Abonamente în format PDF

Cu doar 16 lei/lună (150 de lei/an) puteți avea
în căsuța dvs. de e-mail ziarul nostru în format PDF.
Detalii la informatiahr@gmail.com.


Arhivele Naţionale ale României – 185 de ani de existenţă | Informația Harghitei - jurnal independent
sâmbătă , 23 ianuarie 2021
Home » (Inter)Național » Arhivele Naţionale ale României – 185 de ani de existenţă
Arhivele Naţionale ale României – 185 de ani de existenţă

Arhivele Naţionale ale României – 185 de ani de existenţă

„Arhiva unui stat este o avere publică ce merită cea mai de aproape îngrijire a cârmuirii.
Ea este colecţia tuturor actelor publice, atât administrative,
cât şi judecătoreşti şi politice, care slujesc de temei legiuirilor şi istoriei ţării” (Vasile Alecsandri)

Prin Regulamentul Organic se înfiinţa la 1 mai 1831 Arhiva Ţării Româneşti, cu sediul în Bucureşti, sub supravegherea Ministerului Treburilor din Lăuntru, iar în Moldova, la Iaşi, s-a creat instituţia similară, la 1 ianuarie 1832, subordonată Logofeţiei Dreptăţii din cadrul Ministerului Justiţiei. În Transilvania se va constitui în anul 1838, Muzeul Transilvan, având aceeaşi destinaţie. Anterior nu a existat un sistem organizat pentru păstrarea documentelor. Existau documentele emise de cancelariile domneşti şi voievodale, dăinuind multă vreme sistemul „locurilor de încredere” care constau în depunerea la mitropolii, episcopii, mănăstiri a documentelor particulare pentru „a se afla acolo pururi în bună păstrare”, fiind în general acte de proprietate: zapise, hotărnicii, vânzări şi cumpărări de moşii.

Înfiinţarea Arhivelor Statului, înaintea altor ţări europene cu o tradiţie culturală mai îndelungată, a polarizat în jurul ei atât atenţia şi interesul „ocârmuirii”, cât şi „îngrijire” instituţiilor administrative faţă de documentele pe care le creau, din ce în ce mai numeroase în virtutea modernizării societăţii în ansamblul ei.

Însemnătatea instituţiei Arhivelor a crescut în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), când în anul 1862, cele două arhive de la Iaşi şi Bucureşti s-au unit în Direcţia Generală a Arhivelor Statului. În anul 1864, prin Ordonanţa Domnească nr. 1074, aceasta va funcţiona de la 31 octombrie, după primul Regulament modern, aprobat oficial. Astfel, începând cu anul 2001, ziua de 31 octombrie a fost desemnată ZIUA ARHIVELOR NAŢIONALE.

Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, care a însemnat făurirea statului naţional unitar român, a adus în administrarea Direcţiei Generale a Arhivelor Statului şi arhivele din Basarabia, Bucovina şi Transilvania. În anul 1925 era adoptată Legea Arhivelor Statului, o lege modernă de nivel european, care acoperea întreaga problematică arhivistică, de la crearea documentului şi controlul arhivării, până la folosirea actelor în cercetarea istorică. Acum se înfiinţează Direcţiile Regionale Cluj, Cernăuţi, Chişinău şi Oltenia. Aplicarea legii a asigurat realizarea principalelor obiective ale instituţiei, preluarea şi conservarea valorilor arhivistice din întreaga ţară.

În prezent, Arhivele Naţionale îşi desfăşoară activitatea în baza Legii nr. 16/1996, republicată, cele 41 de Servicii/Birouri judeţene şi Serviciul municipiului Bucureşti sunt subordonate Direcţiei Arhivelor Naţionale Bucureşti din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Activitatea desfăşurată este variată şi complexă: la cererea persoanelor fizice şi juridice se eliberează copii, certificate şi extrase după documentele deţinute şi care privesc drepturi patrimoniale (proprietate, vechime în muncă, acte de studii ş.a.), prin sălile de studiu se pun la dispoziţia cercetătorilor documente pentru întocmirea unor lucrări, publicarea unor volume de documente privind momente importante din istoria poporului român, editarea unor publicaţii de specialitate, cea mai importantă fiind „Revista Arhivelor”, organizarea de simpozioane şi sesiuni de comunicări ştiinţifice, expoziţii documentare ş.a.

În prezent, în depozitele Arhivelor Naţionale se află peste 30.000 de fonduri şi colecţii de documente, circa 333.000 metri liniari de arhivă, care acoperă mai bine de un mileniu de istorie. Instituţia este membră a Consiliului Internaţional al Arhivelor, organism creat în anul 1953, participând cu regularitate la Congresele şi reuniunile organizate de acesta. La cel de-al XIII-lea Congres general al Consiliului Internaţional al Arhivelor, desfăşurat în perioada 4-7 septembrie 1996, la Beijing, s-a adoptat Codul de deontologie arhivistică, care în cele 10 puncte ale sale sintetizează conduita şi activitatea arhiviştilor. Arhivistul trebuie să aibă o serie de calităţi: riguros, ordonat, cunoştinţe de legislaţie şi istoria instituţiilor. El, împreună cu juristul, trebuie să stea la dreapta managerului, pentru a-l sfătui rapid şi corect în luarea deciziilor.

De-a lungul timpului, la conducerea Arhivelor Naţionale s-au aflat personalităţi de marcă ale culturii româneşti: Gheorghe Asachi, Ion Heliade Rădulescu, Cezar Bolliac, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Dimitrie Onciul, Constantin Moisil, Aurelian Sacerdoţeanu, Ştefan Meteş, Ioan Scurtu ş.a. Fiecare în felul său şi-a adus contribuţia la dezvoltarea teoriei şi practicii arhivistice, la păstrarea şi valorificarea tezaurului arhivistic.

Arhivele joacă un rol major în ansamblul societăţii româneşti, pentru că „reprezintă documentele prin care poporul român se legitimează în faţa lumii, o comoară de informaţii relativă la sufletul românesc”, după cum afirma marele savant Nicolae Iorga.

Valentin Istrate,
Serviciul Judeţean Harghita al Arhivelor Naţionale

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.