965 de ani de la Marea schismă creştină

iulie 17, 2019 in Religie

Ieri s-au împlinit 965 de ani de când Cardinalul Humbert, delegatul Papei Leon IX (1048-1054), un intransigent reprezentant al curentului anti-bizantin, a aruncat, la începutul Liturghiei, pe masa altarului Sfintei Sofii actul de anatematizare a Patriarhului Mihail Cerularie (1043-1058), ultima etapă a schismei dintre Biserica Apusului şi Biserica Răsăritului.

Actul din 1054, considerat un eveniment dureros din istoria Bisericii, a însemnat separarea canonică şi întreruperea comuniunii liturgice dintre Biserica Romei (Biserica Romano-Catolică) şi Bisericile patriarhiilor de la Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim (care fac parte din Biserica Ortodoxă).

În acea perioadă puterea imperială era exercitată de Împăratul Constantin Monomahul, care a decis să convoace un sinod la Constantinopol, în care să fie discutate „inovaţiile” imputate apusenilor de către răsăriteni.

Papa Leon al IX-lea a acceptat propunerea Împăratului Constantin Monomahul şi a trimis la începutul lui ianuarie 1054 o delegaţie papală la Constantinopol, în fruntea căreia s-a aflat Cardinalul Humbert. Sosind la Constantinopol, delegaţii latini s-au prezentat împăratului, care i-a primit cu onoruri, şi au fost cazaţi într-unul dintre cele mai importante aşezăminte monahale din imperiu, Mănăstirea Studion din Constantinopol.

Delegaţia papei era însă compusă din persoane pe care istoricii le găsesc astăzi destul de nepotrivite cu misiunea de negociere şi pace pe care ar fi trebuit să o desfăşoare la Constantinopol.

Cardinalul Humbert a compus fără autorizarea Papei Leon al IX-lea, care murise la 19 aprilie 1054, un act de excomunicare a Patriarhului Mihail Cerularie, a Arhiepiscopului Leon de Ohrida, a călugărului Nichita Pectoratus, stareţul mănăstirii în care fusese primit, precum şi contra tuturor acelora care se vor asocia cu aceştia. Cu această sentinţă de excomunicare, prin care aducea grave acuzaţii răsăritenilor, s-a strecurat în Biserica „Sfânta Sofia”, unde clerul şi poporul veniseră să asculte Sfânta Liturghie şi a lăsat-o pe sfânta masă din altar.

Cum actul de anatematizare era compus în latină, a trecut un timp până să se afle de anatemă şi de injuriile nedrepte aduse Bisericii Răsăritului, iar clerul şi credincioşii să fie atât de tulburaţi şi de înverşunaţi încât ar fi voit să-i sfâşie pe delegaţi, care, după aruncarea anatemei, plecaseră însă în grabă din Constantinopol.

Patriarhul Mihail Cerularie, bucurându-se de susţinerea mulţimii credincioşilor, a convocat duminică, 24 iulie 1054, la Constantinopol, în Biserica „Sfânta Sofia” sinodul permanent, compus din 12 mitropoliţi şi 2 arhiepiscopi, care a rostit anatema contra Cardinalului Humbert, a delegaţilor romani, a Papei Leon IX şi a Bisericii Romane.

Cele două anateme rostite la 16 şi 24 iulie 1054, care au provocat Schisma cea mare, au fost ridicate printr-o declaraţie comună citită concomitent în ziua de 7 decembrie 1965 în Catedrala „Sfântul Gheorghe” a Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol şi în Catedrala „Sfântul Petru” din Roma, de patriarhul ecumenic Atenagoras I (1949-1972) şi Papa Paul VI (1963-1978).