Anul Brâncoveanu: Legăturile Domnitorului cu Transilvania

octombrie 15, 2014 in Cultură

2014 a fost declarat „Anul Brâncoveanu”, pentru a marca 300 de ani de la martiriu. În cadrul Sesiunii Naţionale de Comunicări Ştiinţifice „Românii din Sud-Estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie”, ce s-a desfăşurat la Miercurea-Ciuc, au fost organizate mai multe momente prin care să fie evocată personalitatea lui Constantin Brâncoveanu. Iar unul dintre acestea a avut loc în cadrul lucrărilor în plen ale Sesiunii.

Este vorba despre prezentarea lucrării „Constantin Brâncoveanu şi Braşovul”, susţinută de pr. prof. dr. Vasile Olteanu, directorul Muzeului Bisericii „Sf. Nicolae” din Şcheii Braşovului. Prin care, pe baza documentelor, se arată legăturile pe care le-a avut Constantin Brâncoveanu cu Transilvania.

Încă din debutul prezentării, pr. prof. dr. Vasile Olteanu a amintit că lucrurile ce s-au petrecut pe aceste meleaguri sunt identice cu cele întâmplate în Şcheii Braşovului. Iar „dacă Constantin Brâncoveanu nu intervenea în Şcheii Braşovului, majoritatea erau greco-catolici, catolici, luterani, dar ortodocşi nu. Îmi permit să afirm aceste lucruri în baza documentelor pe care le avem”.

Vorbitorul a amintit că în 15 august a fost inaugurat Muzeul Brâncoveanu, amintind şi o parte din documentele ce pot fi văzute acolo. Astfel, muzeul cuprinde 110 cărţi de la Brâncoveanu, câteva zeci de documente semnate de Brâncoveanu, 10 hrisoave brâncoveneşti, 800 de cărţi de la nepotul său Grigore Brâncoveanu, mărturii şi scrisori de corespondenţă ale oamenilor de pază, scrisorile lui Antim Ivireanu, scrisorile Patriarhului Constantinopolului şi chiar testamentul Domniţei Ancuţa, fiica lui Brâncoveanu. „Iar ca o noutate, în paraclisul de nord al Bisericii Sf. Nicolae se găseşte mormântul Ancuţei Brâncoveanu, care murea la 1730. Pe strada actuală Brâncoveanu, la nr. 10 şi 32, stăteau cele două fiice ale lui Brâncoveanu, Ancuţa şi Bălaşa. Bălaşa a fost căsătorită cu Manolache Lambrino, negustorul de bază al Transilvaniei în favoarea lui Brâncoveanu, iar Ancuţa cu boierul moldovean Nicolae Ruset. Avem mai ales testamentul care confirmă un mare tezaur de valori auristice oferite bisericii. Testamentul nu a fost respectat de Nicolae Ruset, care a părăsit-o imediat după moarte şi a preluat parte din valori. (…) Doar o parte din aceste valori sunt păstrate în Şcheii Braşovului: mai multe inele, o cruce şi obiecte de cult”. De asemenea, acesta a amintit că „în 1978 s-a încercat o restaurare a paraclisului respectiv şi meşterii de atunci au decupat câteva fragmente. Şi la un moment dat au fost uimiţi. Pe perete apărea chipul lui Brâncoveanu ca Sfânt. Pictura aparţinea anului 1730. Autorii picturii sunt fraţii Raneti din Craiova. Nici braşovenii nu ştiu asta, pentru că nu s-a mai folosit pentru cult paraclisul şi a rămas cumva acoperit sub haina aceasta a ignoranţei”.

Brâncoveanu a venit prima dată în Transilvania la 20 de ani

Pr. prof. dr. Vasile Olteanu a susţinut că pe baza documentelor aflate la muzeu se poate stabili că Domnitorul a avut o legătură permanentă cu Şcheii Braşovului. Astfel, Constantin Brâncoveanu a venit pentru prima dată la Braşov la vârsta de 20 de ani în 1674, unde se afla mama lui. „Şi în timpul împăciuitorului Voievod Duca trebuia să-i aducă înapoi în ţară (n.n. – pe Cantacuzini), cum zicea el. Şi a venit la Braşov. Atunci i-a cunoscut prima dată pe braşoveni. Atunci a făcut legătura frăţească cu aceşti cărturari din judeţ. Atunci a promis fraţilor Corbeşti o casă în Ţara Românească”. Directorul muzeului a arătat că nu a mai venit la Braşov din motivele fireşti ale conflictului iscat cu aga Constantin Bălăceanu. Acest agă pretindea tronul Ţării Româneşti. „S-a iscat un conflict între familiile boiereşti ale timpului. Şi de pe poziţii braşovene, aga Constantin Bălăceanu a încercat toate legăturile cu Viena pentru a stabili tronul în Ţara Românească. Aceasta este şi explicaţia faptului că până la 1690 Brâncoveanu nu a mai poposit deloc la Braşov. Nici măcar nu a mai avut nici o legătură de corespondenţă cu şcheienii”.

Odată ce se termină bătălia de la Zărneşti din 1690, relaţia lui Brâncoveanu cu braşovenii este directă. „Şi primul lucru pe care îl face: sfarmă o lege a Universităţii Săseşti, care interzicea categoric cumpărarea de case în cetăţile transilvane. Şi reuşeşte prin foarte multe scrisori cu cei şase juzi ai Braşovului din perioada domniei sale să-i lămurească că sunt prieteni şi că-şi pot permite să-şi cumpere case la Braşov. Aşa se explică faptul că după bătălia de la Zărneşti cumpără prima casă de la un neamţ din Şcheii Braşovului, care există şi astăzi. (…) După doi ani cumpără a doua casă, pentru Bălaşa. Nu s-a mulţumit cu aceasta, ca după alţi trei ani să cumpere un han la Bartolomeu, pentru a-l folosi pentru vinurile sale, ca depozite. Şi anual juzii braşoveni primeau vin din acel han al lui Brâncoveanu. De unde alimenta, de altfel, şi Viena şi alte personalităţi ale Occidentului. (…) Deci, Brâncoveanu oricând se putea refugia în Transilvania şi mai ales în Braşov”.

Potrivit vorbitorului, din documente reiese dăruirea cu care Brâncoveanu se implica în evenimentele uniaţiei şi sfaturile pe care le primeşte şi pretenţia chiar ca epitropii şi preoţii acestei biserici să vină în Muntenia, la tronul său, pentru a primi explicaţii şi sfaturi. „Deci lucrurile erau foarte directe. Lupta pentru uniaţie a fost extraordinară. Poate nu întâmplător, acolo, în Şcheii Braşovului, în Biserica Sf. Nicolae, s-a rupt actul Papei, în 1682, de către protopopul de atunci Radu Tempea. Când a fost chemat la Alba Iulia să de-a socoteală pentru gestul său necugetat, în dialogul pe care l-a avut cu autoritatea venită de la Roma, printre altele, a fost şi afirmaţia Pomeniţi în bisericile voastre şi pe dracu’, dar pe Papa nu. Iar protopopul răspunde: pe dracul îl pomenim ca pe drac, dar pe Papa nicidecum. Şi nici că l-a pomenit. Din acel moment Biserica Sf. Nicolae devine stâlp al Bisericii Ortodoxe, asigurată şi întărită de contribuţia lui Constantin Brâncoveanu. (…) În expresia acestei lupte fireşte că au survenit cărţile de cult pe care le-a trimis. Nu există editură şi tipografie subordonată lui Constantin Brâncoveanu să nu trimită cărţi în Şcheii Braşovului. Şi cel care trimitea în mod deosebit a fost Antim Ivireaul (…)”.

O personalitate mai puţin cunoscută: Grigore Brâncoveanu

După cum afirma pr. prof. dr. Vasile Olteanu, se poate vorbi enorm despre legăturile lui Constantin Brâncoveanu cu Braşovul. Acesta a mai amintit de o altă personalitate: Grigore Brâncoveanu, care are un sector în muzeul din Şcheii Braşovului. Acesta este ultimul nepot al lui Constantin Brâncoveanu. Acest ultim descendent a moştenit mai multe pământuri în zona Braşovului. „Şi aceste proprietăţi au devenit cu adevărat elemente de moştenire brâncovenească. Ca dovadă, Grigore Brâncoveanu, ultimul descendent, oferă toate veniturile acestor moşii pentru înfiinţarea unui gimnaziu la Braşov. (…) De asemenea, a oferit toată biblioteca sa. Personalitatea lui Grigore Brâncoveanu este, din păcate, foarte puţin cunoscută, deşi este extraordinară. El a întemeiat cu revoluţionarii de la 1848, veniţi la Braşov, acea societate de lectură românească celebră, care apoi s-a strămutat la Bucureşti. El a fost cel care i-a oferit lui Vladimirescu toate sumele necesare pentru Revoluţie. L-a intrarea ruşilor în ţară, pe Grigore Brâncoveanu îl căutau. A reuşit să fugă de la Bucureşti, fiind anunţat, însă şi-a uitat actele proprietăţii din Ardeal. Dar nu a uitat să aducă cu el biblioteca sa de 800 de cărţi, pe care a dăruit-o bisericii din Braşov, unde erau înmormântaţi părinţii săi şi sora sa, (…) pentru înfiinţarea gimnaziului. Preoţii de după aceea, după ce au pierdut procesul cu biserica, preluată de greci, au urcat cărţile în pod. Cu circa 30 de ani le-am găsit în podul bisericii. Sunt la noi, lucrăm la inventarierea lor şi studierea lor. M-a surprins în această bibliotecă faptul că numai de la Veneţia, din 1729, sunt peste 30 de titluri de carte. Printre care istoria Imperiului Roman în 24 de volume, istoriei Romei în peste 20 de volume, opera completă a lui Ioan Gură de Aur în peste 20 de volume şi Elemente de logică, etică şi filozofie, cartea personală a lui Grigore Brâncoveanu, pe care o tipărea la Viena. Foarte multe cărţi din această bibliotecă sunt în limba greacă şi latină, dar şi în română”.

XXX

În încheiere, directorul muzeului din Şcheii Braşovului a amintit şi de o întâmplare mai puţin fericită. Mai exact, în 15 august 2014, când a dorit să deschidă Muzeul Brâncoveanu, iar în cadrul evenimentului era inclus un concert al formaţiei „Anatoly”, de o oră, de muzică brâncovenească. Însă deşi a anunţat toată presa şi autorităţile locale „am avut nefericita situaţie ca la ora aceea, la ora 12:00, să mă găsesc singur în faţa formaţiei Anatoly şi cu o singură televiziune…”. (Consemnare de Şt. Pătrîntaş)