Am vrut să stopez acest fenomen: Băgai steagul, erai bun primar, nu băgai steagul, nu erai bun primar!

Borboly Csaba: „În ziua în care am adoptat în CJ steagul judeţului, toţi liderii CNS, împreună cu liderii partidului lui Szász Jenő, au organizat o reuniune de urgenţă la Sfântu-Gheorghe. Erau foarte agitaţi şi preocupaţi, şi trişti. Au realizat că prin acest vot le-am scos din mână jucăria lor preferată, cea cu steagul secuiesc”

 În urma apariţiei articolelor „Consilierii judeţeni au votat steagul secuiesc ca steag al judeţului şi nu au fost de acord cu un simbol care să-i reprezinte pe români”, „Consilierii UDMR şi PPMT au votat un steag ce conţine simbolurile universale ale islamului” din 15 decembrie 2015 şi a reacţiilor ulterioare, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, d-l Borboly Csaba, şi-a exprimat disponibilitatea de a răspunde la orice întrebări pe acest subiect. Sărbătorile de iarnă au întârziat oarecum acest demers. Publicăm azi prima parte a interviului luat pe această temă.

– De ce adoptarea steagului judeţului Harghita stătea sub semnul unei asemenea urgenţe, încât să se concentreze la maximum toată procedura? Nici dvs., ca iniţiator, nici consilierii judeţeni chiar nu puteau trăi fără el până în 2016, când se puteau organiza dezbateri reale, extinse, temeinice?

– Pentru a da un răspuns cuprinzător trebuie să ne întoarcem la începuturi, adică la anul 2009, când a fost adoptat prima dată steagul judeţului Harghita. Şi atunci, şi acum prin adoptarea acestui steag am putut realiza dintr-o singură mişcare stoparea unei stări care a dat naştere la dispute, circuri, procese. Înainte de adoptarea steagului judeţului Harghita, mulţi oameni simpli, cetăţeni fără orice implicare politică au fost amendaţi pentru simplul fapt că arborau steagul secuiesc pe casa lor. Nu spun că toate posturile de poliţie locale din judeţ amendau, dar câţiva mai zeloşi au ameninţat cu amenzi usturătoare pe mulţi János bácsi dacă nu scoteau steagul de pe casa lor. Nu consideram un fapt de bun-simţ şi nu avea suport legal. Iar această chestiune trebuia rezolvată.

Dar pe lângă aceste amenzi care după un timp au fost aplicate într-un număr crescând, a fost şi o altă latură a acestei chestiuni. Nu ştiu dacă vă amintiţi, dar în acei ani, în 2007-2008, Consiliul Naţional Secuiesc a introdus un premiu, dacă bine îmi amintesc, Primarul Săptămânii, care se acorda acelui primar care a arborat pe faţada primăriei steagul secuiesc. Nu aveau nici atunci nimic serios cu ce să se ocupe cei de la CNS şi s-au transformat într-un organism suprem care în Ţinutul Secuiesc premiază primari, care decide care primar este bun maghiar, bun secui, şi care nu.

Băgai steagul, erai bun primar, nu băgai steagul, nu erai bun primar. Fiind o temă uşor de mediatizat a început să devină unică unitate de măsură a unui primar că pune sau nu pe primărie steagul secuiesc. Administrează bine sau nu comunitatea locală, accesează multe fonduri sau nu, un singur lucru conta, pune sau nu steagul pe primărie. Am vrut să stopez acest fenomen şi adoptarea steagului secuiesc ca steag judeţean în judeţul Harghita a stopat de la o zi la alta această procedură perversă.

În ziua în care am adoptat în CJ steagul judeţului, toţi liderii CNS, împreună cu liderii partidului lui Szász Jenő, au organizat o reuniune de urgenţă la Sfântu-Gheorghe. Erau foarte agitaţi şi preocupaţi, şi trişti. Au realizat că prin acest vot le-am scos din mână jucăria lor preferată, cea cu steagul secuiesc. Până atunci procedura lor era simplă. O primărie arbora steagul, după aceea aceasta era mediatizată intens. Dacă era atacată această procedură de către prefect, era şi mai bine că se putea victimiza în presă. Izsák Balázs avea o temă sigură. În Harghita fiind adoptat ca steag judeţean, folosirea lui a devenit legală şi astfel s-a pierdut mirajul fructului interzis. Iar Izsák Balázs & Co. nu a dorit deloc această situaţie deoarece astfel rămânea fără obiectul muncii, cu buza umflată. Atunci s-a adeverit că pe ei nu steagul îi interesează, ci mai degrabă circul care se poate crea în jurul acestuia. Adoptând steagul secuiesc ca steag al judeţului, arborarea acestuia pe orice primărie devenea o chestiune banală şi nu aveau pe ce bază să ofere premii, să diferenţieze primarii. Árus Zsolt chiar a votat împotrivă în 2009. Ştia de ce. Pentru aceştia întotdeauna acesta era elementul vital: pe ce bază pot face circ, ce pot mediatiza, cu ce se pot victimiza în faţa presei naţionale şi internaţionale.

Revenind la zilele noastre, motivele sunt similare, detensionarea vieţii noastre publice ca această gumă să nu mai fie mestecată, deoarece a fost mestecată destul şi uneori am ajuns în situaţii tragic-comice. Nu suntem în grădiniţă, trebuie să se termine aceste situaţii comice, cu jocul de-a alba-neagra cu steagurile. Am analizat de multe ori care este decizia care poate stopa cel mai simplu animozităţile, disputele create pe tema steagului şi am considerat că aceasta este calea oportună.

Ca să fiu clar, a realizat inclusiv Parlamentul României că am ajuns într-o situaţie sinistră unde de facto steagurile locale, judeţene, regionale au devenit uzuale, mai puţin steagul secuiesc, care era combătut ba că este steag comercial, ba că nu avem dreptul de adoptare a steagurilor locale. Pentru rezolvarea acestei situaţii a fost adoptată în Parlamentul României legea privind simbolurile locale, fiindcă toată lumea s-a săturat de această situaţie penibilă. Avem un instrument legal pentru rezolvarea acestei problematici şi să terminăm odată cu diferitele scandaluri media, ivite cu ocazia arborării sau scoaterii acestui steag în judeţul Harghita. Dacă avem acest instrument, de ce nu l-am folosi?

Adoptând această variantă, diferendele, scandalurile pot lua sfârşit în judeţul Harghita. Şi românii practic nu au pierdut nimic, oricum nu foloseau acest steag, ştim foarte bine. Adică cred că nu este justificată această supărare din partea unor reprezentanţi ai comunităţii româneşti din judeţ, că altă soluţie pentru stoparea acestor scandaluri nu există. Era un interes comun să rezolvăm cumva această problematică, poate soluţia adoptată arată a una similară cu tăiatul nodului gordian, dar alta nu a existat. Orice altă soluţie ar fi dus la perpetuarea scandalurilor. Şi eu cred că nu avem nevoie de scandaluri de presă. Nu se poate dialoga despre teme reale, care într-adevăr îi interesează pe cetăţenii din judeţul nostru, dacă presa este plină cu ştiri de genul „şi aici a fost scos un steag, acolo iar s-a arborat un steag” etc.

– Spuneaţi la şedinţa respectivă că steagul are simboluri care reprezintă toate comunităţile din judeţul Harghita. Arătaţi-ne exact ce reprezintă atât de bine şi atât de subtil comunitatea românească încât nu ne-am dat seama până acum?

– Nu ştiu dacă ştiţi, dar există vreo 15-20 de steaguri tradiţionale secuieşti de-a lungul istoriei. Această variantă cu galben şi albastru a fost folosită pe steagul lui Székely Mózes, care era unicul principe secui al Transilvaniei (Informaţii despre acest subiect: http://www.hagyomany.ro/publicatii/carti/jelkepek-a-szekelyfoldon—cimerek-pecsetek-zaszlok/). S-a născut la Odorheiu-Secuiesc, în judeţul nostru. Dar în privinţa întrebării dumneavoastră nu acest aspect poate fi interesant, ci faptul că Székely Mózes era unul dintre cei mai importanţi conducători de oştiri ai lui Mihai Viteazul. Dacă acum 400 de ani, Mihai Viteazul nu a avut nici o problemă cu acest steag când luptau împreună la Călugăreni împotriva turcilor, nu înţeleg de ce ar trebui prezentată ca o ofensă împotriva românilor din judeţul Harghita.

Răspunzând la întrebarea dumneavoastră, vă pot spune că în toate forurile democratice deciziile se iau cu majoritate. Este preferabilă decizia consensuală, dar există situaţii în care din varii motive nu se poate lua o decizie consensuală.

Chestiunile de rezolvat în privinţa adoptării steagului judeţului erau două. Una era să adoptăm o variantă care corespunde regulilor heraldice, deoarece va fi supusă aprobării Comisiei Naţionale de Heraldică. Şi varianta adoptată fiind una cu vechime de multe sute de ani este garantat că în această privinţă nu poate fi atacată, deoarece aceste reguli în epoca medievală erau respectate cu stricteţe, atunci exista mult mai multă pricepere la heraldică decât este în zilele noastre.

Şi a doua era temeiul politic al adoptării steagului, adică problematica pe care am dorit să o rezolvăm. Şi aceasta era faptul ca acele zeci de mii de cetăţeni ai judeţului nostru care de ani de zile au procurat steagul secuiesc şi-l arborează pe casele lor sau folosesc cu ocazia pelerinajului de la Şumuleu-Ciuc, după adoptarea steagului nu vor mai fi persecutaţi, amendaţi. Şi să nu uităm de primari şi alţi conducători de instituţii, directori de şcoli de exemplu, care au fost denunţaţi la procuratură, au fost citaţi în faţa instanţelor, târâţi în proceduri pe care nu le meritau. Prin adoptarea acestei decizii cu steagul şi situaţia lor se rezolvă. Vorbim de zeci, de sute, de mii de oameni numai în judeţul nostru care au considerat că dacă nu pot folosi acel steag, atunci ei sunt cetăţeni de rangul doi, că li se îngrădesc drepturile fundamentale, de a avea simboluri. Cred că acest lucru s-a înţeles şi la Bucureşti. Din această cauză a fost adoptată legea privind simbolurile locale, ca să se asigure o cale de rezolvare a acestei situaţii, cel puţin în privinţa judeţului Harghita.

Revenind la comunitatea română din judeţul Harghita, este cunoscut faptul că românii din judeţul nostru folosesc steagul naţional, adică tricolorul. Degeaba adoptăm orice variantă de steag judeţean, românii din judeţul Harghita oricum foloseau ca simbol propriu tricolorul, chiar dacă brodam frunza de stejar pe orice variantă de steag. De aceea este o teorie falsă că prin varianta adoptată a fost lezată comunitatea română din judeţul Harghita. Oamenii nu schimbă simboluri de la o zi la alta. Un steag nu este o lenjerie intimă care se schimbă zilnic, nici pentru români, nici pentru maghiari, orice ar susţine politicienii, formatorii de opinie.

– Propunerea Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, ca şi a consilierului Proca, nici măcar n-au fost luate în seamă. E suficient ca UDMR să fie majoritară în Consiliul Judeţean, nu mai e nevoie de absolut nimic pentru aşa-zisa „bună convieţuire”?

– În primul rând aş sublinia un lucru, lucrăm foarte bine împreună, cu domnul consilier judeţean Proca Ioan. Chiar am reuşit de multe ori să găsim soluţii prin care atât comunităţile româneşti, cât şi maghiare din judeţ au câştigat, nu a fost circ şi am adus o bunăstare în unele domenii. Sper să putem continua tot aşa şi în viitor.

Buna convieţuire se poate realiza dacă sunt eliminaţi factorii perturbatori. Chestiunea steagului secuiesc era o sursă de tensiune pe care nu românii din Gălăuţaş, sau din Corbu au creat-o, ci sfera politicului. Românii la fel ca şi maghiarii aşteaptă de la politic să rezolve situaţiile care pot polua, tensiona viaţa politică. După cum am prezentat în celelalte răspunsuri, era o situaţie tensionată de rezolvat şi am ales o soluţie care nu lezează în nici un fel comunitatea românească din judeţul Harghita şi pe lângă acest fapt, este o decizie aşteptată de comunitatea maghiară.

Aş vrea să menţionez că diferitele simboluri sunt adoptate de majorităţi şi în Harghita, şi în Timiş şi în oricare judeţ din România, dar ca acele simboluri să fie însuşite, folosite, respectate şi de către comunitatea aflată în minoritate numerică, trebuie să depună eforturi majoritarii. Această menţiune este valabilă şi pentru un steag judeţean, şi pentru un steag naţional. La acest aspect m-am referit în răspunsul dat la care v-aţi referit.

Menţiunea a doua ar fi că aş fi considerat o propunere mult mai oportună, constructivă din partea domnului Proca sau a Forumului Civic, să se ia act de propunerea noastră pentru detensionarea situaţiei create în jurul steagului şi pentru acceptarea acesteia să ceară în contrapartidă ceva ce este într-adevăr util pentru comunitatea română, de exemplu fonduri suplimentare, creşterea cu câteva puncte procentuale a fondurilor judeţene destinate programelor culturale româneşti. A susţine un cotidian de limba română necesită un efort suplimentar într-un judeţ cu populaţie maghiară de peste 85%. Cunoaşteţi această situaţie. Pentru rezolvarea acestor situaţii s-a inventat noţiunea de discriminare pozitivă a comunităţilor minoritare. În loc de supărări reciproce, de etnicizare extremă a acestei chestiuni, cred că s-ar fi putut găsi o soluţie benefică ambelor comunităţi. Din păcate, în această privinţă nu s-a putut realiza un parteneriat, ceea ce este un motiv în plus ca în viitor să depunem eforturi mai susţinute pentru a ajunge la soluţii comune.

Revenind la chestiunea bunei convieţuiri, pe tărâmul simbolurilor, fundamental este faptul ca să nu fie folosite simboluri care lezează comunităţi. Steagul secuiesc nu este un steag antiromân, aşa cum nici tricolorul românesc nu este antimaghiar. Deci nu înţeleg de ce ar trebui să-i revolte pe români folosirea acestui steag. Nu înţeleg de ce trebuia amendat János bácsi, dacă îl arbora pe casa sa. La mine acasă nu avem loc pentru arborat steaguri, dar dacă voi arbora steagul secuiesc, voi arbora şi tricolorul. Cred că sunt unii care din nou m-ar eticheta şi îmi vor spune „trădător”, dar sunt situaţii când un lider politic trebuie să-şi asume şi astfel de apelative, pentru un lucru bun, pentru o bună convieţuire!

– Referitor la sugestia dvs. de contrapartidă cred, pur şi simplu, că nimănui nu i-a trecut prin cap că readoptarea drapelului secuiesc ca steag al judeţului poate fi un bun prilej de comerţ. Încerc să-mi dau seama: asta înseamnă că românii harghiteni sunt slabi politicieni?

– Există o presiune mediatică enormă pe politicienii români din Ţinutul Secuiesc din partea unor televiziuni de ştiri. Comportamentul aşteptat de la ei în aceste organe de presă este cel al soldatului japonez, altfel sunt făcuţi cu ou şi oţet. Noi, politicienii maghiari, nu avem asemenea probleme, ne putem mişca liberi, putem negocia, încheia compromisuri, ne putem exprima liberi. Sunt câteva teme tabu, pe care redactori vigilenţi ai unor televiziuni de ştiri le monitorizează şi dacă observă un comportament neaşteptat, o trădare cu T mare, începe linşajul mediatic. Am fost şi eu subiectul unor asemenea linşaje, dar pe mine dacă mă atacă Antena 3, acest fapt mă ajută electoral. În cazul politicienilor români, mai ales aleşi locali, un asemenea atac mediatic îi poate îngreuna situaţia politicianului respectiv, deoarece nici unui partid politic nu-i place să fie tocat zilnic pe tema scăpării unui consilier judeţean, dintr-un judeţ care electoral pentru partidul respectiv contează mai puţin. Şi aşa, acel politician după un timp devine incomod la centru şi la următoarele alegeri nu se va regăsi pe lista de candidaţi. În cazul politicienilor UDMR, nu există astfel de piedici. Să luăm de exemplu judeţul Harghita. Aproape un sfert din voturile UDMR sunt asigurate din judeţul Harghita. Harghita pe plan electoral este atât de important pentru UDMR, ca o regiune istorică, de exemplu Moldova, pentru un partid românesc. Influenţa unui primar de municipiu sau preşedinte CJ în UDMR este mult mai mare ca a unui român în partidul propriu. A gândi, a face politică autonom, nu este numai vorbă, slogan în UDMR, este model de funcţionare. De altfel, dacă vă uitaţi la politicienii PCM sau din partidul Tőkés, în teme naţionale şi ei au un comportament similar cu cel al partidelor româneşti, al politicianului încremenit în discurs, în sens invers desigur. De altfel, situaţia nu este dramatică. În afara câtorva teme, de fapt simbolice, adică de rang doi, cum ar fi un steag judeţean, în teme importante conlucrăm bine pentru interesul judeţului şi acest fapt contează. În CJ, consilierii judeţeni români formează un grup foarte influent. În ciclul trecut, adică între 2008-2012, fără susţinerea lor am fi pierdut fondurile EU pentru management deşeuri şi pentru apă şi canal, adică mai mult de 100 de milioane de euro pentru investiţii, deoarece partidul lui Szász Jenő era pentru boicot, blocaj total din interese meschine. De aceea nu este vorba că cine este mai slab sau mai puternic, pur şi simplu trăim într-un context politic, social, mediatic, la care ne adaptăm indiferent de naţionalitate, apartenenţă politică. De altfel, acestea sunt valabile şi pentru domnul prefect, a cărui schimbare nu am cerut-o niciodată nici când UDMR – vremelnic – a fost cooptată la guvernare. Nu comportamentul în privinţa unor chestiuni simbolice ultramediatizate şi tranşate în sus şi în jos contează, cum ar fi steagul judeţean, ci spiritul de conlucrare în temele importante pentru cetăţenii judeţului, cum ar fi educaţia, sănătatea, investiţiile. În această privinţă, eu personal, dar şi aleşii locali maghiari avem o colaborare excelentă cu domnul prefect, sau cu alţi politicieni români din judeţ. (Va urma)

Interviu de M. GROZA

 

Comentarii:

comentarii