Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Nu mai puţin de 1.034 de file conţine numărul VI al anuarului Acta Carpatica, tom coordonat de Centrul European de Studii Covasna-Harghita, aflat sub patronajul Academiei Române, de Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din subordinea Episcopiei Covasnei şi Harghitei, tipărit cu sprijinul Secretariatului General al Guvernului şi al SC Stefadina Comserv SRL Bucureşti. Un număr uluitor de bogat în informaţie specifică, în două volume, cu o arie tematică largă şi diversă, caracteristică de altfel Sesiunii Naţionale de Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, cultură civilizaţie”, ale cărei comunicări le adună şi sistematizează – toate cele şase numere apărute până acum alcătuind deja un compendiu de date în afara căruia e dificil să abordezi o cercetare competentă a trecutului, civilizaţiei sau culturii acestui areal.
În partea de istorie a anuarului, pătrunzătorul cercetător Vasile Lechinţan din Cluj-Napoca ne oferă o interesantă perspectivă asupra vieţii societăţii româneşti din Transilvania, aşa cum se desprinde ea din paginile revistei Székely Nemzet (Neamul Secuiesc) care apărea în capitala judeţului Trei Scaune în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea. Interesantă pentru discuţia actuală privind arborarea drapelelor şi însemnelor este preocuparea constantă a revistei pentru procesele românilor din Braşov care au purtat culorile naţionale ale României cu ocazia sărbătorii Paştilor, al călăreţilor din Săcele care l-au întâmpinat cu tricolorul românesc pe Mitropolitul Miron Românul, al gimnaziştilor braşoveni care purtau tricolorul la şapcă, „ştiindu-se faptul că prim-ministrul Tisza a interzis purtarea trikolorului în Ardeal”. Ar fi util ca supăraţii de azi pe Legea 75/1994 modificată, care nu are practic sancţiuni, darămite prevederi penale cu închisoarea, să ia seama la ce făceau bunicii lor şi apoi să deschidă gura.
Mai încolo în cuprinsul anuarului, Dr. Mihai Racoviţan se ocupă de revizionismul maghiar prin intermediul confesionalismului, iar pr. drd. Florin Elisei Vatamanu de războiul împotriva limbii române dus de către autorităţile maghiare, înainte de Marea Unire şi continuată în timpul ocupaţiei horthyste, când maghiarizarea numelor constituia „un jurământ de credinţă, o angajare politică”, cum afirma instituţia care reglementa această sinistră operaţiune, Societatea Centrală de Maghiarizare a Numelui. Apoi, într-un studiu semnat de dr. Alin Spânu, trei maghiari îşi rememorează activitatea în revoluţia bolşevică a lui Bela Kun (1919): Helvig Vilmos din Miercurea Ciuc, Vargocsi Gusztáv din Gheorgheni şi Szente Gyula din Tălişoara (Covasna).
Alţi autori se ocupă de rezistenţa anticomunistă din judeţele Harghita şi Covasna (Ciprian Hugianu, dr. Ioan Lăcătuşu), aduc la lumină aspecte inedite ale fiinţării Bisericii Ortodoxe din Siculeni, căreia Patriarhul Miron îi dăruise un clopot, o Evanghelie, o Psaltire, un Octoih şi un Evologhiu (pr. dr. Laurenţiu-Gabriel Panciu) – sau vorbesc de refugiaţii ardeleni în timpul Primului Război Mondial (dr. Ana Hancu). Din acest ultim material redăm un scurt fragment, aşa cum surprinsese realitatea acelei vremi doctorul în drept Ion Mateiu, care povesteşte cum veneau refugiaţii, la citirea unei liste, spre un cazan cu borş străveziu din curtea unei şcoli bisericeşti din Moldova: Feţe supte de pribegi flămânzi, care se înghesuiau cu oarecare ruşine spre această hrană. Şi întâmplarea făcuse ca cel dintâi să fie părintele I. Agârbiceanu. Cu oala în mână, scobora îngândurat şi apropiindu-se de cazan spuse cu atâta tristeţe: pentru 6 suflete. Bejenarii se priveau cutremuraţi de această scenă dureroasă. La ce zile a ajuns luminatul scriitor al Ardealului! Să umble cu oala pe uliţi pentru hrana copilaşilor săi.
Volumul al doilea al anuarului, dedicat problematicilor etnografie –sociologie-cultură, cuprinde în cele 28 studii de bază subiecte precum războiul identitar contemporan (drd. Matei Blănaru), România şi războaiele psihologice şi de imagine (Dorin Suciu), dinamica fluxurilor migratorii în România (dr. ec. Laura Olteanu), provocări ecologice, economice, sociale şi politice în inima ţării (prof. univ. dr. Ioan Weidner-Ciurea), minorităţile naţionale în România de azi (dr. Irina Airinei), discriminarea pe criterii etnice a românilor din judeţele Covasna şi Harghita (Dan Tanasă), populism şi naţionalism versus valorile şi obiectivele Uniunii Europene (Stelian Gomboş) etc. O analiză etno-politică comparativă a lui A. Poenaru şi I. Drăgoi tratează comparativ românii din Covasna şi Harghita, românii din Ungaria şi maghiarii din România, iar prof. univ. dr. Radu Baltasiu publică, în deschiderea volumului, un ambiţios proiect de doctrină naţională, asupra căruia trebuie zăbovit mai îndelung cu alt prilej.
La secţiunea In Memoriam sunt tipărite spre neuitare datele biografice şi principalele coordonate ale activităţii ştiinţifice, profesionale şi culturale ale celor trecuţi la Domnul: Lazăr Lădariu, pr. prof. univ. dr. Ilie Moldovan, prof. dr. Alexandru Matei, iar secţiunea In Honorem cuprinde Laudatio personalităţilor deţinătoare ale Premiilor I.I. Russu ediţia 2019: profesor-muzeograf Mircea Sfârlea, dr. Vasile Lechinţan, dr. Ionel Oprişan, prof. Ilie Şandru, prof. dr. Luminiţa Cornea, dr. Alexandru-Alin Spânu.
Anuarul se încheie cu o bogată crestomaţie a recenziilor la volumele apărute în Editura Eurocarpatica în intervalul dintre două anuare şi cu o cronică a activităţii pe anul 2019 a celor două instituţii care au editat „Acta Carpatica”.
Mihail GROZA
