Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Zeci de copii din familii sărace din Harghita, cu vârste cuprinse între trei şi aproape şapte ani, au şansa unei minivacanţe minunate la Atelierele de Vară Şotron, ce se anunţă o „călătorie” iniţiatică de-a lungul căreia vor descoperi „ceea ce îi înconjoară, de la firul ierbii până la stele”
Alături de ei sunt profesori voluntari, de la care învaţă o mulţime de lucruri, pe care, de cele mai multe ori, nici părinţii lor nu le ştiu. În ochii lor, larg deschişi, citeşti limpede dorinţa de a înţelege lumea şi mecanismele ei, nevoia lor de a ştii şi de a fi încurajaţi şi iubiţi. Acolo timpul trece repede, cu folos şi plăcut, se leagă prietenii şi ascultă poveşti care-i îndeamnă să viseze la o lume mai bună şi pentru ei. Este vacanţa lor, singura de care au parte anul acesta şi, cu puţin noroc, poate şi la anul. Tema atelierelor din acest an este generoasă, despre „Lumea vie – plante şi animale”, pe care micuţii o explorează în diferite moduri, zilnic, timp de două săptămâni. „Ne dorim ca fiecare zi să fie plină de surprize şi încercăm să le oferim copiilor cât mai multe experienţe de învăţare”, ne spune coordonatoarea Atelierului Şotron de la Şumuleu-Ciuc, profesoara Dana Grecu de la Grădiniţa „Kis Herceg” (Micul Prinţ) din Miercurea Ciuc. Alături de colegele ei, educatoarele Mioriţa Tankó de la Grădiniţa „Liviu Rebreanu” şi Delia Bianca Voslăban de la Grădiniţa „Kis Herceg”, şi-au propus să le ofere micuţilor cât mai mult din ceea ce le lipseşte. „Punem accent pe a-i învăţa să devină independenţi, să-şi formeze deprinderi de bază, să socializeze şi să formăm un mic colectiv. Deşi fac parte din aceeaşi comunitate, aici s-au cunoscut şi s-au împrietenit, vin cu plăcere la ateliere, iar noi ne străduim în fiecare zi să le asigurăm mediul potrivit, să poată să înveţe cu plăcere, corespunzător dorinţei şi interesului lor, respectându-le alegerea”, explică profesoara Dana Grecu. Sunt abia la început şi fac greşeli, dar nu-i loc de supărare, căci din greşeli am învăţat cu toţii.
În fiecare dimineaţă, copiii ajung la sala de clasă sărind şotronul desenat pe podeaua holului de la intrare; chiar şi părinţii sar prin pătratele desenate, amintindu-şi, amuzaţi, de bucuriile mărunte ale copilăriei. Apoi îşi aleg salutul: fie o strângere de mână, fie o îmbrăţişare adresate dăscăliţelor lor. Odată ajunşi în sala de curs, explorează cu o poftă necumpătată spaţiul, care se schimbă de la o zi la alta, aducând noutatea în viaţa lor: zilnic alte materiale, alte truse, alte planşe, alte jocuri, alte activităţi. Apoi se pregătesc pentru micul dejun, un nou prilej să înveţe lucruri neştiute, nefăcute acasă: că igiena este foarte importantă, iar mâinile trebuie spălate temeinic nu doar cu apă, ci şi cu săpun; că fiecare trebuie să contribuie la pregătirea mesei, iar apoi să-şi ia farfuria şi să stea răbdători la rând, să se servească cu câte o singură bucată, ca să ajungă tuturor, iar după ce au terminat, dacă nu s-au săturat şi a mai rămas câte ceva, se ridică şi îşi iau suplimentul. „La final strâng masa, mătură, şterg mesele, lasă ordine; au învăţat să pună toate la loc, de unde le-au luat, aşa cum le-au găsit”, detaliază coordonatoarea atelierelor. A sosit momentul să treacă la lucruri serioase. „Astăzi vorbim despre animalele sălbatice şi junglă, citim, ca în fiecare zi, cel puţin trei cărţi pentru copii şi la finalul atelierului primesc, fiecare, cât trei cărţi, diferite, pentru acasă. Sunt singurele cărţi în familie pentru unii dintre ei, toate primite de la Asociaţia OvidiuRo, de unde am primit şi multe materiale pentru experimente, pentru bibliotecă, pungi de germinare, unde seminţele, pe care copiii le urmăresc în fiecare zi, au început să încolţească; doi dintre ei au zis că le vor pune în pământ”, a continuat profesoara.
Când vremea le permite, fac multe activităţi în aer liber, de motricitate, de orientare în spaţiu, pe care le execută pe trasee improvizate din ce au găsit la îndemână. Multe sunt activităţi de grup, de socializare, dar şi jocuri care îi ajută să-şi „controleze mintea”, ori să respire corect, să se joace frumos împreună. Când nu, pictează, cântă, dansează şi, prin joacă, învaţă multe lucruri. La ateliere vin şi fraţii mai mari ai copiilor, care s-au oferit voluntar să dea o mână de ajutor. Vorba şi mai ales veştile bune circulă repede, aşa se face că, dacă la început prezenţa era timidă, acum solicitările au depăşit numărul obişnuit al participanţilor la ateliere. „Avem copii care nu au fost la grădiniţă nici o zi, încă nu sunt înscrişi, probabil se vor înscrie la toamnă, pentru că au văzut că e frumos la grădiniţă. Noi i-am primit pe absolut toţi cei care au vrut să vină. Acum avem 15 copii care vin cu drag”, a precizat prof. Dana Grecu. Rezultatele nu au întârziat să apară: copiii sunt incomparabil mai ordonaţi, lucrează independent, vorbesc între ei – lucru care nu se întâmpla în prima zi – au opinii, chiar şi dorinţe pe care acasă, în mediul din care provin, nu ar cuteza să şi le manifeste. „Ce facem noi are un impact foarte mare şi asupra copilului, şi asupra părinţilor, chiar şi asupra noastră. Aici capătă deprinderile de bază pentru viaţa de zi cu zi, pentru grădiniţă, pentru învăţare, facem şi alfabetizare, le va fi mult mai uşor celor care vor merge la şcoală, măcar numele să ştie să şi-l scrie”, mai spune aceasta.
Pare greu de crezut, de digerat şi aproape imposibil de înţeles în zilele noastre, pentru majoritatea dintre noi, obişnuiţi să avem înţelegere deplină, parte de iubire din partea familiei şi de educaţie timpurie. Ei nu ştiu multe, nici măcar lucrurile elementare pe care acum le învaţă, nu au cărţi cu poveşti şi nici cine să le spună vreuna înainte de culcare. Nu sunt mai puţin dotaţi decât restul, doar viaţa este mult mai aspră pentru ei, văduvindu-i de partea ei frumoasă. „Cu astfel de copii este destul de greu să lucrezi, pentru că nu au deprinderile elementare formate, cu care putem să lucrăm şi de aceea trebuie să începem de la zero. Unii dintre ei nu ştiu culorile, formele, mărimile, să se spele corect, cum să folosească toaleta, să asculte o poveste, să fie atenţi, să se uite la cel care vorbeşte. Dar şi satisfacţiile noastre sunt mari, văzând roadele educaţiei oferite deja după 3 zile (…) vedeţi, acum ştiu jocuri, cântece, ştiu să pună florile în vază, fiindcă vrem să le formăm şi gustul estetic, căci şi ei sunt copii. Nu e vina lor că s-au născut în asemenea familii şi au şi ei dreptul să se bucure şi să se simtă bine în vacanţă”, a relatat educatoarea Mioriţa Tankó.
Adunând melci din grădină pentru ei, jucându-se şi cântând alături de micuţi, tânăra educatoare Delia Bianca Voslăban de la Grădiniţa „Kis Herceg” capătă experienţă. „Am ales să lucrez în acest atelier deoarece mi se pare un lucru bun în primul rând pentru mine ca om şi, în al doilea rând, pentru mine ca educatoare. Sunt într-adevăr nişte copii dotaţi din punct de vedere intelectual, poţi să lucrezi cu ei. (…) Am rămas fascinată de modul în care s-au bucurat când au primit cărţi. Ne-au povestit (cei mari – n.a.) că le-au citit părinţilor acasă din poveştile respective. E un lucru minunat şi probabil noi, care ne-am născut în altfel de familii, nu am ştiut să preţuim suficient că avem o bibliotecă în casă, sau că avem acces la mult mai multe materiale decât ei. Sunt minunaţi şi suntem într-adevăr încântate că putem să lucrăm cu astfel de copii”, a afirmat tânăra, manifestându-şi speranţa că atelierele de vară vor continua pe perioadă nedeterminată.
Inspectoarea şcolară pentru Educaţie Timpurie Lucica Erdei vine zi de zi să vadă cum se descurcă micuţii şi se declară „încântată”. „În această perioadă, copiii beneficiază de activităţi inedite, pe care sunt convinsă că nu le vor uita niciodată. Profesorii au posibilitatea să aplice ceea ce au învăţat la training-uri, copiii primesc materiale de calitate şi părinţii acestora pot să vadă educaţia de calitate pe care o primesc copiii lor în această perioadă de două săptămâni. (…) E un punct de pornire, o şansă pentru ei să evolueze. Dacă măcar un copil putem să-l salvăm, să vină zilnic şi să beneficieze de educaţie, este un câştig. Suntem conştienţi că nu toţi vor continua să vină zi de zi la grădiniţă, dar măcar o parte dintre ei în mod sigur vor veni”, a opinat Lucica Erdei.
Ateliere de Vară Şotron similare celui de la Şumuleu-Ciuc se desfăşoară în judeţul Harghita la Vidacut, Beteşti, Mădăraş şi la Bălan, dar şi în alte localităţi din ţară, de care se bucură în fiecare vară mii de copii din zone defavorizate. Ele se dovedesc, la final, lecţii de viaţă nu numai pentru copii, ci şi pentru dascălii lor. „Învăţăm să apreciem ce avem, să ne bucurăm că am avut şansa să învăţăm, să ne naştem în familii pentru care educaţia este importantă, unde am avut cărţi, bibliotecă, am mers la şcoală, să ne bucurăm că aveam părinţi, mamă şi tată cărora să le pasă de noi, de viitorul, de dezvoltarea noastră”, a conchis coordonatoarea Dana Grecu.
Atelierele de Vară Şotron sunt parte a unui proiect major educaţional propus statului român de Agenţia pentru Educaţie Timpurie OvidiuRo în cadrul programului guvernamental „Fiecare Copil în Grădiniţă”, care îi încurajează pe părinţi – prin acordarea de tichete sociale în valoare de 50 de lei/lună – să îşi înscrie copiii de mici în sistemul de educaţie. Timp de două săptămâni, profesori din învăţământul preşcolar se oferă voluntar să susţină activităţi cu copiii la grădiniţă, după modelul format de OvidiuRo şi diseminat la numeroasele training-uri destinate profesorilor. Anul acesta, atelierelor li s-a adăugat modulul de ştiinţe „Poveşti de Vară sub Lupă”, susţinut financiar de un important investitor în programele OvidiuRo. Pentru că este nevoie şi de bani, şi nu puţini, pentru materialele educaţionale necesare derulării acestor activităţi, începând de la numeroase cărţi ilustrate, hărţi, lupe, magneţi până la kituri de germinare şi de igienă, materiale ce vor rămâne în grădiniţe şi vor fi folosite de copii, începând din toamnă. Şi, nu în ultimul rând, de cărţi pentru acasă, dăruite copiilor. „Scopul este să creăm o comunitate de învăţare prin joc, lectură, experimente şi ştiinţe, muzică şi mişcare şi numeroase activităţi Montessori, toate urmărind să dezvolte răbdarea şi autonomia, să încurajeze cooperarea, să consolideze cunoştinţe şi să le deschidă pofta de cunoaştere celor mici”, a explicat Larisa Dumitru de la Asociaţia OvidiuRo.
Adăugăm, în loc de concluzie, că Asociaţia OvidiuRo şi-a propus ca fiecare copil sărac din România să beneficieze de educaţie timpurie de calitate şi să devină, astfel, un membru activ al societăţii. Nu e puţin lucru, în condiţiile în care statisticile Eurostat arătau, în urmă cu doar câteva luni, că 41,7% dintre copiii României sunt supuşi riscului de sărăcie sau excluziune socială, cea mai mare proporţie din Uniunea Europeană, la nivelul căreia doar 24,5% dintre copii se încadrează în această categorie. Oficial, unul din zece copii români merge la culcare flămând şi cel puţin unul din trei copii trăieşte în sărăcie lucie, riscând să nu poată ieşi niciodată din mediul care nu-i oferă nici o şansă în viaţă. Doi din trei copii săraci nu au acces la educaţie preşcolară, sărăcia îi ţine departe şi de şcoală, iar lipsa educaţiei le blochează calea spre integrare şi către un viitor mai bun.
DANIELA MEZEY
