Călători în tren | Informația Harghitei - jurnal independent
marți , 22 septembrie 2020
Home » Opinii » Călători în tren
Călători în tren

Călători în tren

Odată cu trecerea la starea de alertă, CFR Călători a repus în circulaţie, gradual, trenurile de persoane în traficul intern şi internaţional, a căror deplasare a fost suspendată sau modificată pe durata stării de urgenţă. Un demers aşteptat de mulţi, odată cu apropierea sezonului estival. Şi totuşi…

Constatăm, cu surprindere, că s-a modificat componenţa unor garnituri de tren pe anumite rute. De exemplu, pe traseul Miercurea Ciuc – Bucureşti şi retur, trenurile au rămas fără vagoanele de clasa I; vorbim de IRN 1642, IRN 1644, IR 1646, IR 1645, IRN 472, IRN 1641. Nu avem cunoştinţă care au fost raţiunile care au stat la baza acestor decizii şi cine ar avea de câştigat de pe urma unui asemenea demers; în niciun caz călătorii, care susţin că erau singurele vagoane unde se respectau regulile în actualul context.

Ni se repetă obsesiv – şi nu e rău – încă de la debutul pandemiei COVID-19, să menţinem distanţarea socială, o regulă care impune păstrarea unei distanţe de minimum un metru şi jumătate între două persoane, fie că acestea stau la rând la Casa de Pensii, în oricare altă instituţie publică sau privată, la supermarket, la medic, ori atunci când, întâlnindu-se pe stradă, flecăresc despre câte-n lună şi în stele, şi, inevitabil, despre soarta omenirii în vremea pandemiei. Distanţarea fizică a fost impusă şi la locul de muncă, în cazul celor care nu lucrează în regim de telemuncă. Mai puţin în tren…

Şi, pentru că onorata companie CFR Călători ne recomandă pe site-ul oficial să nu dăm „curs părerilor sau opiniilor nefondamentate”, am apelat la cazuri concrete, la experienţa pe ruta Miercurea Ciuc – Bucureşti şi retur, în zile diferite.

Biletele de călătorie – luate cu cel puţin zece zile înaintea antamatei deplasări, online, potrivit recomandărilor operatorului naţional feroviar de pasageri, pentru a-i oferi acestuia „o predictibilitate a cererii” şi a-i da posibilitatea să îşi „suplimenteze în mod operativ capacitatea de transport pentru preluarea fluxurilor de călători”; dezinfectantul pentru mâini – îndestulător şi la îndemână; masca poziţionată corect pe figură de cum s-a auzit şuierul trenului care intra în gara Miercurea Ciuc şi purtată pe întreaga durată a călătoriei.

La urcarea în vagon, aveam să constat că regula „un loc liber, unul ocupat” nu se respectă nici măcar accidental, în condiţiile în care numărul infecţiilor cu SARS-CoV-2 confirmate în ultimele săptămâni a crescut alarmant în România, iar vestea a ajuns repede la multe state europene, care şi-au închis graniţele pentru români.

Cei doi controlori îşi fac simţită prezenţa: „Biletele la control!”. M-aş fi aşteptat, mai degrabă ca, înainte de verificare, să-i atenţioneze pe călători cu privire la obligativitatea purtării măştii de protecţie, în condiţiile în care mulţi nu-i „văd utilitatea” sau nu cred în „COVRIG-19”, dacă tot stăm la grămadă, iar angajaţii CFR au fost instruiţi astfel. Prezint biletul de călătorie şi profit de ocazie, să întreb cum e cu menţinerea distanţării. Vădit deranjată de o indiscreţie cu care nu pare obişnuită, funcţionara însărcinată cu exercitarea controlului îmi răspunde cu superioritatea cunoscătorului: „Da’ ce, SNCFR a anunţat de trei săptămâni că pune la dispoziţie toate locurile din trenuri”. Mai uman colegul doamnei cu pălărie decorată cu insigna CFR ne spune: „De vină sunt şi cei de la casă, poate nici ei, că de multe ori fac ce li se spune; doamnă dragă, ştiţi, pe ei îi interesează câştigul, nu sănătatea oamenilor”. Pe chipurile călătorilor din jur, părtaşi la confirmarea propriilor convingeri nerostite, se aşterne uimirea şi mâhnirea.

După ce trece controlul, încep să caut şi dau de un comunicat al CFR Călători, care anunţa, că de la 1 iulie potrivit „protocoalelor internaţionale, la deschiderea traficului feroviar internaţional de lung parcurs, sistemul de rezervare şi vânzare a locurilor în trenuri va fi corelat cu sistemul de vânzare şi rezervare european”, iar „purtarea măştii de protecţie care să acopere nasul şi gura este obligatorie în toate gările la urcarea/coborârea din tren şi pe toată durata călătoriei”.

Mă uit şi la actualizările de pe site-ul oficial al CFR Călători, unde scrie că se „permite familiilor, persoanelor care locuiesc/lucrează împreună să ocupe locuri alăturate”, iar „persoanele care nu fac parte din aceste categorii, vor cumpăra locuri distanţate”. Din nefericire pentru noi, călătorii, locurile ni se livrează după placul celor care au la dispoziţie graficele vagoanelor, căci în putinţa pasagerului stă doar plata biletului, nu şi posibilitatea de a-şi alege locul pe care-l cumpără.

„Nu le pasă de oameni, aşa era şi înainte, iar acum e mai abitir. Plătim mult pentru nimic, CFR ridică preţul biletelor cel puţin o dată pe an şi nu se vede nicio îmbunătăţire: confort ioc, curăţenie nu se face, plătim degeaba”, spune un călător.

„Eu m-am suit la Mureş şi stau cu flaconul de apă gol în bagaj, că nu am unde să-l arunc. Cutiile de gunoi sunt pline, nu ai loc să arunci un şerveţel. Uitaţi-vă aici; dacă nici curăţenie nu s-o făcut, ce să mai vorbim de igienizare”, continuă ideea femeia care ocupă scaunul alăturat antevorbitorului.

Este limpede că pentru o companie precum cea naţională feroviară destinată călătorilor, care gestionează un parc de vagoane redus şi înregistrează pierderi din cauza înjumătăţirii gradului de ocupare, corelarea la sistemul de vânzare şi rezervare european este o binecuvântare. Dar se pune întrebarea: este compatibilă oferta CFR, o companie subfinanţată, cu cea asigurată călătorilor de companiile feroviare din statele europene, care au investit sute de milioane de euro în transportul feroviar? Se poate compara o călătorie cu RER (Réseau Express Régional – sistemul de transport ferat rapid din Franţa ce deserveşte Parisul şi suburbiile sale) cu Săgeata de pe la noi? Călătoresc românii în condiţii la fel de sigure din punct de vedere al sănătăţii publice ca locuitorii din Germania, Belgia, Danemarca, Spania, Suedia, Portugalia şi alte state europene? „E o bătaie de joc, să compari trenurile noastre vechi şi rablagite cu ce este în străinătate, mă face să râd”, afirmă o tânără stabilită temporar în străinătate, venită să-şi viziteze familia rămasă în ţară.

În vagonul rece cu care călătorim, discuţiile de animă, iar reproşuri sunt multe, amplificate de lipsa confortului şi de sistemul de climatizare care suflă aer îngheţat. Păturica luată pentru a-mi acoperi scaunul, îmi prinde tare bine. Mulţi călători îşi freacă picioarele îngheţate.

Ajunşi la Bucureşti, aerul, prea fierbinte pentru cei de acolo, ne dezmorţeşte.

O săptămână mai târziu, aveam să revin la Miercurea Ciuc, cu trenul pereche al celui care m-a purtat către Capitală. Umerii pasagerilor se ating la fiecare curbă, la fiecare smucitură, iar distanţa care ne desparte de cei din faţă este de aproximativ o jumătate de metru. Fiecare este pe cont propriu şi se protejează cum poate.

Nu am băut apă, ca să nu fiu nevoită să folosesc toaleta, deşi aerul devenise sufocant, după ce călătorii au cerut controlorilor să închidă aerul condiţionat. „Nu se poate regla?”, întreabă, timid, o doamnă cu părul alb. „Nu, ori deschis, ori închis, decideţi”, ne-a lăsat libertatea de alegere angajatul CFR.

„E strigător la cer că au renunţat la distanţare, plătim ca să ne îmbolnăvim, să respirăm aerul greu de WC-uri, să ne înghesuim. Am plecat în zori de la Tulcea, am parcurs drum lung şi greu de suportat, la Bucureşti ne-am mutat în trenul acesta şi n-a fost nici plăcut, nici ieftin. Noroc cu peisajul, că avem o ţară tare frumoasă”, conchide cuplul de vis-a-vis, soţ şi soţie care au răsuflat uşuraţi la apropierea de Băile Tuşnad, unde urmau să îşi petreacă sejurul de o săptămână, cadoul oferit de copiii lor la aniversarea a patru decenii de căsătorie.

Daniela MEZEY

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.