Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

TopliţaA fost o şezătoare ca în satul românesc de altădată! | Informația Harghitei - jurnal independent
vineri , 29 martie 2024
Home » Cultură »
Topliţa
A fost o şezătoare ca în satul românesc de altădată!
<h5><i>Topliţa</i></h5>A fost o şezătoare ca în satul românesc de altădată!

Topliţa
A fost o şezătoare ca în satul românesc de altădată!

Există multe datini şi obiceiuri care au îmbogăţit activităţile tradiţionale necesare existenţei locuitorilor satului românesc tradiţional.

În trecut, în fiecare gospodărie se desfăşurau anumite munci indispensabile vieţii omului. Erau munci de îndemânare, care se transmiteau din tată-n fiu, din generaţie în generaţie, înmănunchindu-se într-o adevărată industrie casnică, specifică muncilor bărbăteşti şi femeieşti. Materiile prime erau cât se poate de naturale, iar prelucrarea acestora, în folosul omului, se făcea aproape sută la sută, manual, cu o îndemânare de-a dreptul de invidiat.

Îmi amintesc, cu nostalgie, de câteva munci specifice, femeieşti, de la scărmănatul şi pieptănatul lânii până la tors, îndeletniciri în care se foloseau furca şi fusul la tors, răschiratul, cu ajutorul răşchitorului, depănatul de pe vârtelniţă, făcutul ţevilor cu sucala şi ţesutul cu stativile şi suveica.

De asemenea, era interesant lucrul cânepii şi a inului, făcut de femei şi fete, indispensabil în gospodăria ţărănească pentru a obţine firul din lână, din care se făceau ţoale, lepidee, păretare, sumane, bundiţe, cioareci, obiele pentru opinci etc., iar cearşafuri, feţe de pernă, cămăşi, izmene, prosoape de şters şi de dus mămăliga şi pita la munca câmpului (merindarea), feţe de mese şi de pat, haine şi altele se făceau din firul de cânepă şi in. Cum am mai precizat, toate se efectuau manual cu o îndeletnicire şi o măiestrie de invidiat.

Toate aceste munci casnice femeieşti se făceau mai ales iarna, deoarece de primăvara până toamna târziu femeia participa la lucrul câmpului, alături de bărbat.

Am amintit numai câteva îndeletniciri femeieşti din serile de toamnă târzie şi de iarnă, care se desfăşurau în mare parte în şezători.

Şezătoarea tradiţională este una dintre datinile cu cele mai complexe funcţii din viaţa satului, fiind socotită una dintre marile bogăţii spirituale ale ţăranului, care îşi ducea viaţa în vatra satului românesc de odinioară.

În serile de toamnă târzie şi de iarnă fete, femei măritate, bătrâne, babe, feciori, bărbaţi însuraţi, bătrâni şi chiar copile mai mari se adunau la o gospodărie, numită gazdă. Aici, femeile torceau din caiere de lână, in şi cânepă, ştricăneau (croşetau) ciorapi, jerseuri, bluze, coseau, răsuceau tort etc. În satul românesc tradiţional se organizau mai multe şezători, feciorii umblând în grup de la o şezătoare la alta.

La şezătoare era o atmosferă deosebită, în care se discutau diferite întâmplări reale din viaţa satului, se spuneau poveşti, ghicitori, cilimituri, glume, se cânta, se jucau jocuri populare şi hazlii, iar unele fete săvârşeau practici magice pentru a aduce cât mai mulţi feciori la şezătoare.

Şezătorile se organizau, în special, după sărbătorile de iarnă până la Postul Paştilor, perioadă care se numea „Câşlegi”.

O asemenea datină străbună din viaţa satului românesc de altădată, şezătoarea, a adus-o în realitate, la Topliţa, nimeni alta decât interpreta de muzică populară şi profesoara Livia Harpa, împreună cu Grupul folcloric „Flori Topliţene” al Casei municipale de cultură din Topliţa, a cărui activitate o coordonează de la înfiinţare şi care, în acest an, îşi aniversează 10 ani de activitate.

Prof. dr. Viorica Macrina Lazăr împreună cu salariatele Bibliotecii „George Sbârcea” din Topliţa au oferit spaţiul necesar desfăşurării şezătorii, iar „Florile Topliţene” îmbrăcate în minunate costume populare au creat cadrul, cât mai aproape de realitate, al şezătorii de altădată şi au dat viaţă şezătorii specifice satului tradiţional românesc.

Pe lângă faptul că participantele la şezătoare au lucrat, practic, au tors cu furca şi fusul caierul de lână, au depănat cu vârtelniţa, au făcut ţevi cu sucala pentru războiul de ţesut, au ştricălit, au făcut sculuri şi alte lucruri, au cântat, au spus poveşti, ghicitori şi altele, enumerate mai sus, într-o atmosferă de râsete şi veselie.

Au cântat: Mădălina Roman, Emanuela Ţepeş, Larisa Truţa, Alexandra Ţifrea, Antonia Lazăr, Diana Szakacs, Olivia Morari, Daria Mihai, Andreea Neag, Ilinca Bena, Denisa Alungulesei şi Eliza Ţepeş.

Din atmosfera specifică şezătorii n-au lipsit nici feciorii: Mihai Pop, Tudor Truţa şi Alexandru Ţifrea,care s-au jucat diferite jocuri hazlii, printre care „bâza”, dar nici muzicanţii: acordeonistul Nelu Stoian, poreclit, Şpiru, şi Darius Roman la vioară.

Gazda şezătorii, Livia Harpa, a servit pe cei prezenţi cu bucate tradiţionale, ce se pregăteau la şezătorile de demult, respectiv: scoruşe, pancove şi pupci cu brânză, după reţete tradiţionale.

A fost o activitate plăcută şi educativă care a adus în realitate acest obicei străvechi, şezătoarea.

VASILE GOTEA

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.