşul sfânt în care mulţimea credincioşilor venise să se închine în faţa Sfintei Cruci a Mântuitorului. Făgăduind, în faţa icoanei Maicii Domnului, că va pune capăt vieţuirii păcătoase de până atunci, ea va urma îndemnul tainic de a posti în Pustiul Iordanului, luptând cu ispitele demonilor, cu obişnuinţele greu de schimbat, cu pornirile ce păreau de nestrunit până atunci. Biruinţa ei în războiul nevăzut va fi descoperită părintelui Zosima, care o va împărtăşi înaintea trecerii sale la cele veşnice. Tăria credinţei sfintei i se va arăta Părintelui prin ardoarea rugăciunii ei, care o făcea să se înalţe în văzduh şi să păşească pe valurile Iordanului.

Adam şi Eva sunt ispitiţi să nesocotească porunca lui Dumnezeu de a nu gusta din Pomul Cunoaşterii Binelui şi Răului, iar neînfrânarea lor le-a adus căderea în prăpastia adâncă a păcatului şi nefericirea, Chipul lui Dumnezeu din ei se întunecă şi ei vor fi sortiţi chinurilor vieţii pământeşti. Observăm că Sfânta Maria parcurge un drum în sens invers, dinspre o viaţă desfrânată spre pocăinţă şi sfinţenie…

Poarta Paradisului pierdut nu va mai putea fi deschisă decât prin Pătimirea, Răstignirea şi Învierea din morţi a Fiului lui Dumnezeu. Imaginea mâinilor Sale întinzându-se pe Cruce pentru izbăvirea urmaşilor lui Adam ne impresionează şi ne arată limpede semnificaţia altei imagini: aceea a mâinilor întinse spre Pomul Oprit. Sfintei Cruci a Răstignirii i se va închina şi Sfânta Maria Egipteanca, după ce Maica Domnului o cheamă la o viaţă duhovnicească.

Dar ce este Postul? Aşa cum pe om nu-l putem bine defini ocupându-ne separat numai de una din părţi, sau de trup sau de suflet, tot aşa nu putem deosebi bine folosul postului dacă nu avem în vedere că postul este atât trupesc, cât şi sufletesc, într-un cuvânt: duhovnicesc. Postul trupesc este abţinerea liber consimţită de la mâncare şi băutură. Dar el este numai un mijloc, un instrument pentru ca să ajute postul sufletesc, care este acea exersare a sufletului nostru în a se întări pe sine în abţinerea de la păcate şi în înmulţirea virtuţilor. Între postul sufletesc şi cel trupesc este o aşa strânsă legătură, încât nu putem vorbi de post decât îmbinând cele două dimensiuni. De aceea, dieta alimentară pe care o recomandă medicul nu este un post, căci adevăratul post este să asculţi porunca lui Dumnezeu care-ţi pune la dispoziţie toate bunătăţile pe care tu trebuie să le foloseşti după îndemnul Sfântului Apostol Pavel, care zice: „toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos”. De aceea ne este folositor să urmăm sfinţilor în Hristos, educând voinţa noastră după precepte divine.

Aş vrea să avem în vedere acea trinitate a faptelor bune – post, rugăciune şi milostenie. Numai în acest fel facem din el un mijloc de remediere, un medicament al domesticirii – disciplinării sufletului şi trupului, de înarmare a noastră cu cele bune, cu armele luminii. Prin post, rugăciune şi milostenie, noi facem să strălucească puternic în fiinţa noastră chipul lui Dumnezeu şi vom deveni – după cum spune Sfântul Apostol Pavel – „jertfă vie şi bineplăcută lui Dumnezeu”.

Bineplăcut lui Hristos a fost şi chipul în care o sfântă, despre care ne mărturiseşte Sfântul Evanghelist Luca 7, 44, că, în duhul dragostei, spală cu lacrimi de pocăinţă şi unge cu mir picioarele Lui: Sfânta Maria Magdalena, prima fiinţă căreia i se arată Iisus cel înviat. Un alt pas în desăvârşirea postului va fi spovedania şi încununarea sa: Sfânta Taină a Euharistiei. Împărtăşirea cu Sfântul Trup şi scump Sângele lui Hristos să ne fie nouă spre mântuire! Amin.

Părintele Emil Pop

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.