Udemeriştii au inventat roata care stă

Surprinde oarecum abundenţa taberelor mixte, alcătuite din copii români şi maghiari, organizate de diverse asociaţii sprijinite de Consiliul Judeţean Harghita. N-am zice deloc că aceste tabere n-ar fi folositoare, dimpotrivă. Minunea-minunilor este că udemeriştii au descoperit roata, adică virtuţile comunicării!

În opinia mea, mai folositoare ar fi fost înţelepciunea venită la timpul ei, căci roata se învârtea şi înainte de a o descoperi Borboly Csaba, doar că apa care curgea atunci nu le-a convenit segregaţioniştilor care au despărţit şcolile. Acum se pare că, cel puţin unora, mintea le-a revenit la locul ei şi sunt entuziasmaţi de descoperirea realităţii elementare conform căreia comunicarea susţine însuşirea unei limbi. Foarte bine, felicitări, dar câtă română se însuşeşte în 14 zile? Măi să fie! Ridicăm în slăvi o convieţuire mixtă de două săptămâni, pe când în şcoala comună dinainte de ’89 se conversa în ambele limbi tot anul şcolar, iar rezultatul era că elevii maghiari ştiau română şi elevii români conversau în ungureşte fără ca acest lucru să fie obligatoriu. Nu mai spun că relaţiile dintre tineri erau cât se poate de normale, neinfestate de ura postrevoluţionară şi nici de hachiţele etnice reaţâţate de unele biserici aşa-zis „istorice” din Ardeal. Aceasta era realitatea şi, după cum spune toată lumea, ea era benefică tuturor.

Dar udemeriştii au despărţit brutal şcolile, iar politica etnică s-a introdus cu atâta înverşunare în educaţie încât tinerii maghiari urăsc România şi pe români ca urmare a ceea ce aud acasă de la părinţii lor, a atitudinii ostile a politicienilor maghiari şi a comportamentului iresponsabil al Ungariei faţă de această problemă. Urmare a acestei realităţi, tinerii români refuză să mai cunoască maghiara, pentru că nimeni nu face un efort în plus ca să-l satisfacă psihic pe cel care-l urăşte. Singurul fenomen care, atavic fiind, transgresează toate cele de mai sus este dragostea, finalizată triumfător în căsătoriile mixte pe care bisericile maghiare încearcă din răsputeri să le oprească, dacă partenera/ul nu se converteşte la cultul respectiv.

În fine, ar fi momentul să ne bucurăm sincer că udemeriştii au ajuns la concluzia fericită că pruncii lor trebuie să se întâlnească două săptămâni pe an cu fiii românilor, să se joace şi să socializeze, în speranţa că astfel le va dispărea inhibiţia de a vorbi în limba oficială a statului. În tabără nu se pun note, toată lumea e liberă să greşească, inclusiv copiii români, care nu-şi mai pun probleme gramaticale nici la şcoală, darămite în vacanţă. Ne-am bucurat sincer atunci când dl Borboly cerea insistent ca Ministerul Educaţiei să găsească o soluţie pentru însuşirea limbii române de către copiii maghiari. Credeam, ca şi alţii de altfel, că dl preşedinte se referă la modul îngrozitor în care se predă limba română în şcolile elementare din Harghita, mai ales în rural, unde acest obiect este predat în majoritate de către persoane cu care nu poţi lega o conversaţie logică în limba română.

Ei, aş!, vorba lui Caragiale. Preşedintele CJ o ţine langa cu copii maghiari discriminaţi, considerând că predarea limbii române în limba română este un lucru nu doar straniu, ci şi discriminatoriu. Udemeriştii au inventat roata, dar nu despre roata care se învârteşte este vorba, ci despre roata care stă, despre roata pătrată, în care nu înveţi limba română de la oameni care o ştiu, ci de la cei care primesc pentru asta nişte bani, plus un spor de 20 la sută. Aceia nu ştiu româna, dar e suficient că sunt şcolarizaţi de către Ungaria, UDMR sau partidele adiacente după criterii valorice imposibil de cuantificat. Buni-răi, după ce i-au şcolarizat ei, renunţând la orice criteriu calitativ, statul român trebuie să le dea locuri de muncă şi să-i plătească!

Aşa ne-am dat seama că predarea limbii române nu este un scop, ci o afacere şi că, indiferent de îngrijorările ipocrite ale unor lideri, nu cunoaşterea limbii este importantă aici, ci afacerea legată de cunoaşterea limbii române. Şi aşa înţelegem de ce în spaţiul public este scoasă în faţă falsa îngrijorare că limba română e slab cunoscută, astfel încât acţiunea udemeristă să pară responsabilă şi legitimă. În realitate, îl doare în pix pe dl Kelemen şi pe ai lui de limba oficială: ei vor cât mai multe posturi şi bani cât mai mulţi pentru angajaţii maghiari.

De fapt, acum, ca şi în 1990, realitatea este următoarea: ne-aţi despărţit şi aţi băgat ura între etnii – asta e, acum e obligaţia voastră să căutaţi soluţii să vă remediaţi eroarea. Numai că, actualmente, soluţii nu au nici Hunor şi nici Dragnea, între ei nu stă nici binele românilor şi nici al maghiarilor, ci doar afaceri politice. Şantajul politic la PSD, pe care nu trebuie să-l demonstrez eu aici din moment ce l-a văzut o ţară întreagă, nu are nimic de-a face cu însuşirea limbii române de către elevii maghiari. E drept, Valentin Popa n-a fost cea mai fericită opţiune pentru ministeriatul Educaţiei, dar să nu ne facem iluzii: Dragnea l-ar fi sacrificat fără regrete şi pe Nicolae Iorga dacă ar fi fost cazul, iar unii spun că, dacă Hunor ar fi cerut clopotele Catedralei Mântuirii în schimbul voturilor udemeriste, i le-ar fi dat şi pe acelea!

După ce a văzut cum stau lucrurile cu învăţământul condus de UDMR în Harghita – adică cu realitatea că elevii maghiari nu ştiu să spună „Bună ziua!” şi „La revedere!” în limba română, aşa cum s-a întâmplat la Sândominic, fostul ministru a refuzat să schimbe ordonanţa adoptată de altfel de toţi membrii Guvernului, preferând demisia. Din acest punct de vedere, fostul ministru Popa se situează între extrem de puţinii politicieni români care s-a comportat ca un om de onoare.

Dl Kelemen Hunor i-a mai reproşat lui Valentin Popa că a acceptat, fără să-i ceară lui consimţământul, fuziunea dintre Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş şi Universitatea „Petru Maior”. Vorbind toată ziua şi toată noaptea de autonomia ţinutului secuiesc, pare că dl Hunor nu a auzit în viaţa lui despre autonomia universitară şi nici despre posibilitatea intrării acestui consorţiu, numit acum Universitatea de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie (UMFST) din Târgu Mureş, unde învaţă 700 de studenţi străini din 50 de state, în proiectul de constituire a reţelelor universitare europene, care să permită obţinerea unei diplome prin combinarea de studii în mai multe ţări din blocul comunitar. „Este atât de evident acest avantaj, încât nu cred că poate să existe un om raţional care înţelege încotro merge învăţământul universitar mondial, care poate să găsească acestui proiect vreun cusur”, spunea la deschiderea anului universitar rectorul UMFST, Leonard Azamfirei.

Ei da, pare-se că dl rector se înşeală. Acel om există şi numele lui este Kelemen Hunor.

MIHAIL GROZA

Comentarii:

comentarii