450 de ani de la Edictul Dietei de la Turda: Neadevăruri, batjocură şi cinism | Informația Harghitei - jurnal independent
duminică , 19 august 2018
Home » (Inter)Național » 450 de ani de la Edictul Dietei de la Turda: Neadevăruri, batjocură şi cinism
450 de ani de la Edictul Dietei de la Turda: Neadevăruri, batjocură şi cinism

450 de ani de la Edictul Dietei de la Turda: Neadevăruri, batjocură şi cinism

Cu ocazia a 450 de ani de la proclamarea aşa-numitului Edict de la Turda, episcopii bisericilor tradiţionale maghiare din Transilvania au elaborat un document prin care cer Parlamentelor României şi Ungariei, precum şi Parlamentului European ca data de 13 ianuarie să fie marcată drept „Ziua Libertăţii Religioase”.

Noi, conducătorii cultelor evanghelice-luterane săseşti şi maghiare, reformate şi unitariene din Transilvania, propunem ca Parlamentul României să adopte o Rezoluţie Solemnă privind însemnătatea istorică a Edictului de la Turda emis de către Dieta Transilvaniei în anul 1568. Întrucât Edictul de-acum 450 de ani exprimă năzuinţa spre pacea interconfesională, iar convieţuirea naţiunilor coexistente din Transilvania (?! – s.n.) este o realitate istorică importantă, solicităm Parlamentului României să declare Edictul de la Turda ca fiind o valoare socială şi spirituală de importanţă fundamentală şi să statueze data de 13 ianuarie ca Zi a Libertăţii Religioase. Solicitarea este adresată şi Parlamentului Ungariei şi Parlamentului European”.

În 13 ianuarie 1568, la Turda, Dieta Transilvaniei a proclamat prin lege toleranţa religioasă şi libertatea conştiinţei, se arată în document. „Edictul izvorât din ideile Reformei a garantat consolidarea protestantismului, dar a recunoscut tacit şi existenţa altor confesiuni. Astfel, pe lângă religia romano-catolică, şi-au câştigat existenţa instituţională alte trei religii recepte, cea luterană, reformată şi unitariană. Ulterior, în spiritul Edictului de la Turda, au fost adoptate legi datorită cărora în următoarele decenii s-a consfinţit şi existenţa credinţei ortodoxe ca religie tolerată, în sensul pozitiv al cuvântului (s.n.)”.

Această ultimă aserţiune este un neadevăr flagrant, ca să folosesc o formulare eufemistică, şi voi demonstra acest fapt mai jos. Deocamdată, trebuie a arătat că, în fapt, adunarea Dietei întrunită la Turda în 1568 pecetluia definitiv statutul de naţiune tolerată a românilor ortodocşi din Transilvania. Astfel, ea stabilea că, alături de cele trei religii de stat «recepte» – catolicismul, luteranismul şi calvinismul – mai este recunoscută a patra, unitarianismul, considerat în Europa acelui timp o erezie pentru că nega Sfânta Treime şi originea divină a lui Iisus Cristos. În ceea ce priveşte religia ortodoxă, cu toată proclamarea formală a libertăţii de credinţă, ea rămânea pe mai departe doar o religie tolerată, în acest fel menţinându-se pentru populaţia majoritară românească o condiţie cetăţenească inferioară!

Marele istoric care a fost David Prodan pune degetul pe rană în cartea sa „Supplex libellus valachorum”. „Recunoscând religiile recepte, Dieta de la Turda interzicea orice altă inovaţie religioasă (…) cu aceasta se stabileau cele patru religii legale: catolică, calvină, luterană şi unitariană. (…) Ele erau religiile celor trei naţiuni etnice, ale ungurilor, secuilor şi saşilor. Rămânea pe dinafară, acum, religia ortodoxă. Sistemul politic se completează, se definitivează, se aşează pe trei naţiuni şi patru religii recepte. (…) Naţiunile şi religiile constituţionale lăsau acum pe dinafară întreg poporul român, şi mai precis, ortodox”.

Hotărârea Dietei de la Turda se datorează în mare parte principelui Transilvaniei, Ioan Sigismund Zápolya, care, după ce a fost pe rând catolic, luteran şi calvin, s-a convertit la unitarianism sub influenţa lui Giorgio Blandrata, medicul său personal şi promotor al acestui curent radical al reformaţiei. Departe de a fi fost un semn de toleranţă religioasă, recunoaşterea unitarianismului era înlesnită de motive politice, pentru că el se opunea cu tărie habsburgilor catolici care încercau să-şi extindă dominaţia în Transilvania, pe când nobilii unguri, secui şi saşi preferau să-şi păstreze privilegiile chiar rămânând sub suzeranitate turcească!

Revenind la aserţiunea din documentul semnat de episcopii bisericilor tradiţionale maghiare din Transilvania cu privire la faptul că „(…) în spiritul Edictului de la Turda, au fost adoptate legi datorită cărora în următoarele decenii s-a consfinţit şi existenţa credinţei ortodoxe ca religie tolerată, în sensul pozitiv al cuvântului (?!)” este suficient să citez din câteva documente ale vremii.

Primul, votat cu un secol mai târziu, în 1669, tot de Dieta Transilvaniei, cuprindea legile „Aprobatae et compilatae”. Acestea prevedeau în continuare că „Românii sunt toleraţi numai, şi aceasta numai provizoriu (pro tempore), în această ţară, atâta timp cât va place principelui domnitor şi nobililor” (Usque bene placitum principum et regnicolarum).

În ceea ce priveşte faptul că, în urma Edictului Dietei de la Turda, Transilvania ar fi devenit tărâmul libertăţii religioase şi al toleranţei interconfesionale există un al doilea document: un decret privind oraşul Târgu Mureş, emis cu două secole(!) mai târziu – „Leges sen decreta opidi Szekely Vásárhely”. El arată că „În anul 1759, ziua 15 a lunii decembrie, fiind adunare festivă, atât a marelui consiliu, cât şi a comunităţii celor o sută de bărbaţi, s-a hotărât că (…) orice om de neam valah (deci nu numai de religie ortodoxă! – s.n.) nu poate, cu nici un preţ, cumpăra proprietate în oraş, ba nu poate căpăta nici pământ din hotarul oraşului, fie acesta de fânaţ sau arător; nimeni din cetăţenii oraşului să nu-i ajute să prospere, ori să-i primească la lucru şi cu atât mai vârtos să nu le dea loc să se aşeze în oraş (…) ci să-i denunţe primarului. Cei care vor contraveni acestui ordin, vor fi aspru pedepsiţi”.

Peste încă aproape un secol, la 29 mai 1848, o altă Dietă, cea de la Cluj, va declara că în Transilvania există o singură naţiune, cea maghiară, şi proclamă unirea acesteia cu Ungaria. Anexarea la Ungaria, fără să ţină cont de dorinţele şi protestele celorlalte două naţiuni, românii şi saşii, a unui teritoriu care nu-i aparţinuse niciodată, a constituit germenele unui război civil nimicitor. În cursul său, conform istoricului Gelu Neamţu, „ca expresie a intoleranţei religioase au fost arse complet 41 de biserici ortodoxe şi 30 de biserici greco-catolice, iar 12 biserici greco-catolice arse parţial, numai pentru că erau româneşti”. 319 biserici ortodoxe şi 396 biserici greco-catolice au fost jefuite în întregime („Religia română” în Transilvania 1848-1849, Ed. Argonaut, 2010, p. 27.).

Nu va trebui să se împlinească veacul, când în anul 1940, în partea de Transilvanie „retrocedată” Ungariei prin Dictatul de la Viena, în judeţele Covasna, Harghita, Mureş şi Bihor vor fi distruse prin dărâmare, dinamitare şi incendiere bisericile ortodoxe din Vârghiş, Biborţeni, Racoşul de Sus, Herculian, Doboşeni, Comolău, Căpeni, Ocland, Crăciunel, Mereşti, Borsec, Sălard şi bisericile greco-catolice din Boroşneul Mare, Filia, Ilieni, Aldea, Mărtiniş, Pănet şi Ditrău. Alte 32 de biserici ortodoxe şi greco-catolice din judeţele Covasna, Harghita, Mureş, Sălaj, Cluj, Bihor şi Satu Mare au fost devastate şi jefuite.

Cam atât deocamdată despre viziunea episcopilor bisericilor tradiţionale maghiare din Transilvania, acea Transilvanie care ar fi devenit prin Edictul din 1568 al Dietei de la Turda „tărâmul libertăţii religioase şi al păcii interconfesionale” şi despre „convieţuirea naţiunilor coexistente din Transilvania (care) este o realitate istorică importantă”.

Nu încape îndoială că, dacă ziua de 13 ianuarie – data în care Dieta de la Turda a decis ca ortodoxia şi cu ea întregul popor român din Transilvania să aibă statut de toleraţi – va deveni prin votul Parlamentului României „Ziua Libertăţii Religioase”, faptul va reprezenta un nou pas spre Europa. Spre Europa Evului Mediu…

Iar dacă Parlamentul nu va aproba propunerea episcopilor bisericilor istorice maghiare din Transilvania, va fi foarte clar că România nu respectă drepturile religioase, îndeosebi pe cele ale minorităţilor şi, în general, valorile europene…

Dorin SUCIU

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*