Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Voi începe cu această mărturie a lui Marin Sorescu: „Pentru un aplecat peste litere, pictura înseamnă o evadare din cuvânt”.
Actul critic înseamnă în primul rând efort de interpretare, adică exerciţiu intelectual, un fel de algebră a ideilor, cu alte cuvinte o măiestrie a descoperirii mesajelor. Să te identifici cu opera unui artist plastic şi să-i cauţi părţile bune şi mai puţin bune devine o aventură spirituală. Spunea atât de edificator eseistul austriac Ernest Fischer: „Nu vreau ca viaţa să imite arta. Vreau ca viaţa să fie artă”. Iată de ce într-o expoziţie frumosul încerc să-l văd în construcţie, în expresivitate, în simbol şi nu sub forma unui ornament, o decoraţie, podoabă dacă vreţi. La un pictor, expresivitatea e obligatoriu convertită în substanţe, în mesaj.
Ediţia acestei Expoziţii ne invită la vizionarea unor lucrări bine gândite, concepute cu multă determinare profesională, imagini încărcate de elocvenţă artistică. Privitorul în faţa acestor creaţii nu se poate grăbi doar privindu-le. Este nevoie, poate, de mai multă răbdare, o staţionare mai îndelungată, impunându-se acea meditaţie pentru ca ele să fie percepute, înţelese. Când spun acest lucru reflect la gândirea aristotelică, precum că scopul artei nu este să reprezinte aparenţa exterioară a lucrurilor, ci semnificaţia lor interioară.
În literatură, plastica şi armonia propoziţiilor nu se pot desprinde de idee, dar strălucirea lor vine şi din forma potrivită a adecvării. Deci eleganţa intelectuală a frazei – face scrierea, discursul plăcut. În expozeul critic al unui istoric literar se spune, de exemplu, că vuietul mării vine din adâncuri chiar dacă îl auzim sunând deasupra valurilor.
Lucrurile aşa stau şi în analiza unei lucrări de artă, de care trebuie să ne apropiem cu aceeaşi seriozitate şi pasiune pe care însuşi artistul-autor le-a învestit în pictura sa, tabloul respectiv. Acest act de onestitate trebuie să se petreacă cu tact şi bună chibzuinţă. Avem nevoie, evident, de o „pregătire interioară” pentru asemenea analize şi consideraţii. În aceste situaţii dialogul de idei devine o necesitate.
Se spune că starea unei culturi – aici înţelegând fireşte şi arta vizuală (în terminologia tradiţională arta plastică) – e barometrul cel mai elocvent pentru sănătatea unei societăţi. Trebuie să fim bine înţeleşi, gestul creator e un gest moral – destinul operei. Şi mai suntem conştienţi că lumina operei nu e accesibilă celui ce n-o simte, mai întâi, în sine, emanând puternic.
Ceea ce am putut remarca în decursul celor zece zile din interiorul Atelierului Internaţional de Arte Plastice a fost atmosfera degajată, acel spirit colegial, familial, frăţietatea de breaslă punându-şi amprenta indiferent de unde au venit participanţii, Viena, Budapesta, Nara – Japonia, Bucureşti, Miercurea-Ciuc. Opera, creaţia e zidire – construcţie făcută să fie şi să dureze, am aflat şi dedus din spusele şi gesturile celor zece artişti plastici.
Prin lucrările văzute am făcut cunoştinţă cu destule ambiţii lăudabile privind reprezentările personale şi modalităţile sintezei. La unii remarcăm documentarea, adâncă şi întinsă, apoi experimentele de a edifica un stil aparte. Am întâlnit plasticieni care se verifică, se autoverifică, reformulându-şi formele ori gama coloristică. Întrezăreşti compoziţii unde-i prezentă relaţia de fond a omului cu lumea în care trăieşte şi care capătă formele particulare asupra cărora şi-au propus să mediteze, cum ar fi actuala dramă a migraţiei.
Travaliul şi rodul creaţiilor aşezate pe simeze vine ca un răspuns că arta plastică regăsindu-şi matca mesajului, a expresiei, nu va putea ascunde urmele impactului social, atât de dur şi atât de profund. Trebuie să cugetăm şi la ideea că arta avându-şi libertatea, creatorul să nu abuzeze de ea. Mă gândesc la faptul că în destinul cel mai pur al artei destinul omului rămâne o ereditate de neînlăturat.
Cum va răspunde arta vizuală la întrebările istoriei şi ale prezentului, care a devenit atât de confuz în multe ţări, teritorii şi chiar în lume? Avem de formulat, reformulat în spiritul adevărului idei, lucrări în care libertatea gândirii şi a expresiei să domine. Astăzi, când omul însuşi se află în derivă prin destinul rătăcit al oamenilor unui timp de secol XXI, conştiinţa artistică e obligată să se angajeze în apărarea ei, lucru ce-l dovedesc şi recentele realizări artistice din Tabăra Internaţională, care a ajuns la a XI-a ediţie.
Vreau să cred că prin aceşti autori şi lucrările lor – statura personalităţii artistice este ieşită din izolare. Îi aşteptăm şi la alte ediţii. Tăcerile nu ne sunt convenabile, comunicarea prin artă deschide calea spre esenţe.
Dr. Nicolae Bucur
XXX
Participanţi: Dan-Ştefan Minea (RO), Dan Tudor Truică (RO), Fazakas Csaba (A), Ioana Enescu Truică (RO), Ioan Oratie (RO), Szabó Árpád (RO), Szkok Ivan (H), Varga Edina (H), Xiao Li (J), Botár László (RO).
Vernisajul expoziţiei a avut loc vineri, 28 august 2015, ora 18:00, în Galeria de Ară a Consiliului Judeţean Harghita.
Alocuţiunile au fost rostite de: Roxana Păsculescu, istoric de artă, Bucureşti; Feledy Balázs, istoric de artă, Budapesta; Nicolae Bucur, critic de artă, Miercurea-Ciuc; Botár László, curatorul Atelierului Internaţional de Arte Pastice, Miercurea-Ciuc.
Organizatori: Consiliul Judeţean Harghita, Galeria de Artă a Consiliului Judeţean, Centrul Cultural Judeţean Harghita, Centrul Cultural şi de Artă Lăzarea, Asociaţia Cultura Nostra.
Finanţator principal: Perla Harghitei SA.
Finanţatori: Casa de Cultură a Sindicatelor din Miercurea-Ciuc, Casa Corpului Didactic „Apáczai Csere János”.
Expoziţia poate fi vizionată până la data de 24 septembrie 2015.
