Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

Accesul unui număr de şapte autovehicule, interzis în Rezervaţia Tinovul Mohoş – Lacul Sfânta Ana | Informația Harghitei - jurnal independent
joi , 28 martie 2024
Home » Agricultură/Ecologie » Accesul unui număr de şapte autovehicule, interzis în Rezervaţia Tinovul Mohoş – Lacul Sfânta Ana
Accesul unui număr de şapte autovehicule, interzis în Rezervaţia Tinovul Mohoş – Lacul Sfânta Ana

Accesul unui număr de şapte autovehicule, interzis în Rezervaţia Tinovul Mohoş – Lacul Sfânta Ana

  • Pasagerii acestora au fost surprinşi hrănind urşii pe drumul care duce către rezervaţia naturală şi în apropierea Lacului Sfânta Ana

În urmă cu aproape o lună, în 25 iulie, Dósa Elek Levente, directorul executiv al Asociaţiei „Pro Szent Anna – Pro Sfânta Ana”, posta pe pagina sa de Facebook o înregistrare video în care un urs aflat pe drumul către Sfânta Ana sărea pe portiera unei maşini oprite lângă el şi îşi lua un angajament faţă de persoanele care vor fi surprinse dând de mâncare urşilor care îşi fac veacul pe lângă drumul de acces dinspre Bixad către Rezervaţia naturală Tinovul Mohoş – Lacul Sfânta Ana: „o amendă sosită pe numărul de înmatriculare al maşinii din partea mea şi în dar interdicţia de a vizita Lacul Sfânta Ana şi Tinovul Mohoş, indiferent că este persoană fizică sau operator turistic”.

Şi o poate face, fiindcă este vorba despre o proprietate privată, dreptul asupra acesteia revenindu-i Composesoratului „Sfânta Ana” din Lăzăreşti, care „dispune de această rezervaţie naturală”, conform procesului verbal de punere în posesie nr. 1830/2001, eliberat de Comisia Judeţeană de aplicarea Legii nr. 18/1991 şi a Legii nr. 1/2000.

În ciuda preluării şi difuzării acestui mesaj de către media locală şi naţională, decizia interzicerii accesului în Rezervaţia Tinovul Mohoş – Lacul Sfânta Ana continuă să fie ignorată, în marea majoritate a cazurilor cu bună ştiinţă.

Până în prezent au fost surprinşi hrănind urşii în apropierea rezervaţiei naturale pasagerii din şapte vehicule „date în consemn” şi cărora nu li se va mai permite accesul pe teritoriul rezervaţiei naturale.

„Ne ţinem de promisiunea făcută. În prezent se lucrează şi în septembrie vom putea amplasa şi panourile informative cuprinzând informaţii clare cu privire la interdicţia hrănirii animalelor sălbatice şi la amenzile usturătoare care li se pot aplica celor care o încalcă. Baza legală este Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, care prevede amenzi contravenţionale începând de la 5.000 de lei până la 10.000 de lei pentru persoane fizice şi de la 30.000 de lei până la 60.000 de lei pentru persoane juridice”, ne-a declarat directorul executiv Dósa Elek Levente.    

Potrivit acestuia, în afara majorităţii dornice de un selfie cu ursul, au fost surprinse hrănindu-i şi persoane care au declarat că au făcut acest lucru „din milă” pentru bietele animale, „care au rămas fără hrană, din cauza defrişărilor masive de pădure”, afirmaţie dezavuată de conducerea rezervaţiei naturale.

„Hrănirea animalelor sălbatice este anormală, împotriva firii şi a naturii. Urşii, lupii, căpriorii, orice animal sălbatic, nici măcar peştii nu au nevoie de mila omului, fiindcă natura are grijă de ea însăşi”, explică directorul Asociaţiei „Pro Szent Anna – Pro Sfânta Ana”.

Chiar dacă în mijlocul ei există şi exemplare nevolnice, care nu reuşesc să facă faţă provocărilor în sălbăticie, pe termen lung natura devine mai puternică, asigurând dezvoltarea sănătoasă de speciilor.  

„Intervenţia umană îi face un rău nemăsurat ursului. Eu consider că problema habitatului, cel puţin pe Muntele Ciomatu, este inexistentă. Aici nu au fost defrişări, iar dacă o porţiune de pădure este doborâtă de vijelii, în doi ani devine un habitat superb pentru urşi şi pentru celelalte animale. După curăţarea zonei, se creează un luminiş, în care rămân plante numai bune pentru hrană: zmeuriş, tufe de mure, arbori tineri cu frunze fragede, iarbă deasă din belşug. Este o concepţie greşită că ursul se hrăneşte în pădure; pădurea deasă oferă extrem de puţină hrană. Evident, au nevoie de ea pentru umbră, pentru răcoare, este locul unde se retrag noaptea. Un habitat cu cât este mai diversificat, cu atât este mai favorabil animalelor sălbatice”, detaliază interlocutorul nostru.

Urşii care stau pe lângă drum şi cerşesc hrană sunt cel mai probabil puii unor ursoaice habituate, care obişnuiau să îşi obţină hrana în zona Bálványos, din containerele de deşeuri menajere. Iar pe puii care au crescut în preajma omului, coborând alături de ursoaice în zonele locuite, hrănindu-se cu tot ceea ce a servit nutriţiei umane, un singur pas i-a despărţit de cerşitul la drumul mare. Un sendviş cu unt, caşcaval şi salam scuturat într-o pungă, o bucată de kürtőskalács sau de pâine aruncate pe drum înlocuiesc acum dieta sănătoasă a animalului considerat cândva regele pădurii.

„Au devenit atât de dependenţi încât în momentul în care aud zgomotul motorului şi cel produs de lăsarea ferestrei maşinii se activează imediat. Fotografiile făcute la interval de câteva zeci de secunde vorbesc de la sine: până la apropierea maşinii ursul stă culcat la marginea drumului, întins pe iarbă de parcă ar fi mort, iar când aude sunetul coborârii geamului portierei, imediat se ridică pe cele patru labe şi se duce direct la maşină. În schimb, dacă trece un Cifarom (betoniera – n.a.) de zeci de tone la mai puţin de o jumătate de metru de el nici măcar nu clipeşte, nu se clinteşte din loc”, povesteşte directorul executiv al rezervaţiei naturale.

Este trist şi nu există nicio îndoială că această atitudine se datorează în cea mai mare măsură imixtiunii arbitrare a omului. Şi în acelaşi timp periculos, pentru că ursul nu este un căţelandru de mângâiat pe creştet, ci un animal maiestuos care, în ciuda habituării, nu şi-a pierdut şi nu îşi va pierde instinctul de prădător.

„Rezervaţia naturală Tinovul Mohoş – Lacul Sfânta Ana este un obiectiv turistic vizitabil pe întreaga durată a anului. Noi vom avea vizitatori şi în septembrie, şi în noiembrie, şi în decembrie, şi în martie. Ce ne facem cu un urs care nu se teme nici măcar de un vehicul de mare tonaj, ce se va întâmpla cu un om căruia regula rezervaţiei îi impune să lase maşina la un kilometru şi jumătate depărtare şi să parcurgă distanţa pe jos în cazul în care dă peste un urs proptit pe marginea drumului, aşteptând să primească hrană? Cum vom putea asigura siguranţa vizitatorilor?”, ne provoacă să ne dăm singuri răspunsurile directorul Dósa Elek Levente.

A devenit limpede pentru toată lumea că relocarea urşilor nu rezolvă problema nici măcar provizoriu; doar necazurile se mută odată cu ei de pe un teritoriu pe altul. Recent, un urs „problemă” de la Slănic Moldova a fost relocat în zona Borsec, alăturându-se celor existenţi, iar o ursoaică şi cei trei pui ai ei care trăiau în pădurea de lângă Lacul Sfânta Ana au fost relocaţi din vina unor turişti „iresponsabili” care au ieşit la picnic în pădure, ignorând interdicţia scrisă cu litere de-o şchioapă. Atrasă de mirosul de mâncare, ursoaica s-a apropiat de pătura vizitatorilor, a luat rucsacul şi s-a reîntors în desiş, fără să atace oamenii.  

„În ultimele săptămâni un urs adolescent a urcat de două ori la Sfânta Ana, după turiştii care le dau mâncare. Slavă Domnului că ni s-a adus rapid la cunoştinţă şi în momentul în care animalul a ajuns în apropierea lacului, unde era o mulţime de oameni, am putut să îl ţinem departe de vizitatori. Dar situaţia se poate repeta oricând, iar exemplarul poate fi unul matur, iar noi să nu fim în zonă. Sfânta Ana este casa lor. Ce se întâmplă dacă animalul vine noaptea şi la ora 09:00 dimineaţa primul turist dă nas în nas cu un urs habituat? Acestea sunt temerile noastre. Prin decizia de interzicere a accesului persoanelor care hrănesc urşii, noi venim în completarea măsurilor autorităţilor. Iar logica este cât se poate de simplă: dacă la nici cinci kilometri distanţă de Lacul Sfânta Ana nu respectă natura şi regulile de vizitare ale ariilor naturale protejate, habitatele naturale, flora şi fauna sălbatică, cel mai probabil turistul care hrăneşte urşi nu le va respecta nici în alte părţi, expunându-se la un risc imens şi constant”, a spus oficialul Asociaţiei „Pro Szent Anna – Pro Sfânta Ana”.

***

Decizia interzicerii accesului persoanelor care hrănesc urşii în Rezervaţia naturală Tinovul Mohoş – Lacul Sfânta Ana, mediatizată de majoritatea posturilor de televiziune naţionale, de presa scrisă şi difuzată de posturile de radio a urmat numeroaselor apeluri şi îndemnuri la responsabilitate din partea vizitatorilor.

„Transmitem un mesaj aproape disperat pentru o cultură a turismului care să fie sănătoasă, responsabilă pentru urs şi pentru localnici”, scria la începutul lunii iulie directorul executiv al Rezervaţiei „Tinovul Mohoş – Lacul Sfânta Ana”, într-o postare pe pagina sa de socializare, explicând că „turiştii fac enorm de mult rău hrănind urşii pentru nişte poze”.

Necunoaşterea „regulilor, principiilor de bun comportament” nu este o scuză şi nici nu îi absolvă de vină pe cei care hrănesc urşii de dragul unei fotografii care să impresioneze, ci mai degrabă e „semnul nepăsării, ignoranţei, iresponsabilităţii din partea turiştilor”, o atitudine de exploatare a acestui animal „cu orice preţ”, indiferent de limba pe care o vorbesc cei care recurg la astfel de gesturi, „pentru că iresponsabilitatea, răutatea şi nepăsarea nu au graniţe”, scria directorul executiv Dósa Elek Levente pe pagina sa de Facebook.

Este doar una din multitudinea de postări menite să aducă un dram de normalitate în atitudinea turistului faţă de fauna şi flora protejate prin lege.

DANIELA MEZEY

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.