Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Aproximativ 5.800 de miliarde de euro ar fi ascunşi în paradisuri fiscale
Peste optzeci de ţări s-au angajat miercuri, la Berlin, să pună în practică un sistem automat de informaţii financiare până în 2017-2018, o măsură care dă o lovitură grea secretului bancar şi constituie un progres notabil împotriva fraudei fiscale.
Un acord multilateral a fost încheiat la capătul Forumului mondial pentru transparenţă şi schimbul de informaţii, care a găzduit o sută de delegaţii, marţi şi miercuri, în capitala germană. 51 de ţări semnatare se angajează să înceapă schimbul de informaţii din septembrie 2017. Obiectivul: fiecare administraţie fiscală să ştie averile financiare plasate în străinătate de contribuabilii săi.
Semnatarii includ membri ai Uniunii Europene, precum şi principate care preţuiau secretul bancar, precum Liechtenstein, sau paradisuri fiscale precum Insulele Caiman sau Insulele Virgine Britanice. Alte 30 de ţări s-au angajat, într-un acord separat, să pună în practică sistemul începând cu 2018. Printre ele, Austria, dar şi Elveţia, alături de importante pieţe financiare precum Bahamas sau Emiratele Arabe Unite.
Aproximativ 5.800 de miliarde de euro ar fi ascunşi în paradisuri fiscale, respectiv o lipsă de câştig de 130 miliarde anual pentru administraţiile fiscale din întreaga lume, potrivit economistului Gabriel Zucman, specialist în fraudă fiscală. „Secretul bancar în forma sa veche şi-a trăit traiul”, a spus ministrul german al Finanţelor, Wolfgang Schauble, gazda conferinţei.
Acordul de miercuri se bazează pe o normă internaţională (CRS) concepută de Organizaţia de cooperare şi dezvoltare economică (OCDE). Statele Unite şi legea lor Facta, care obligă băncile străine să declare sistematic fiscului american conturile şi depozitele clienţilor americani, a fost declanşatorul acestei acţiuni.
De atunci, cinci ţări europene, cu Franţa şi Germania în frunte, şi sprijinite ulterior de UE şi G20, au cerut generalizarea schimbului automat de informaţii pe baza normelor OCDE.
„Cu cât vor fi mai multe ţări care se angajează, cu atât mai dificil va fi pentru alţii să atragă investitori”, a explicat Pascal Saint-Amans, şeful luptei împotriva paradisurilor fiscale din OCDE.
Anumite pieţe financiare rămân însă „surse de îngrijorare”, recunoaşte acesta. Panama, spre exemplu, nu a definit o dată pentru schimbul concret de informaţii, iar Singapore nu face parte din proces.
Ţările care nu recurg la schimbul automat de informaţii vor face obiectul unei liste oficiale a OCDE, susceptibilă de a afecta încrederea unor organizaţii internaţionale şi a unor fonduri de investiţii.
O ameninţare considerată „slabă” de anumiţi experţi în fraudă fiscală, precum Andres Knobel de la Tax Justice Network. Legea americană Facta, intrată în vigoare în 2014, prevede taxarea la sursă a băncilor care nu cooperează, prin reţinerea a 30% din veniturile realizate în Statele Unite, reaminteşte acesta.
Acordul semnat la Berlin reprezintă însă „o primă etapă importantă”, dar nu
înseamnă „sfârşitul secretului bancar”, adaugă analistul. Norma concepută de OCDE pentru schimbul automat conţine mai multe portiţe de scăpare, potrivit unui recent raport al Tax Justice Network.
Pentru a transmite informaţiile în 2017, băncile vor colecta informaţiile din 2016, pentru conturile mai mari de 250.000 de dolari. Un interval care permite persoanelor care recurg la fraudă să-şi împartă averile în mai multe conturi sub această limită. În ciuda acordului multilateral, ţările vor putea alege după caz cu cine vor face schimb automat de informaţii. Elveţia a anunţat spre exemplu că nu va face schimb de informaţii decât cu ţările „considerate importante (…) pentru industria financiară” elveţiană. Cu alte cuvinte, eventualele depozite ale unor cetăţeni proveniţi din ţări sărace nu vor fi comunicate.
Persoanele care recurg la fraudă fiscală vor putea în continuare să se ascundă în spatele unor societăţi-paravan sau a fundaţiilor, în condiţiile în care băncile nu vor fi obligate să dezvăluie identitatea beneficiarilor decât pentru veniturile provenite din investiţii, excluzând activităţile comerciale.
În fine, un principiu solicitat de Elveţia nu permite utilizarea informaţiilor decât pentru scopuri fiscale, astfel încât cazurile de corupţie şi spălare de bani necesită autorizaţii speciale. (Prompt Media)
