Bucurie şi recunoştinţă pentru eroii neamului şi ai Topliţei

Manifestările dedicate Zilei Naţionale a României şi Centenarului Marii Uniri au debutat cu depuneri de coroane la Monumentul Eroilor de la Secu, care adăposteşte rămăşiţele pământeşti ale 771 de martiri ai neamului, monument ridicat în 1925 de primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea. Flori ale recunoştinţei au fost aşezate şi la Troiţa Eroilor din Parcul Central, unde a fost săvârşită şi o slujbă de pomenire.

Manifestările dedicate Centenarului Marii Uniri au continuat cu o serbare populară în Parcul Central, unde primăria a oferit participanţilor la marea sărbătoare o mie de porţii de sarmale şi de fasole cu ciolan afumat, cum e obiceiul la români. De la ora 16:00, cât soarele încă a binecuvântat cu prezenţa lui prima zi a lui „Undrea”, una dintre cele mai bogate luni ale anului în sărbători şi voie bună, primarul Topliţei a înmânat 100 de plachete aniversare unor personalităţi topliţene în viaţă. „Sunt în general oameni cu doctorat, în jur de 30 de doctori în diferite ştiinţe, mulţi în cele medicale, şase profesori universitari topliţeni activi, unii chiar decani, elevi care au obţinut media 10 la bacalaureat, foarte mulţi sportivi şi mi-a făcut plăcere să îi înmânez placheta aniversară multiplului camion mondial, european şi olimpic Marius Urzică, născut în Topliţa. De asemenea, au fost distinşi ierarhi, episcopul Andrei (al Covasnei şi Harghitei – n.a.), care a fost cândva călugăr la Mănăstirea din Topliţa, stareţii Emilian şi Ecaterina, care au făcut multe lucruri importante pentru mănăstirile din această zonă şi câţiva oameni de afaceri, din păcate, nu foarte mulţi, fiindcă Topliţa nu este o zonă cu interes economic deosebit, care aduc plus valoare acestui oraş”, a declarat primarul urbei, Stelu Platon.

Odată cu lăsarea întunericului au fost aprinse luminile de sărbători, iar cerul a fost luminat minute în şir de un grandios foc de artificii.

Centenarul Marii Uniri: România la bilanţ

Managerul Centrului Cultural Topliţa, prof. dr. Costel-Cristian Lazăr, susţine că Centenarul Marii Uniri „ar trebui să fie cea mai mare şi mai frumoasă sărbătoare pentru toţi românii”. O lecţie de istorie este întotdeauna un prilej de reflexie.

„Acum 100 de ani au murit peste 300.000 de soldaţi români pe front, au mai fost peste 500.000 de răniţi şi dispăruţi. Astăzi ar trebui să ne gândim în primul rând la cei care au murit şi care au făcut posibilă România Mare; altfel poate nici nu am mai fi vorbit limba română pe aici. Mă gândesc că ar trebui să reflectăm la faptul că tot noi, românii, am reuşit să-i băgăm în puşcărie şi să-i ucidem pe mulţi dintre cei care au făurit România Mare: Iuliu Maniu, Ion Nistor, Ioan Fluieraş, Alexandru Vaida-Voevod, Iuliu Hossu şi alţi corifei ai Marii Uniri, care au umplut închisorile comuniste. Ar trebui să avem şi un gând pios, să ne rugăm de Dumnezeu să ne mai şi ierte păcatele pe care le-am făcut în ultima sută de ani, pe lângă lucrurile bune. Centenarul ar trebui să fie şi un moment de bilanţ. Mă gândesc că ultimii 30 de ani au reprezentat cea mai lungă perioadă de democraţie neîntreruptă în România în ultimii 100 de ani şi nu ştiu dacă am reuşit să facem o ţară chiar aşa cum voiam noi în decembrie 1989. Avem un proiect de ţară acum? Ar trebui să fie refacerea României Mari, că avem o datorie morală faţă de Basarabia – şi în 1916, când am intrat în război pentru Transilvania, ignorând într-un fel Basarabia, pe urmă perioada interbelică, când a fost tratată drept Siberia României, apoi cedarea din 1940 fără luptă, ca să nu mai vorbim că în 1990, am fost prima ţară care a recunoscut independenţa Moldovei, a unui stat care este, practic, o bucată din România. Mă simt ca un chip cu două măşti, una râde şi alta plânge. România la 100 de ani – jumătate îmi place, că avem drepturi şi libertăţi, pentru care au murit destui în Revoluţia din 1989. Dar, în acelaşi timp, văd o mare dezbinare în societatea românească, niciodată România nu a fost aşa dezbinată ca acum, şi pentru asta tot noi, românii, suntem de vină. E motiv de bucurie că suntem astăzi în graniţele actuale, că suntem parte a NATO, a Uniunii Europene, din punct de vedere al politicii externe nu am fost niciodată într-o perioadă mai bună. Dar ar trebui să ne gândim că sărbătorim România Mare într-o Românie care nu mai este Mare, nu mai avem Basarabia, nu mai avem Bucovina, ci o ţară din care au plecat în timp de pace 4 sau 5 milioane de români, în cea mai lungă perioadă de democraţie cunoscută de România în ultimul secol. Oare merităm sacrificiile care s-au făcut pentru noi? Speranţa mea este la tânăra generaţie, noi ne-am cam dat măsura la ce puteam face. Dacă va fi să mai fie România Mare vreodată, eu cred că ei o pot face”, conchide prof. dr. Costel-Cristian Lazăr.

Centenarul Marii Uniri a fost sărbătorit cu fast şi suflet de român şi la Bilbor.

DANIELA MEZEY

Comentarii:

comentarii